Dacă Jeff Bezos a pornit dintr-un garaj, atunci Charles Rasp a pornit dintr-un… pustiu. Povestea celui care avea să fondeze compania ce a devenit BHP – astăzi cel mai mare grup minier din lume – începe în 1883, într-un loc unde nimeni nu-şi imagina bogăţie: Broken Hill, o zonă aridă din New South Wales, Australia.

Rasp, un chimist de origine germană, emigrase în Australia cu speranţa unui trai mai bun, dar lucra ca simplu lucrător la o fermă de oi. Într-o zi, privind colinele aride, a observat o formaţiune de rocă ce părea diferită. Nu era geolog, dar studiile sale de chimie l-au ajutat să recunoască o urmă de minereu. A prelevat probe, le-a analizat rudimentar şi a înţeles: ceea ce semăna cu un deal prăfuit era de fapt o uriaşă zăcământă de argint, plumb şi zinc. Rasp nu avea bani, dar a avut ceva mai rar: persuasiune şi răbdare. A convins alţi şase muncitori să intre cu el într-o asociere egală – Syndicate of Seven.

Niciunul nu era milionar. Unul era văcar, altul vânător de iepuri, altul cârciumar. Împreună au investit economii modeste, au cumpărat drepturile asupra terenului şi au început exploatarea.

Rezultatul? Una dintre cele mai mari descoperiri miniere din istorie. Compania creată de ei – Broken Hill Proprietary Company, fondată oficial în 1885 – avea să devină, peste 140 de ani, BHP Group: un colos prezent pe cinci continente, astăzi evaluat la peste 140 de miliarde de dolari, cu afaceri în cupru, nichel, fier, potasiu şi energie.

Rasp nu a rămas la conducerea companiei – şi nici nu a murit multimiliardar – dar a declanşat una dintre cele mai spectaculoase transformări antreprenoriale din epoca industrială. În câţiva ani, mica asociaţie de fermieri a devenit o corporaţie listată, a adus tehnologie de extracţie din Europa, a atras capital britanic, a construit oraşe noi şi a schimbat geografia economică a Australiei. În 1900, BHP era deja cel mai mare producător de plumb şi argint din lume, iar ulterior a intrat şi în siderurgie, petrol şi, recent, în minerale pentru tranziţia energetică – cupru şi nichel pentru baterii, potasiu pentru agricultură.

Povestea lui Rasp e glorificată în manualele de antreprenoriat, dar istoria BHP are şi zone gri: minele din Broken Hill au lăsat în urmă probleme majore de sănătate publică, iar activităţile globale ale companiei au generat de-a lungul timpului dezbateri despre poluare, relocarea comunităţilor sau impact asupra mediului. BHP a fost şi un studiu de caz pentru dilema capitalismului modern: cum creezi valoare fără să distrugi ecosisteme. Astăzi compania investeşte masiv în energie regenerabilă şi decarbonizare, dar rămâne simbolul tensiunii dintre „progres economic” şi „preţul plătit de planetă”. În anul fiscal încheiat la 30 iunie 2024, BHP a raportat o cifră de profit din operaţiuni de 17,5 miliarde de dolari, iar veniturile totale au fost de aproximativ 55,7 miliarde de dolari pentru acelaşi an fiscal, în creştere cu circa 3% faţă de anul precedent.   

Dacă la început BHP se baza aproape exclusiv pe minereu de fier şi plumb-argint, astăzi o parte importantă a valorii e generată de cupru – metal-cheie pentru tranziţia energetică, baterii, vehicule electrice.

Grupul a înregistrat o creştere de 9% în producţia globală de cupru pentru al doilea an consecutiv şi estimează încă 4% în anul fiscal viitor.

Lecţii din povestea lui Charles Rasp

1. O idee mare poate începe dintr-un loc în care nimeni nu se mai uită
Rasp nu a descoperit zăcământul într-un laborator sau într-o metropolă, ci într-un pustiu plin de praf roşu.

2. Expertiza nu trebuie să fie perfectă; poate fi suficientă ca să declanşeze o revoluţie.
Nu era geolog, ci chimist cu studii modeste. Dar a ştiut „cât să vadă diferenţa” şi restul l-a învăţat din mers.

3. Lipsa capitalului nu e o scuză – dar lipsa partenerilor, da.
Rasp nu avea bani, însă a avut încrederea altora. Syndicate of Seven a fost, în esenţă, un start-up cu equity împărţit egal între fondatori.

4. Nu trebuie să conduci imperiul ca să rămâi în istorie.
Rasp a vândut devreme. A murit bogat, dar nu obscen de bogat. Compania a devenit gigantă abia după ce alţii au scalat ce el a început.

5. Resursele sunt un business pe termen lung, dar reputaţia e şi mai lungă.
Cei care scriu poveştile despre Rasp evidenţiază cutezanţa sa. Cei care scriu poveştile despre BHP evidenţiază şi poluarea, şi relocările forţate, şi conflictele cu comunităţile.

6. Timpul validează antreprenorii, nu discursurile lor.
Rasp nu a lăsat citate motivaţionale, nu a ţinut conferinţe, nu a dat TED-talkuri. Dar a schimbat un continent.

7. „Văd ceva acolo” â cea mai subestimată propoziţie din istoria afacerilor.
Asta a spus, în esenţă, Rasp, când ceilalţi vedeau doar coline sterile.

Traducere şi adaptare: Ioana Matei