Cum a ajuns Andrei Alexandrescu să se facă psiholog după ce a lucrat în diplomaţie, consultanţă de management şi risc: Încerc să-i ajut pe oameni să se simtă mai bine în pielea lor şi să fie mai încrezători în forţele proprii
Există oameni care îşi aleg profesia şi oameni pe care profesia îi găseşte atunci când sunt pregătiţi să vadă lumea altfel. Andrei Alexandrescu aparţine celei de-a doua categorii. El este un psiholog care a înţeles, întâi pe propria piele, că schimbarea începe cu o întrebare simplă şi un adevăr greu de rostit. Iar astăzi, în cabinetul său, fiecare poveste devine un exerciţiu de reconstrucţie, poate cea mai grea posibilă.
Pentru Andrei Alexandrescu, psihologia nu este doar o profesie, ci un mod de a privi lumea, prin oameni, prin mecanismele care le modelează alegerile, cât şi prin forţa pe care fiecare o poate redescoperi în sine. Dacă ar rezuma tot ce face într-o frază simplă, ar spune că ajută oamenii „să fie mai încrezători în forţele proprii, să se simtă bine în pielea lor şi să construiască viaţa pe care şi-o doresc”.
Dar în spatele acestei simplităţi se află ani întregi de formare, o combinaţie între economie, psihologie clinică, coaching sistemic şi intervenţie cognitiv-comportamentală, plus un parcurs personal care a pornit nu din manuale, ci dintr-o curiozitate timpurie: „Interesul pentru modul în care funcţionează oamenii l-am avut de mic copil”.
Dar nu l-a recunoscut ca vocaţie de la început.
A crescut într-o epocă în care mersul la psiholog era stigmatizat, iar el însuşi era sceptic. Iar primul contact cu ceea ce avea să devină profesia vieţii sale nu a venit din manuale, ci dintr-o tabără. „La 14 ani am început voluntariatul cu copii din medii defavorizate şi am văzut cât de importante sunt înţelegerea, contactul interuman şi nevoia cât se poate de firească de a fi văzuţi, auziţi şi susţinuţi.” Totuşi, abia în facultatea de economie a apărut declicul. Studiind comportamentul consumatorului, a observat că teoriile nu se potrivesc cu realitatea oamenilor. „Mi-am dat seama foarte repede că oamenii, în general, în orice alt mod, dar nu raţional fac majoritatea alegerilor, guvernaţi de emoţii şi convingeri personale.” A început atunci să studieze profiling „pentru a-mi îmbunătăţi jocul de poker”, glumeşte el, „de unde curiozitatea a explodat”.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro













