Discuţii la final de martie, cu un update la o temă despre care am mai scris, dar care revine tot timpul. Cât ai vrea să câştigi, să-ţi rămână la final de lună în mână ca antreprenor, dacă vrei să te faci antreprenor?

Răspunsurile au variat de la minimum 2.000 de euro net pe lună (de exemplu, o franciză 5 to go) la 2.000-4.000 de euro pe lună, peste 5.000 de euro, un câştig care să merite, între 5.000 şi 7.000 de euro pe lună, între 8.000 şi 10.000 de euro pe lună şi dacă se poate, şi mai mult.

Acestea sunt „preţurile” din Bucureşti. Toţi cei care au răspuns la această întrebare sunt angajaţi, niciunul nu este antreprenor.

Teoretic, ca să te faci antreprenor, adică să fii pe cont propriu, să fii propriul tău stăpân, să nu depinzi de nimeni etc., ar trebui să vizezi un câştig mai mare ca să merite, pentru cei care au avansat ideea de 2.000-4.000 de euro pe lună. Până acum un an, un
IT-ist, cu doar un an experienţă, fără 2.000 de euro pe lună net plus bonusuri, plus beneficii, nici nu se ridica din pat, nici nu mergea la interviu dacă nu avea chef. Ce-i drept, acum situaţia s-a mai schimbat.

Afacerile vizate pentru cei care au aşteptări să câştige 2.000-4.000 de euro pe lună sunt legate de cafenele, de truckuri cu burgeri, cartofi prăjiţi, clătite, truckuri cu care să meargă la festivaluri, unde este coadă mare, unde sunt mulţi clienţi.

Din cauza evenimentelor din lumea de astăzi, din cauza recesiunii, a creşterii costurilor, a lipsei de clienţi, corporatiştii nu se mai îngrămădesc să se facă antreprenori. Pentru că, în primul rând, au exemple în jurul lor şi văd cum antreprenorii actuali, mai mici şi mai mari, se confruntă cu mult prea multe probleme, cu controale, cu angajaţii pe care îi au, cu creşterea taxelor şi impozitelor; aşa că un astfel de pas nu mai merită riscul şi efortul.

De la zero este foarte greu să faci afaceri, mai ales că nu mai sunt prea multe idei din care poţi să faci bani.

Cum spunea un român întors în ţară din Germania, unde lucra, în România este greu să faci afaceri, îţi trebuie bani şi relaţii. Aşa că a decis să se întoarcă înapoi în Germania şi să fie angajat; acolo câştigă mai bine decât ca mic antreprenor în România.

În lumea corporatistă, antreprenorii sunt cei care au mici afaceri, de corporatişti. Ca să fii considerat patron sau om de afaceri, cum este Ion Ţiriac, trebuie să ai afaceri mult mai mari şi să câştigi milioane de euro.

România nu prea este o ţară care să încurajeze şi să susţină antreprenoriatul, mai ales când se pune problema birocraţiei, a costurilor de funcţionare a unei mici afaceri, a riscului de piaţă.

Chiar Liviu Dragnea, cel care a condus România acum vreo opt ani, spunea într-un podcast că este greu să faci afaceri în România în sectorul privat, iar acest lucru îl simte pe pielea lui.

Acum, când vremurile s-au complicat intern odată cu apariţia recesiunii şi din cauza evenimentelor geopolitice internaţionale, nu multă lume ar avea chef să se facă antreprenor, să facă vânzări, să aşeze lucrurile în ordine din punct de vedere operaţional etc. Mai bine dai şpagă 6.000 de euro ca să fii ambulanţier şi să lucrezi la stat.

Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat din discuţia legată de câştigurile unui antreprenor este legat de faptul că niciunul care ar vrea să fie antreprenor nu prea ar vrea să aibă de-a face cu angajaţii, nu prea ar vrea să aibă angajaţi.

În lumea de astăzi, companiile vor să aibă de-a face cu salariaţi din ce în ce mai puţini, ar vrea să lucreze cu aplicaţii, nu ar vrea să aibă de-a face cu solicitările angajaţilor, nu ar vrea să audă expresii de genul „Am o ofertă mai bună din altă parte. Tu cât îmi dai? Dacă nu creşti salariul, eu plec!“

Mi se pare fascinant cum mulţi îşi imaginează afacerile pe care le-ar face fără angajaţi!

Până când corporatiştii de astăzi îşi vor găsi afacerea - fără angajaţi - care să le aducă 2.000-5.000 de euro, chiar 8.000 de euro pe lună, să remarcăm adevăratele afaceri: marţi, săptămâna trecută, DNA a descins acasă la Cristian Anton, şeful Autorităţii Rutiere Române şi fostul şef de cabinet al lui Sorin Grindeanu pe când acesta era ministrul transporturilor, unde la percheziţie a găsit 350.000 de euro (mai precis 77.000 de lei şi restul euro) în cutii de pantofi. Iar Cristian Anton, conform CV-ului, cam toată viaţa lui a lucrat la stat.

Ce 2.000 de euro pe lună, salariu de corporatist? 350.000 de euro, doar la o primă strigare! Aici sunt adevăratele afaceri, nu să întorci clătitele o zi întreagă într-un truck la un festival, pentru 100 de euro. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)