Cătălin Popescu, preşedinte al Comitetul Naţional Român al Marilor Baraje, explică faptul că în cazul barajului Paltinu lucrările erau necesare, însă au fost o serie de probleme care au făcut ca în final circa 100.000 de oameni să rămână fără apă.

„Dacă spunem că dacă se luau măsuri săptămâna trecută, nu am fi evitat această situaţie. Dacă luam măsuri acum zece ani, probabil că acum nu mai eram în situaţia asta. O investiţie în infrastructură, de la o idee la momentul implementării, poate dura şi 20 de ani dacă ne uităm la autostrăzi. Imaginaţi-vă că investiţiile hidrotehnice sunt mult mai mari”, a  spus el. Cătălin Popescu a mai spus că, practic, în cazul Paltinu, nu nivelul de apă a fost problema, ci o serie de probleme neprevăzute care au făcut ca staţia de tratare a apei să nu poată funcţiona: lacul gol, probleme la golirile de fund, secetă, după secetă viitură în momentul în care bazinul de apă curată, care ar fi reprezentat o rezervă importantă, în curs de modernizare.

Comitetul Naţional Român al Marilor Baraje este una dintre cele mai vechi asociaţii profesionale din Romania, fiind infiinţată în 1928.

„Nivelul de apă nu este o problemă de siguranţă. Volumul mic de apă a devenit o problemă atunci când torenţii au crescut şi a crescut turbiditatea, adică a scăzut calitatea apei. Lacul este un decantor natural, atunci când intră un volum mare are suficient timp să se decanteze. El funcţionează ca un deznisipator natural. Însă, având în vedere volumul mic de apă nu a mai putut să decanteze apa, ceea ce a dus la nefuncţionarea staţiei de tratare care evident poate să funcţioneze cu apă şi nu cu nămol”,a  spus expertul. 

„Întotdeauna trebuie să fie o rezervă. Acest lucru s-ar putea întâmpla oriunde în România, dar s-a întâmplă aici. Dar varianta de rezervă din câte înţeleg este una nefuncţională. Probabil se va indentifica şi altă sursă, mai ales că Prahova nu are doar o sursă principală de apă. Însă, e nevoie de ceva timp să se echilibreze sistemul”, adaugă Cătălin Popescu. El  crede însă faptul că, deşi această problemă putea să nu cauzeze disfuncţionalităţi în furnizarea apei către populaţie şi industrie dacă investiţiile erau făcute la timp şi dacă, înainte de a se începe lucrările, se pregătea o rezervă de apă.

“E o problemă endemică, nu o problemă sistemică. Problema generală a lacurilor va fi de colmatare, care este moartea silenţionasă a lacurilor. Noi ne gândim, faţă de Europa, că avem baraje relativ tinere, dar experienţa celorlalte state ne arată faptul că noi suntem cam în zona între 30 şi 50 de ani, exact momentul în care ceilalţi au făcut retehnologizări periodice şi dacă noi încercăm să le facem pe toate odată, o să ne trezim cu două-trei, cine ştie câte lacuri goale. Şi le vom simţim lipsa”, a punctat el.

Comitetul Naţional Român al Marilor Baraje este condus de ingineri cu vastă experienţă în construcţii hidrotehnice.