Fenomenul numit „TikTokification” descris pe scurt înseamnă: adaptarea conţinutului, a discursului şi chiar a gusturilor culturale după mecanismul platformelor bazate pe scroll rapid şi reacţii imediate.

Viralitatea nu este un lucru nou. Diferenţa constă în viteză şi mecanism. Astăzi, succesul cultural se măsoară în secunde de retenţie, în număr de distribuiri şi în capacitatea de a genera reacţii rapide. Algoritmul favorizează conţinutul care prinde instant, care provoacă emoţie puternică sau care poate fi consumat fără efort cognitiv major. În acest context, ideile complexe, nuanţele sau argumentele ample devin mai greu de susţinut şi promovat. Nu doar forma se schimbă, ci şi substanţa. Cărţile sunt rezumate în 30 de secunde. Filmele sunt reduse la scene „memorabile”. Subiectele sociale sunt transformate în trenduri, iar dezbaterile în replici scurte şi tăioase. Cultura devine fragmentată, adaptată unui ritm alert. Nu mai contează neapărat cât de solidă este o idee, ci cât de bine poate fi ambalată. Şi totul să fie rezumat în 30 de secunde, maximum 1 minut. În acelaşi timp, TikTokification democratizează accesul la vizibilitate.

---

Cultura devine fragmentată, adaptată unui ritm alert.

Nu mai contează neapărat cât de solidă este o idee, ci cât de bine poate fi ambalată. Şi totul să fie rezumat în 30 de secunde, maximum 1 minut. În acelaşi timp, TikTokification democratizează accesul la vizibilitate.

---

Oricine poate produce conţinut şi poate influenţa conversaţii culturale. Nu mai există monopolul unor elite culturale. O recomandare de carte poate veni de la un creator necunoscut, nu doar de la un critic literar. Un artist poate deveni celebru fără o casă de discuri. Există şi dimensiunea pozitivă: deschiderea şi diversificarea vocilor. Problema apare atunci când viralitatea devine criteriul principal de validare. Cultura riscă să fie modelată nu de relevanţă sau profunzime, ci de compatibilitatea cu algoritmul. Conţinutul care cere timp, răbdare şi reflecţie este dezavantajat. Atenţia este moneda principală. Se produce astfel o inversare subtilă: nu cultura foloseşte platformele, ci platformele încep să modeleze cultura. Artiştii, jurnaliştii, educatorii ajung să creeze cu gândul la cum va performa conţinutul, nu doar la ce vor să transmită. Forma începe să dicteze mesajul – totul trebuie să fie ambalat în câteva secunde, cu un limbaj uşor de înţeles, cu imagini/elemente care să ţină publicul acolo.

În ultimii ani, am câştigat acces, rapiditate, expunere. Dar pare că am pierdut răbdarea pentru complexitate şi disponibilitatea pentru dialog profund. În ceea ce priveşte răbdarea – este clar chiar şi pentru platforme că nu mai dispunem de ea. Instagram şi TikTok au implementat încă de anul trecut opţiunea de a vedea un video (cele în format vertical) la o viteză de două ori mai mare dacă faci tap pe ecran în partea dreaptă. Astfel poţi să vezi un video de 30 de secunde în 15 secunde. TikTokification nu înseamnă doar videoclipuri scurte. Înseamnă o cultură a reacţiei rapide, a impactului imediat şi a confirmării prin cifre. Înseamnă că relevanţa se decide în câteva secunde. Iar într-o lume în care vizibilitatea este echivalentă cu valoarea, viralitatea devine noul filtru cultural. Rămâne de văzut dacă vom reuşi să folosim aceste mecanisme fără să lăsăm algoritmul să devină curatorul suprem al gusturilor noastre.  

Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, După Afaceri Premium