Aici nu este vorba despre naţionalism, ci despre competiţie. Nimeni nu mai poate schimba globalizarea
“Companie multinaţională, cu peste 33.000 angajaţi, 127 fabrici, prezentă în 31 de ţări este în căutare de operatori producţie pentru centrul operaţional din Slovacia, în care se produc subansamble dedicate industriei automotive. Câştigurile salariale pot ajunge până la 800 euro net pentru început, iar cazarea şi transportul sunt gratuite!”
Acesta este un anunţ de pe un site de recrutare. În limba română. A ajuns Slovacia să facă recrutări în România?
În urmă cu aproape 20 am urmat un curs oarecare în Slovacia şi Cehia, plătit de o fundaţie americană (nu era Soros, ca sa nu se supere dl Dragnea). Pentru că transportul nu era “gratuit”, iar eu eram cam lefter, am mers cu trenul. La graniţa dintre Ungaria şi Slovacia, controlorul mi-a luat geamantanul, l-a aruncat pe hol şi mi-a cerut să cobor, fără nicio explicaţie, deşi biletul meu de tren era până la Bratislava. Am zis fără explicaţie, nu că nu ar fi fost una. Iar aceea e ca aveam paşaport românesc. Si riscam să le fur locurile de muncă.
Ce s-a întâmplat între timp, de ce slovacii, care sunt doar cu puţin mai bogaţi ca românii, să ceară forţă de muncă din România? Dacă vrei să ieşi de pe site-ul de recrutare sus amintit, un mesaj te avertizează: Nu pleca! Avem şi alte job-uri.
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
