Pentru ca lira sterlina a ajuns la minimul ultimelor decenii, iar bancile britanice cer ajutoare financiare tot mai mari din bani publici, nu mai e de mirare ca unii comentatori au inceput sa vorbeasca despre Londra ca despre un “Reykjavik de pe Tamisa”. Iar vestile ca pierderile bancare tot mai mari ale Marii Britanii au necesitat inca o transa de ajutor guvernamental amintesc flagrant de scenariul Statelor Unite.

 

Incercarile Washingtonului de a stabiliza institutiile financiare au esuat, cel putin pana acum. Iar administratia Obama, impreuna cu restul lumii, ar putea sa vada de acum in Marea Britanie cam cum arata o nationalizare de banca si ce ar putea ea sa insemne pentru bancile americane.

 

Britanicii de rand au o ingrijorare si mai pamanteasca. Dupa ce s-au bucurat de boom-ul care a transformat plictisitorul Albion in Marea Britanie cea “cool”, oamenii se tem acum ca stagnarea economica din anii ‘70 se va intoarce. Lira - simbolul independentei Marii Britanii fata de Europa continentala si o institutie respectata aproape la fel de mult ca regina - a pierdut in ultimul an aproape 29% din valoarea fata de dolar.

 

Ultimele luni au fost pline de rapaitul tobelor care anuntau vesti economice rele, dar starea de spirit din Marea Britanie s-a intunecat brusc in ultimele zile.

 

La 19 ianuarie, Royal Bank of Scotland a avertizat ca pierderile sale pe 2008 ar putea ajunge la 28 de miliarde de lire - 30,1 miliarde de euro. Aceasta se intampla in timp ce premierul Gordon Brown anunta un al doilea pachet de ajutor financiar in valoare de cateva zeci de miliarde de lire pentru sectorul bancar. In final, efortul Londrei de a salva sectorul bancar ar putea costa cel putin 350 de miliarde de lire, unele estimari ducand acest nivel chiar mult mai sus.

 

Dar, spre deosebire de toamna trecuta, cand primul plan de salvare al lui Brown a fost indelung laudat, acest nou pachet a fost intampinat cu neliniste. In vreme ce putini mai pun la indoiala nevoia unei reactii ferme, insusi ordinul de marime al imprumuturilor aflate in discutie, raportat la gradul de indatorare deja existent la nivelul companiilor si al consumatorilor deopotriva, ii alarmeaza pe multi analisti si economisti.

 

“Eu sprijin intrutotul actiunea guvernului, dar exista riscul sa ne alegem cu o Islanda pe Tamisa”, spune Will Hutton, un expert economic care este vicepresedinte executiv la Work Foundation, un institut nonprofit de cercetare. “Si cu cat se prabuseste mai tare lira, cu atat proportia datoriilor noastre creste.”

 

Chiar mai mult decat cei din SUA, britanicii au apelat la bancile autohtone, alimentand un boom imobiliar care a avut la baza mai curand un sport national decat o decizie rationala asupra necesitatilor de consum. Datoriile private ca procent din venituri au ajuns in 2007 la 177%, fata de 141% in Statele Unite.

 

Acum, cand si preturile imobiliarelor scad si institutii ca Royal Bank of Scotland se incovoaie, perspectivele economice ale Marii Britanii sunt chiar mai cenusii decat cele din America si zona euro. Economia britanica este asteptata sa scada cu 2,9% in acest an, fata de 2,6% in zona euro si 2,1% in Statele Unite, potrivit lui Gilles Moec, senior economist la Bank of America (BofA) din Londra.

 

Ca lucrurile sa fie si mai rele, spune Moec, Marea Britanie se confrunta cu o limitare a cheltuielilor, pe masura ce scad incasarile la buget, iar costul indemnizatiilor de somaj si al altor stimulente sociale creste. El estimeaza ca deficitul bugetar va ajunge la 9,4% din PIB in 2009, comparativ cu 4,9% in zona euro si 8,4% in SUA. “E inspaimantator”, spune el. “Asta imi aduce aminte de sudul Europei de acum 15 ani, in timpul celor mai dificili ani pentru Italia si Grecia.”