Cât de reală este uşurarea? Ne-a zdrelit niţel glonţul care ne-a trecut pe la ureche şi mulţi am trăit emoţii puternice cu prilejul celor mai recente alegeri. Iar pieţele s-au calmat, efectul a fost vizibil imediat asupra cursului euro/leu, bursa s-a înzdrăvenit, iar oamenii au tras adânc aer în piept. Mai e un hop totuşi, destul de important. Mediul economic este în expectativă, aşteaptă numirea noului guvern şi măsurile economice pentru redresarea deficitului bugetar uriaş. 

Semnale de toate soiurile sunt în piaţă – de la lipsa de lichidităţi în piaţa bancară (BNR a intervenit organizând lunea trecută o licitaţie repo generală şi a dat băncilor comerciale 13,5 mld. lei, pe o săptămână), până la estimările bancherilor legate de reducerea ritmului de economisire. Mihail Ion, vicepreşedinte, Divizia Pieţe de Capital, Servicii Bancare de Investiţii şi Planificare Financiară Personală, Raiffeisen Bank România, a declarat într-un interviu pentru Ziarul Financiar că se aşteaptă ca economisirea să crească şi în 2025, chiar dacă într-un ritm ceva mai redus decât în 2024, deoarece ritmul de creştere reală a veniturilor disponibile ar putea să scadă.

În plus, potrivit Indicatorului de Încredere Macroeconomică al Asociaţiei CFA România, încrederea în economie a scăzut în aprilie la cel mai mic nivel de la pandemie.

Deficitul bugetar anticipat s-a majorat către 8% din PIB, iar creşterea economică anticipată a scăzut sub 1%.

Una peste alta, diverse semnale indică faptul că deşi nivelul de adrenalină s-a redus, nu am ajuns la liman, iar pieţele plutesc în ape chiar dacă nu agitate, dar măcar tulburi. Multe companii sunt încă în expectativă, aşteaptă să vadă ce impact vor avea măsurile care vor fi luate. Ce urmează, în aceste condiţii? Cum să ne pregătim? Facem scenarii sau ne bucurăm de vara care tocmai a început şi aduce cu ea concedii şi relaxare? Oare în concediu vom deschide larg baierile pungii, ca de obicei în ultimii ani, sau vom fi mai cumpătaţi, gândindu-ne la ce ne aşteaptă? Pe termen scurt este puţin probabil să ne modificăm dramatic comportamentul de consum, fie că vorbim de mersul la cumpărături, cheltuieli pe servicii sau achiziţii majore. Nici măcar când vom plăti bacşişul pentru Uber, consumaţia de la terasă sau curierul care bate la uşă. Cutuma plătirii bacşişului este adânc înrădăcinată în compotamentul românilor, iar pentru sute de mii de oameni (coafeză, instalator, mecanic auto, livrator sau chelner) salariul este „mărunţişul” şi veniturile mai consistente se datorează „atenţiilor” primite de la clienţi. Valoarea acestor „atenţii” este suficient de interesantă pentru stat, care a introdus impozit pe acest tip de venituri în urmă cu doi ani; mai cu seamă operatorii din Horeca au făcut ceva vâlvă la momentul respectiv. Cum încasările au fost de circa zece ori mai mici decât estimările, o propunere de lege lansată anul acesta vizează eliminarea acestui impozit. În aceste condiţii, cine va avea mai mult de câştigat? Cei care primesc bacşiş? Clienţii care nu s-ar mai simţi la fel de presaţi să scoată mărunţiş din buzunare? Sau firmele care nu vor mai trebui să-şi bată capul cu colectarea acestor bani şi virarea taxelor aferente la bugetul de stat?   

Întrebarea săptămânii în cadrul sondajului BUSINESS Magazin (realizat pe LinkedIn):

În 2006, un material de pe coperta revistei, „Miliardul invizibil”, prezenta fenomenul bacşişului, o taxă pe care o plătim de bunăvoie, şi pe care o estima la 1 miliard de euro. În 2025, bacşişul mai e un gest de apreciere sau o obligaţie?