Politica agricola europeana comuna, o arma cu doua taisuri
UE trebuie sa rediscute conditiile si bugetul Politicii Agricole Comune (PAC); interesele individuale ale marilor state lasa insa prea putine sperante de reformare a unuia dintre cele mai generoase - si fraudate - domenii din exercitiul bugetar european.
Ultima data cand Uniunea Europeana a decis cu privire la viitorul programului sau agricol de 50 de miliarde de euro, in 2005, intelegerea a fost parafata in spatele usilor inchise, intr-un luxos apartament al hotelului de cinci stele Conrad din Bruxelles. Presedintele Frantei de la acea vreme, Jacques Chirac, si cancelarul german de atunci, Gerhard Schroeder, si-au dat mana in secret ca sa pastreze programul neatins pana in 2013, ocolindu-l pe premierul britanic Tony Blair care a ramas sa spumege singur impotriva generoaselor subventii europene.
Acum, 2013 este mai aproape si o noua runda de manevre a inceput, urmarind regandirea celui mai bogat sistem de subventii agricole din lume. La mijloc sunt o seama de probleme delicate - si, spun unii, ireconciliabile - pana intr-acolo incat o intelegere pare tot mai dificila. Cine ar trebui sa primeasca subventiile? Care e scopul lor? Se poate lega plata subventiilor de lupta impotriva fraudei si a coruptiei? Pot ele sa fie redirectionate mai mult spre micii fermieri si mai putin spre conglomeratele multinationale?
Noi idei de schimbare tot apar, in vreme ce beneficiarii traditionali - Franta si segmentul agricol al economiei sale sunt in capul listei - rod in continuare. Interesul egoist national, in mod deloc surprinzator, sta la baza dezbaterii.
Guvernele se decid de obicei cu privire la o tinta, dupa care stabilesc un buget ca sa incerce sa o atinga. In cazul asa-numitei Politici Agricole Comune (PAC) a UE, acest proces pare sa se fi rasturnat. O cantitate enorma de bani continua sa fie alocata, in vreme ce tintele programului devin tot mai difuze si subiect de disputa.
In cel de-al cincilea deceniu de existenta, PAC este una dintre cele mai mari cheltuieli ale bugetului UE, ajungand acum la 55 de miliarde de euro, aproape jumatate din bugetul Uniunii. El consta in redistribuiri pe scara larga catre fermieri ale veniturilor colectate de la contribuabili. Dar cei mai multi fermieri primesc doar firimituri, pentru ca platile se bazeaza pe dimensiunile terenurilor: 80% dintre beneficiari primesc doar 20% din totalul banilor, spun cifrele Comisiei Europene.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro