Dacă fenomenul „quiet quitting” (demisia tăcută) a fost imaginea emblematică a problemelor de la locul de muncă în ultimii ani, acest lucru nu mai este valabil. Acum, o nouă provocare la care angajatorii trebuie să fie atenţi este „quiet cracking”, spune Frank Giampietro, director de bunăstare pentru EY Americas, într-un interviu pentru publicaţia ameriană Business Insider. 

Ce este „quiet cracking”?

Quiet cracking este atunci când angajaţii „vin la serviciu, îşi fac treaba, dar se confruntă în tăcere cu dificultăţi în timp ce o fac”, a explicat Giampietro într-un interviu recent pentru Business Insider.

„Ceea ce am observat în piaţă în ultima vreme este că mulţi oameni rămân la actualii angajatori, dar nu prosperă cu adevărat la locul de muncă”, a spus el.

Acest lucru se datorează contextului economic actual, care îi face pe mulţi să evite să îşi schimbe locul de muncă, chiar dacă nu sunt mulţumiţi, din cauza incertitudinii economice. Angajările au scăzut, iar schimbarea jobului aduce acum creşteri salariale mai mici decât rămânerea pe poziţia actuală.

„Mulţi oameni simt că sunt blocaţi acolo unde sunt, şi nu neapărat pentru că aleg să rămână, ci pentru că nu au alte opţiuni mai bune la dispoziţie”, a spus Giampietro.

Rezultatul: un nivel ridicat de dezangajare şi nemulţumire a angajaţilor, ceea ce poate eroda moralul, scădea productivitatea şi contribui la burnout.

Potrivit unui raport Gallup din aprilie, implicarea angajaţilor la nivel global a scăzut de la 23% la 21% anul trecut, ceea ce a costat economia globală aproximativ 438 de miliarde de dolari în productivitate pierdută. Este doar a doua scădere în ultimii 12 ani, cealaltă fiind în 2020.

Promovările sunt mai greu de obţinut, în condiţiile în care companiile îşi schimbă modul de evaluare a performanţei, impun revenirea la birou şi fac concedieri masive. Împreună cu incertitudinea economică şi tranziţia către o cultură de muncă mai strictă în multe industrii, nu e de mirare că angajaţii se tem să îşi schimbe jobul – presupunând că găsesc un post interesant disponibil.

„Există un grup numeros de oameni care spun că sunt stresaţi cea mai mare parte a timpului şi mulţi dintre ei suferă deja de burnout sau sunt aproape de această stare”, spune Giampietro.

Semne de avertizare?

Giampietro spune că semnele „quiet cracking” pot fi similare cu cele ale burnout-ului, dar nu neapărat la fel de intense.

Pot exista manifestări fizice – un angajat se îmbolnăveşte mai des, este obosit sau se plânge de dureri de cap mai frecvent decât de obicei. Semnele legate de performanţă pot fi mai subtile.

„Poţi avea un angajat performant care nu mai livrează la acelaşi nivel ca înainte”, spune Giampietro. Sau poate un coleg obişnuit optimist şi energic devine vizibil mai apatic.

Totul se reduce la „a căuta schimbări în comportamentul tipic al oamenilor din echipa ta”, spune el.

Dacă observi astfel de schimbări, nu presupune automat că este o problemă de performanţă. În schimb, sugerează Giampietro, încearcă să discuţi cu angajatul pentru a vedea cum poţi rezolva situaţia.

Poate fi la fel de simplu ca: „Hei, am observat o schimbare în comportamentul tău. Putem vorbi despre asta? Vreau doar să mă asigur că eşti bine.”

Este o perioadă dificilă pentru angajaţi, mai ales că investiţiile companiilor în bunăstarea echipelor – care au crescut în pandemie – au scăzut acum, odată cu schimbarea priorităţilor de business. Asta înseamnă că mulţi primesc mai puţin sprijin exact când au mai mare nevoie.

„A existat multă atenţie pe partea de bunăstare după pandemie, mai ales pe fondul fluctuaţiei mari de personal, dar cum această fluctuaţie s-a stabilizat, accentul s-a mutat pe reducerea costurilor”, spune Giampietro. „Bunăstarea nu mai primeşte în multe organizaţii atenţia pe care o merită.”