Sumit Sapra face parte din acea generatie ambitioasa si nerabdatoare de tineri indieni care s-au afirmat pe valul cresterii economice globale. In cinci ani, el si-a schimbat locul de munca de trei ori, iar salariul i-a crescut de patru ori.

Chiar si cand a fost multumit de munca sa, si-a pastrat CV-ul activ pe site-urile de recrutare, pentru cazul cand ar aparea oferte mai bune. Si a spart o multime de bani. In trei ani si-a cumparat trei masini, urcand tot mai sus pe scara luxului. Pentru escapadele de weekend si-a cumparat o motocicleta.

Ultima si cea mai bine platita slujba a lui Sapra a fost la sediul din India al diviziei financiare a General Electric care se ocupa cu proiecte de investitii in energia Indiei. Dar in decembrie anul trecut, finantarile din strainatate s-au oprit, iar Sapra, cu toate rezultatele lui bune, a fost concediat. “Inainte era vorba despre bani din abundenta care gaseau doar cateva proiecte de finantat”, spune Sapra, 30 de ani, despre schimbarea care a venit aproape peste noapte. “Acum e invers.” Cu putini ani in urma, santierele zumzaiau incontinuu 24 de ore din 24, echipe de muncitori lucrau si noaptea, infulecand pe apucate, cocotati pe utilaje inca de cand mijeau zorile. Acum, proiectele imobiliare sunt incremenite. Piata de arta odinioara in expansiune a inceput sa stagneze. Iar specialistii cu CV-uri impresionante, precum Sumit Sapra, au ajuns someri sau accepta reduceri de salarii ca sa-si poata pastra locurile de munca.

Cresterea fantastica a Indiei din ultimii cinci ani a fost alimentata in mare parte de infuziile masive de lichiditati si de investitii. Circa 39% din PIB-ul tarii in anul fiscal 2008 (incheiat la 31 martie) a fost reprezentat de investitii, in crestere fata de 25% in anul anterior. La apogeu, peste o treime din investitii veneau din exterior, potrivit Credit Suisse. Dar in ultimele trei luni ale anului trecut, imprumuturile straine si investitiile directe au scazut cu aproape o treime, pana la cel mai redus nivel din mai bine de doi ani. Intr-un raport recent, Fondul Monetar International estima ca firmele indiene erau printre cele mai vulnerabile, dupa cele americane, din cauza ca se imprumutasera masiv in timpul boom-ului. Folosind date ale agentiei de rating Moody’s, FMI a estimat intr-un raport recent ca rata incapacitatilor de plata in randul companiilor nefi nanciare din Asia de Sud ar putea ajunge la 20% in anul fiscal 2009, fata de estimarea de 4,2% de acum un an. (In randul companiilor americane, rata ar urma sa fie de 23%.)

Declinul investitiilor straine a lovit puternic sectoare ca imobiliarele, productia de marfuri, infrastructura si chiar si arta, care fusese impulsionata de pretentiile noilor imbogatiti de aici si din strainatate. In ultimul trimestru al lui 2008, rata de crestere economica s-a redus la 5,3%, cea mai scazuta din ultimii cinci ani. Cererea de consum, in special in zona rurala, a mentinut economia in miscare, dar o secare brusca a finantarilor din exterior ar face mult mai dificil pentru India sa-si mentina o rata de crestere economica suficient de mare ca sa poata scoate din saracie sute de milioane de oameni. “Daca India vrea sa se intoarca la rate de crestere de 8-9%, investitiile private si creditele ieftine sunt esentiale”, spune Jahangir Aziz, economistul-sef pentru India al JP Morgan Chase. Autoritatile indiene sustin ca in anul fiscal inceput la 1 aprilie se va inregistra o rata de crestere de 6%, dar FMI estimeaza doar 4,5%.

Ca sa umple golul lasat de investitiile straine, guvernul cheltuieste mai mult pentru infrastructura si pentru programe sociale. Banca Rezervelor din India, banca centrala, a redus dobanda de referinta, dar costul creditelor nu a scazut pe masura.

Dupa o scadere naucitoare de 58% a pietei de capital anul trecut, bursa a urcat cu 42% fata de minimul atins in luna martie, iar actiunile listate au inceput sa atraga ceva capital din strainatate. Dar economistii ca Aziz spun ca guvernul trebuie sa faca mult mai mult, cu toate ca putini se asteapta la interventii majore pana dupa alegerile parlamentare si dupa instaurarea unui nou guvern, la sfarsitul lunii mai sau inceputul lui iunie.

