Pe vremuri era in mare voga cartea "Imitatio Christi", tradusa si in romaneste sub titlul "Calea lui Hristos". Iertata-mi fie comparatia, dar liderii PD nu sunt inca in stare nici sa-l imite, pana la capat, pe Traian Basescu. Acesta din urma macar s-a operat, intr-un sfarsit, de sale.

Despre hernia de disc a presedintelui s-a scris si s-a vorbit saptamana trecuta pana la saturatie. Presedintele insa s-a operat si, la ora la care scriu aceste randuri, se reface rapid.

Nimeni n-a suflat, in schimb, un cuvintel despre suferinta Partidului Democrat care, spre deosebire de Traian Basescu, refuza sa se opereze - desi un moment mai prielnic cu greu se putea gasi. Doborat de durere, nu doar presedintele s-ar fi cuvenit sa-si realizeze propria fragilitate, ci mai cu seama liderii PD. Salele prezidentiale au putut fi reparate la Viena, cele ale PD-ului, ba. Un pas gresit al presedintelui, o boala survenita peste noapte sau un accident neprevazut ar putea scoate partidul de pe scena politica in doar cateva luni. Si nici o asigurare de viata (sau de sanatate) nu poate acoperi un asemenea efect devastator. Nici macar una special conceputa pentru fumatorii inraiti.

Cand stranuta Traian Basescu, intregul PD se imbolnaveste de gripa. Asta nu mai e gluma, e inconstienta, si inca de ambele parti. Pe de o parte greseste presedintele, refuzand sa incurajeze maturizarea institutionala a partidului pe care l-a pastorit (si inca o mai face) si independenta liderilor acestuia.

Motivul este, pe cat de egoist, pe atat de gresit. Desigur, pe termen scurt e eficient sa ai "copii" care sa nu-ti iasa din vorba si care sa execute, fara cracnire, sarcinile trasate. Pe termen lung insa, efectele asupra "copiilor" sunt devastatoare. Obisnuit sa execute, nu sa si discute, "progeniturile" nu vor invata niciodata cum sa ia singuri decizii. Asa ca, in momentul in care o boala Alzheimer sau pur si simplu o degenerescenta senila afecteaza capul familiei, "copiii" in cauza raman ai nimanui. Si primul care va avea de suferit va fi chiar "tatal", caruia nu va mai avea cine sa-i aduca la capatai o cana cu apa cand ii va fi mai tare sete.

Gresesc si liderii PD, in frunte cu Emil Boc, refuzand sa-si ucida, la modul simbolic, fireste, tatal. Desi am mai scris despre acest subiect, suferinta presedintelui il readuce, dupa cum era de asteptat, in actualitate. Imaginati-va, bunaoara, ca, in loc de o hernie de disc, Traian Basescu suferea un infarct miocardic sau o ruptura de anevrism care sa-l incapaciteze, aidoma lui Ariel Sharon, pentru o perioada mai lunga decat cateva ore sau cateva zile. Dependenta PD-ului de imaginea presedintelui s-ar transforma, peste noapte, din binecuvantare in blestem. (Ce-i drept, Kadima a castigat - sa spunem asa - alegerile, cu un Sharon in coma, dar asta tot datorita transferului capitalului de simpatie.) Iesiti de sub aripa de closca a Palatului Cotroceni, puii din PD n-ar mai sti incotro s-o apuce. Degeaba isi imagineaza Emil Boc ca performantele la guvernare ale lui Vasile Blaga sau ale Ancai Boagiu vor izbuti, singure, sa asigure popularitatea partidului. Degeaba se iluzioneaza Adriean Videanu ca parul sau grizonat si cele cateva proiecte "revolutionare" de la Primaria Capitalei ii vor asigura vizibilitatea de odinioara a lui Basescu.

Daca Traian Basescu si-a construit imaginea in lupta cu PSD, liderii Partidului Democrat (daca ii putem numi asa, nici unul dintre ei nefiind, propriu-zis, conducatori) nu au facut altceva decat sa reflecte o parte din "stralucirea" astrului-sef. Diferenta e aceeasi dintre soare si luna. Amandoua stralucesc pe cer, dar numai primul produce lumina. Din acest punct de vedere, diferenta dintre PD si mult hulitele PRM si PNG este minima. Toate sunt partide de lider, chiar daca numai primul se afla la guvernare. Procentajul lor electoral nu se bazeaza pe o ideologie si nici macar pe o colectie de personalitati politice. El se umfla si se dezumfla in functie de prestatia liderului. Daca Vadim Tudor sau Gigi Becali dispar maine din viata politica, dispar si partidele pe care le-au construit. Daca Traian Basescu dispare, nici soarta PD-ului nu este tocmai roza.

Sa nu mergem, insa, cu gandul atat de departe. Sa ne oprim la ipoteza mult mai banala, in care presedintele si-ar pierde flerul politic si ar incepe sa scada rapid la capitolul incredere. In definitiv, scenariul nu este nici pe departe atat de extravagant pe cat ar putea sa para la o prima vedere. Popularitatea acestuia se inalta pe temelii la fel de fragile precum simpatia microbistilor.

Un prim semnal de avertizare in acest sens exista deja. Ultimul sondaj de opinie, desi plaseaza Alianta D.A. la un confortabil 48%, semnaleaza totodata si un trend mai putin imbucurator pentru PD - reechilibrarea optiunilor de vot intre cele doua partide componente. Daca inaintea scandalurilor legate de Legea Lustratiei si, mai cu seama, de CNSAS, PD se detasa clar de PNL, cu doua treimi din optiuni, acum diferenta s-a redus la marja de eroare: doua-trei procente.

Cata vreme un sprit baut de presedinte cu Becali si o replica de genul "sunt prea departe ca interes de aceasta problema (a CNSAS)" au putut provoca o asemenea fluctuatie in optiunile de vot ale electoratului PD (exagerez, insa foarte putin), ne putem doar imagina ce consecinte ar avea alte interventii (si) mai putin inspirate ale aceluiasi.

Solutia pentru PD vine - cum altfel? - tot de la Traian Basescu. Un proverb din Indochina (pare-mi-se) zice asa: "Nu fa prostia sa te prinzi de coada tigrului - dar, daca totusi te-ai prins, nu-i mai da drumul". Nu fa prostia - am putea spune noi - sa incerci sa-l imiti pe Basescu, dar, daca tot te-ai apucat sa o faci, macar imita-l pana la capat. Presedintele s-a operat de sale, iar zilele acestea reinvata, scrasnind din dinti, sa mearga de unul singur. Zice-se ca, daca mai amana operatia, risca sa paralizeze.