Cateodata cred ca traim intr-un film, un fel de cosmar, o versiune cu susul in jos a unui “Inapoi in viitor”. Nu se poate ca in sofisticatul si computerizatul secol al XXI-lea sa ne trezim ca traim acelasi tip de panica - acelasi tip de nebunie financiara, de fapt – care a tot bantuit lumea de la criza bulbilor de lalea olandeza din anii 1630. Sau se poate?

 

Privind retrospectiv la criza lalelelor olandeze si a companiei South Sea, la cele din 1825 si 1907, la cea din 1929, toate par predictibile: ele au fost aduse de ani de exces speculativ, de inovatie financiara care a scapat de sub control si de supraevaluari masive ale activelor, incredibil de evidente post-factum. Trebuia sa urmeze o prabusire. Totul era atat de nesustenabil! Se spune ca Sir Isaac Newton si-a pierdut economiile de o viata in falimentul companiei South Sea. Iar noi ne gandim ca “un tip destept ca el trebuia sa fie mai atent”.