Cei care l-au ajutat pe Trump şi regretele lor de azi

Autor: Bogdan Angheluţă Postat la 20 august 2016 2198 afişări

la începutul lui 2011, republicanul Cristopher Barron îl invita pe trump să ţină primul său discurs la Conservative Political Action Conference. Era primul discurs politic important din viaţa lui trump, aşa că Barron a petrecut următoarele săptămâni împreună cu echipa magnatului pentru a pregăti totul în detaliu. La finalul evenimentului, Cristopher Barron l-a condus pe Trump la limuzină, asigurându-l că a fost un succes; la final, i-a spus ceva ce l-a urmărit apoi ani de zile: „Domnule Trump, vă rog să candidaţi la funcţia de preşedinte!„. Barron nu şi-a închipuit însă pentru nicio secundă că scenariul din urmă cu cinci ani s-ar putea transforma în realitate.

Cei care l-au ajutat pe Trump şi regretele lor de azi

Cristopher Barron nu este singurul care regretă încurajările sau ajutorul oferit la un moment dat candidatului republican la alegerile din noiembrie. Însă dintre sutele de voci care îl acuză acum pe Trump că vrea să distrugă America se remarcă în mod special una: cea a lui Tony Schwartz, autorul din umbră al cărţii „Arta negocierii“, cea care l-a transformat pe Donald Trump într-un aparent model de urmat pentru cei care vor să reuşească în Statele Unite.

Schwartz a fost cel care a redactat „Arta negocierii“, reuşind chiar să fie creditat pe copertă - lucru destul de rar atunci când scrii din umbră. El a mai primit 250.000 de dolari şi jumătate din toate încasările generate de carte; iar acestea au fost uriaşe, pentru că „Arta negocierii“ a petrecut 48 de săptămâni în lista de bestselleruri a celor de la New York Times, în 13 dintre acestea aflându-se pe primul loc.

În scurt timp, cartea l-a transformat pe Trump în imaginea antreprenorului de succes; el a depăşit astfel graniţele New Yorkului, acolo unde şi-a realizat averea, şi a devenit cunoscut în toate cele 50 de state. „Tony Schwartz l-a creat pe Trump“, spune Edward Kosner, fost editor la New York Times. „E un fel de dr. Frankenstein.“

Începând cu partea a doua a anului 1985, Scwhartz a petrecut 18 luni alături de Trump însoţindu-l la birou, în cursele cu elicopterul, mergând cu el la întâlniri sau petrecând weekendurile în apartamentul din Manhattan. De-a lungul acelei perioade, Schwartz spune că l-a cunoscut pe Trump mai bine decât orice membru al familiei sale, iar asta l-a ajutat să scrie „Arta negocierii“.

Au trecut zeci de ani de zile de atunci, iar Tony Schwartz nu a vorbit niciodată, în public, despre relaţia sa cu magnatul din New York. Şi probabil că nici n-ar fi făcut-o, dacă nu ar fi auzit discursul de lansare a campaniei al lui Trump: „Avem nevoie de un lider care a scris «Arta negocierii»“, anunţa republicanul acum un an în faţa clădirii de birouri care îi poartă numele.

Schwartz a răspuns simplu, cu un mesaj pe Twitter: „Îi mulţumesc lui Donald Trump că sugerează să candidez pentru Casa Albă, având în vedere că eu am scris cartea“.

La acea vreme părea însă destul de puţin probabil ca proiectul lui Trump să aibă succes, aşa că Schwartz nu şi-a făcut griji.

În lunile ce au urmat, pe măsură ce Trump sfida toate predicţiile şi se apropia tot mai mult de nominalizare, dorinţa lui Schwartz de a ieşi în faţă a devenit tot mai mare; nu era neapărat vorba de ideologia lui Trump - pentru că Trump nu are una, spune Schwartz - ci de personalitatea sa, una „patologic impulsivă şi centrată pe sine“.

Aşa că autorul din umbră a decis să ia măsuri, şi în iunie a acordat primul interviu pe subiectul în cauză. „Am dat un porc cu ruj“, le-a explicat el celor de la New Yorker. „Simt un profund sentiment de remuşcare atunci când mă gândesc că am contribuit la prezentarea lui într‑un mod mult mai plăcut decât este în realitate. Cred sincer că dacă Donald Trump câştigă alegerile din noiembrie şi pune mâna pe codurile de acces ale rachetelor nucleare, este o serioasă posibilitate să asistăm la sfârşitul civilizaţiei.“

În 2016, Schwartz a decis să doneze banii încasaţi din „Arta negocierii“ unor fundaţii caritabile precum Centrul Naţional pentru Drepturile Imigranţilor, Centrul pentru Victimele Torturii sau Centrul pentru Justiţie Tahirih. Nu crede însă că gestul îl absolvă de vină: „Nu am cum să repar ce am făcut. Dar îmi place ideea că pe măsură ce cartea se vinde pot să ajut grupuri de oameni cărora Trump vrea să le retragă drepturile“.

Atunci când reporterii de la New Yorker au luat legătura cu Trump pentru comentarii la adresa interviului, candidatul republican a părut surprins: „Este o mare lipsă de loialitate, pentru că eu l-am făcut pe Tony bogat“, a spus Trump. „Îmi datorează multe, pentru că l-am ajutat când nu avea doi cenţi în buzunar.“

La câteva minute după discuţia cu reporterii, Donald Trump l-a sunat pe Schwartz: „Tocmai am vorbit cu cineva de la New Yorker - care, lasă‑mă să-ţi spun, e o revistă pe care n-o mai citeşte nimeni - şi am auzit că eşti foarte critic la adresa mea“.

„Candidezi la funcţia de preşedinte“, i-a răspuns autorul. „Nu sunt de acord cu multe lucruri pe care tu le susţii.“

„E dreptul tău, dar ar fi trebuit să le ţii pentru tine. Lasă-mă să-ţi spun de ce eşti neloial: fără mine nu ai fi ajuns unde eşti acum. Aveam multe opţiuni, dar am ales ca tu să scrii cartea, şi am fost extrem de generos cu tine. Ţi-ai făcut publicitate suficientă folosind «Arta negocierii» şi aş fi putut să te dau în judecată, dar n-am făcut-o.“

Trump este cunoscut pentru apetitul său faţă de procese, aşa că în aceeaşi zi în care revista a publicat interviul Tony Schwartz a aflat că trebuie să se prezinte în faţa judecătorilor, fiind acuzat de calomnie. „Faptul că Trump are timp de aşa ceva în timpul campaniei dovedeşte încă o dată cât de prost gândită e lista lui de priorităţi“, a răspuns autorul din umbră.

După cum spuneam, Christopher Barron şi Tony Schwartz nu sunt singurii vinovaţi de ascensiunea (nu doar în sondaje) a lui Donald Trump: o analiză a celor de la New York Times a arătat că mass-media i-a oferit lui Trump publicitate gratuită în valoare de peste 1,9 miliarde de dolari - o valoare de 190 de ori mai mare decât cea pe care candidatul chiar a plătit-o.

Ceilalţi candidaţi republicani nu au beneficiat nici măcar de 10% din timpul alocat lui Trump: „CNN şi-a aranjat programul în funcţie de el“, remarca Jim Rutenberg, analist la New York Times. Larry Sabato, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Virginia, crede că televiziunile au multe explicaţii de dat. „Ştim cu toţii că Trump atrage audienţa“, spune profesorul. „Nu poţi să-ţi iei ochii de la el; dacă Trump e la televizor, toată lumea se opreşte să-l urmărească.“

TEME CENTRALE ALE CAMPANIEI LUI TRUMP:

- construirea unui zid la graniţa cu Mexic, pentru a împiedica intrarea în Statele Unite a emigranţilor;

- vrea ca statele membre ale NATO să achite datoriile faţă de SUA pentru a primi în continuare sprijin;

- este împotriva dreptului la avort;

- se opune ideii că toate companiile ar trebui să fie obligate să angajeze femei şi minorităţi;

- se opune căsătoriilor între persoane de acelaşi sex;

- este de acord cu dreptul la armă;

- susţine creşterea taxelor pentru bogaţi;

- spune că poate rezolva de unul singur problemele din SUA.

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.