E luni dimineaţă, până în ora 9:00. Îţi deschizi laptopul cu gândul că „intri rapid” să vezi ce ai de făcut azi, dar în câteva secunde eşti prins într-un şir de notificări, mailuri necitite şi mesaje care sunt „urgente”. N-ai apucat nici să-ţi termini cafeaua şi deja ştii că vei sta peste program. Lista de taskuri începe să se contureze înainte să te organizezi, iar senzaţia aceea familiară - că trebuie să recuperezi ceva, deşi ziua abia a început - apare aproape automat.

Presiunea e acolo, constantă, încă din primele minute. Mulţi dintre noi îşi încep aşa săptămâna şi apoi o continuă în acelaşi ritm. Nu e o excepţie, nu e un moment de criză. E pur şi simplu starea în care lucrăm aproape toţi de câţiva ani. A devenit normalitate. O vedem peste tot în jurul nostru: colegul care răspunde la mailuri târziu în noapte, prietena care spune că e „OK”, dar nu şi-a mai luat un concediu de măcar o săptămână de ani de zile, sau oamenii care par constant obosiţi, iritaţi şi fără energie. Burnoutul a devenit o acumulare lentă, aproape invizibilă, de epuizare.

Datele recente furnizate de Reveal Marketing Research nu fac decât să confirme ceea ce simţim deja: 2 din 3 angajaţi declară că sunt mai stresaţi decât anul trecut, iar doar 27% se mai simt cu adevărat fericiţi şi împliniţi la locul de muncă.

În acest context, burnotul pare mai degrabă un simptom al unei realităţi în care modul în care muncim şi trăim începe să devină nesustenabil.

Nu e surprinzător că tot mai mulţi oameni ajung să vadă schimbarea jobului ca pe o soluţie concretă pentru a reduce presiunea - procentul celor care iau în calcul această opţiune crescând de la 21% la 29%. Reacţia oamenilor la această presiune spune, la rândul ei, ceva important despre modul în care trăim.

Ceea ce s-a schimbat nu este doar volumul de muncă, deşi şi acesta rămâne ridicat. Diferenţa majoră vine din contextul în care se desfăşoară munca. Costul vieţii a crescut vizibil, puterea de cumpărare a scăzut, iar sentimentul de siguranţă financiară este din ce în ce mai fragil. Din spate vin şi toate lucrurile care nu se văd în inbox: facturile tot mai mari, preţurile care cresc constant, incertitudinea economică sau ştirile despre război.

Nu rămân în afara programului - le aducem cu noi în fiecare zi la birou. Vedem asta şi în cifre: 66% dintre angajaţi spun că schimbările economice, sociale şi politice din ultimul an le-au crescut nivelul de stres. Procentul cel mai ridicat e în rândul celor cu vârste între 25-34 de ani (72%). Graniţa, dacă a existat vreodată, dintre viaţa personală şi cea profesională, a dispărut aprope complet după COVID. Unul dintre cele mai vizibile schimbări din ultimul an este felul în care presiunea financiară începe să cântărească tot mai mult în stresul de zi cu zi.

Dacă în 2025 dificultăţile financiare erau menţionate de 29% dintre angajaţi, în prezent procentul a crescut la 41%, semn că grija banilor nu mai este un factor secundar. Nu e surprinzător, aşadar, că tot mai mulţi oameni ajung să vadă schimbarea jobului ca pe o soluţie concretă pentru a reduce presiunea - procentul celor care iau în calcul această opţiune crescând de la 21% la 29%. Reacţia oamenilor la această presiune spune, la rândul ei, ceva important despre modul în care trăim. Strategiile clasice de „gestionare a stresului” – concediile sau activităţile de relaxare – sunt în scădere, nu neapărat pentru că nu ar fi utile, ci pentru că nu mai sunt suficiente. Nu poţi compensa luni întregi de suprasolicitare cu câteva zile libere.

Dincolo de statistici, burnoutul arată adesea foarte simplu: în momentul în care închizi laptopul, dar simţi că ziua nu s-a terminat cu adevărat. Sau în serile în care nu mai ai energie să faci nimic - să ieşi, să citeşti, nici măcar să te uiţi la un film - şi ajungi să stai pur şi simplu, în linişte, fără chef de nimic, cu un sentiment vag de vinovăţie că „ar trebui” să mai faci ceva util. 

Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium