O nouă revoluţie industrială

Autor: Mircea Sarbu Postat la 05 noiembrie 2012 62 afişări

Internetul generează afaceri la scară uriaşă, care însumează venituri estimate de Citibank şi Oxford Economics la peste 20 de trilioane de dolari. Însă economia din afara internetului este de cinci ori mai mare. O ipoteză îndrăzneaţă: cultura antreprenorială a web-ului se va transfera şi în "lumea reală".

Credeam că furia împotriva web-ului va trece repede, că oamenii vor înţelege că această invenţie este aici şi va rămâne, cu bune şi cu rele. Nu s-a întâmplat aşa. Oameni de cea mai bună calitate continuă să se revolte în faţa acestei maşinării infernale care dă oricărui anonim cu un computer şi o conexiune la internet posibilitatea să facă public tot ce-i trece prin cap, ceea ce creează un mare deranj. De fapt, cam la fel s-a întâmplat şi cu tiparul, cu câteva sute de ani în urmă: democratizarea accesului la litera tipărită a produs un deranj asemănător.

Paralela între apariţia tiparului şi cea a internetului nu este gratuită. Într-un fel, tiparul este responsabil de tot ce ni s-a întâmplat în ultimele sute de ani, şi nu doar din perspectivă culturală. Tiparul a fost prima industrie în sensul modern al cuvântului - bazată pe multiplicare mecanică şi susţinută de lanţuri de aprovizionare şi desfacere. Este firesc ca o invenţie de importanţă similară (deoarece democratizează celălalt capăt al comunicării) să producă efecte de o magnitudine comparabilă. Implicaţia este simplă: va redefini lumea. Încă nu ştim cum, dar semnele schimbării le putem deja vedea.

În ultimul număr din Wired, redactorul-şef al revistei - Chris Anderson - publică un articol numit "The Makers: hobbyists are going to beat the industrials giants". Titlul poate să pară şocant (e stilul revistei), iar ideea hazardată, însă articolul este doar un extras din cartea "Makers: The New Industrial Revolution", publicată de curând. În esenţă, Anderson explică modul cum schimbarea paradigmei informaţionale va modifica modelul antreprenorial şi, prin extensie, modelul industrial al viitorului.

Primul fenomen pe care-l remarcă Chris Anderson este că web-ul democratizează atât mijloacele invenţiei, cât şi mijloacele de producţie. Investiţiile sunt minime, accesibile oricui. Dacă un puşti are o idee grozavă şi un computer, în web o poate materializa relativ simplu. Sigur că trebuie nişte abilităţi pentru a scrie nişte cod şi nişte cunoştinţe tehnice, dar chiar web-ul poate aduce atât ştiinţa necesară, cât şi colaborarea dorită. Spre deosebire de industria clasică, aici nu te loveşti de nevoia unor investiţii enorme şi de un risc uriaş.

Cel mai adesea e suficient un server web şi un feedback consistent din partea celor interesaţi. Eşecul nu este catastrofic, iar reuşita poate fi "scalabilă" aproape fără limite. Sigur că Facebook este exemplul cel mai la îndemână, însă mie îmi place mai mult povestea firmei Instagram, pentru că ilustrează mai bine posibilităţile de creştere graduală: serviciul este găzduit de cloud-ul public de la Amazon, unde plăteşti în funcţie de resursele folosite şi de trafic.

Acest model de tip "do it yourself" face ca distincţia dintre "inventator" şi antreprenor să se estompeze până la dispariţie. Într-o lume aşezată, povara administrativă suportată de o firmă mică este neglijabilă, iar creşterea va aduce şi resursele necesare. Desigur că rata eşecurilor este mare, însă reuşitele pot fi spectaculoase, aşa că mediul de afaceri este foarte prietenos cu aceste firme start-up, iar finanţarea se poate obţine destul de uşor - un investitor îşi va permite să investească în zeci de mici antreprenori în speranţa că măcar unul va reuşi.

Chiar şi acest model de finanţare poate deveni o afacere, iar "incubatoarele" au prosperat în anii din urmă. Unul dintre cele mai interesante este Y Combinator, care admite chiar şi echipe ce încă nu au un proiect, funcţionând ca un fel de şcoală. Sumele oferite nu sunt mari, dar uneori e vorba de banii care pun lucrurile în mişcare. Peste 150 de companii au pornit de-aici, printre ele numărându-se DropBox şi RedIt. Iar cum incubatorul îşi rezervă, în schimbul programului, 6-7% din proprietatea firmei, portofoliul Y Combinator este evaluat la aproape 9 miliarde de dolari.

Teza lui Chris Anderson este că acest model antreprenorial se va transmite şi "lumii reale", iar noi unelte (de pildă, imprimante 3D) vor popula lumea occidentală cu o mulţime de "ateliere" axate pe nişe foarte specializate, care vor coexista cu marile companii.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
opinii,
weboscop,
Mircea Sarbu,
internet
/opinii/o-noua-revolutie-industriala-10272890
10272890
comments powered by Disqus

ALEPH STORY: Cu cât a crescut economia în T2. O discuţie cu Cristian Hostiuc, Ziarul Financiar şi Bogdan Nicolae, Aleph News

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.