Intre timp, activitatea in Gurgaon a incetinit radical. Putin langa autostrada care vine de la New Delhi, un imens crater marcheaza locul in care cel mai mare dezvoltator din tara, DLF, avea de gand sa ridice cel mai mare mall din tara, Mall of India. Oficialii DLF spun ca s-ar putea sa reduca dimensiunea mall-ului si sa adauge spatii de birouri care sa inlocuiasca spatiul care era planificat pentru retail.

In timpul boom-ului, DLF a construit multe dintre proiectele ce au transformat Gurgaonul dintr-un satuc amortit intr-un oras in expansiune, devenit cartier general pentru companii ca Ericsson sau IBM in India. DLF s-a indreptat spre creditori si investitori din strainatate, ca D.E Shaw, o firma de investitii din New York, pentru ca acestia ofereau bani “la dobanzi mici si in cantitati mari”, spune Rajeev Talwar, directorul executiv al filialei DLF din New Delhi. “Azi nu avem de ales si trebuie sa mergem la bancile indiene.”

Dar creditorii din tara au devenit mai reticenti la ideea de a rostogoli creditele, iar dobanzile pe care ei le pretind fac ca proiectele sa devina nefezabile. Luna aceasta, DLF a raportat ca profitul i s-a diminuat cu 92% in primul trimestru al anului.

Unul dintre subcontractori, Suni Kumar Verma, care furnizeaza marmura pentru constructorii din Gurgaon, spune ca afacerile ii merg atat de prost, incat jumatate din cei 40 de muncitori au fost trimisi la casele lor din Bihar, o provincie saraca din est, unde nu aveau mari sperante sa gaseasca de munca. “Tot ce pot sa faca e sa stea, sa manance si sa doarma”, spune Verma.

Piata de arta reflecta colapsul investitiilor de la celalalt capat al spectrului bogatiei. In ultimii ani, proprietarii de galerii nu aveau nevoie sa-si cultive un public. Banii nu erau o problema. Multi artisti scoteau opere pe banda rulanta. Nu doar colectionarii veterani se inghesuiau pentru lozurile cele mari, cum ar fi o pictura de M.F. Husain, spre exemplu, sau una de V.S. Gaitonde, dar piesele de categorie mijlocie, in jurul a 100.000 de dolari, atrageau si ele destui clienti. “Erau cozi. Expozitiile se vindeau inainte de fi vernisate. Eram toti pe val”, spune Arun Vadehra, care detine doua galerii dedicate artei moderne si contemporane in Delhi si o a treia in Londra.

In industrie, companiile exportatoare au fost puternic afectate - slefuitorii de diamante si fabricile de textile, spre exemplu, functioneaza mult sub capacitate. Piata muncii este o alta victima. Nu cu mult timp in urma, pe cand o gramada de bani erau disponibili si doar o mana de specialisti erau pe piata, salariile au explodat. Acum e invers, dupa cum spune Sapra, fostul angajat de la GE. El si-a cautat de munca timp de mai multe luni si doar luna trecuta a primit un raspuns de la cativa potentiali angajatori. Ca multi dintre colegii lui, si el spune ca probabil va trebui sa se multumeasca de acum cu mai putini bani decat castiga anterior, in ciuda diplomei de master pe care a castigat-o la prestigiosul Institut Indian de Management.

In vremurile bune, spune el, a investit niste bani in imobiliare. Acum ar prefera sa nu stie cum se mai simt proprietatile lui. Spune ca il deprima. Si Sapra nu e singurul care-si indreapta privirea in alta parte. Cu exceptia catorva capitole, precum preturile alimentelor, politicienii nu au vorbit prea mult despre economie in aceasta campanie. Ajay Shah, economist si editorialist, spune ca problema urmatorului guvern va fi sa reanimeze “instinctul de animal” al sectorului privat, eliminand restrictiile impuse investitiilor, relaxand reglementarile fi nanciare si plasand bani in infrastructura. Dar avand in vedere haotica politica de coalitii din India, e greu de estimat si cine va veni la putere, cu atat mai putin ce vor face alesii odata ajunsi acolo.