Textele pe care nu le-ati citit in 2006 sunt franturile de viata care mi-au atras atentia, dar, din varii motive, nu au ajuns sa mai faca parte dintr-un articol inchegat. Dar au farmecul lor si mi-ar fi parut rau sa le pastrez si mai mult; s-ar fi invechit peste poate intr-un raft al memoriei.

In orasul cel mare trebuie sa mergi preocupat, daca nu o faci, esti victima sigura fie a cersetorilor, fie a tinerilor ce strang semnaturi pentru ceva sau participa la sondaje. Imi asum riscul si de regula merg privind mai mult si mai curios decat s-ar cuveni. Asa i-am vazut...

...clubul de lectura din parc. Parcul din fata magazinului Unirea. Un grup de tineri, cu cartile in mana, merge intr-un fel de formatie de atac, un romb ce ii ajuta sa strapunga multimea. Haine occidentale, de calitate, lipsite de elemente tipatoare. Tinerii pasesc agale, adanciti in volumele deschise, tinute cu grija, indiferenti la forfotul multimii, netulburati de privirile curioase. I-am urmarit pret de cateva secunde bune, nu cred ca era un "flash mob" din acela pus la cale pe Net si menit sa contrarieze lumea. Am presupus ca faceau parte dintr-un soi de cenaclu, un club ce combina lectura cu miscarea in aer liber. Mi-a placut cutezanta de a fi altfel intr-o lume oricum altfel. N-am putut citi ce scria pe copertile cartilor.

....slujba pentru nimeni. In acelasi parc, pe care l-as avansa la gradul de Hyde, daca ar fi dupa mine. Un popa slujeste la crucea care marcheaza locul unde ar fi trebuit sa se afle Catedrala Neamului. Nimic neobisnuit, daca parintele n-ar fi asezat pe una din bancile din zona, ba chiar intr-o postura dezinvolta, cu coatele sprijinite de spatarul bancii si picioarele relaxate. Are voce frumoasa, sonora, spre deosebire de tarcov-nicul ce-l insoteste, ce mormaie ceva neinteligibil drept raspuns. De altfel, dascalul cu totul se afla intr-o postura mai umila: tot asezat, e cocosat, strans intr-o pozitie aproape fetala, daca n-ar fi geanta enorma de vinilin dintre picioare. Mi-a parut rau ca n-am aparatul foto la mine. M-am gandit ca apropierea de divinitate nu tine cont de postura.

...tanara ganditoare. Ii spun asa pentru ca nu-mi place cum suna filozoafa, desi mi-a oferit un raspuns esential si existential. Se afla pe un trotuar desfundat de margine de Bucuresti, cu cateva sacose mari intr-o mana. Cu mana cealalta, de care mai atarna un copilas de putini ani, impingea un carucior rablagit in care se afla un copilas de putine luni. Tipau in gura mare si unul si celalalt, caruciorul avansa anevoie si hurducat, iar sacosele o incurcau la mers. Eram singuri pe o bucata buna de drum si inevitabil privirile ni s-au intalnit. A raspuns uitaturii mele curios-miloase cu un zambet trist si mi-a spus, cu un glas limpede si clar: "...cred ca asa-i si in iad...". M-am uitat in jur, atent, si n-am simtit nevoia sa o contrazic.

...integrare cu toc. Intr-un troleibuz aglomerat la limita suportabilului, undeva prin centrul Bucurestiului. Ma indreptam spre o adunare de oameni destepti, care urmau sa dezbata ce va fi cu Romania dupa integrarea in Uniunea Europeana. Un panou cu leduri afisa un aiuritor "gara de nord cob/urc", desi eram pe Pache Protopopescu. Nu m-am suparat si n-am purces la cugetari din acelea adanci cu persoane afectate de calvitie si tichii de margaritar. In fond, orice se poate strica. Nu mai tin minte exact de ce, dar imi era cumva bine; pe masura ce ma apropiam, se adauga un sentiment din acela de dinainte de examen: "oare cum o sa fie?...da daca trebuie sa zic ceva?"...cand ma intrerupe un "toc" rasunator. Eram relativ bine intepenit intre o doamna intre doua varste, care evident avusese o zi mai grea si doi tineri ce incepusera sa se pupe. Doamna m-a scrutat necrutatoare, eu m-am dezvinovatit rapid din priviri, parea sa nu ma creada, m-a salvat un alt "toc", si mai rasunator. Cum evident nu-mi apartinea, doamna m-a abandonat cumva dispretuitor si si-a indreptat atentia spre geam. Am cautat si eu sa-i ignor pe cei doi pupaciosi si sa imi reiau sirul gandurilor: "...ce sa mai scriu in editori(TOC!)al?...oare cand trebuia sa ma (TOOC, prelung, cu suctiune) intalnesc cu?...ce oi fi facut cu (TOC, TOC, TOC rapid)...". Am abandonat, am coborat la prima (TOC, TOOOC), noroc ca n-am mai mers mult pe jos; farmecul zburase oricum, asa ca nici la intalnirea oamenilor destepti nu m-am simtit prea confortabil. Cum sa te integrezi daca nici sa ne pupam nu stim?

..capitalismul romanesc in stare pura.

L-am gasit la un fel de florarie, in fata careia un grup de indivizi sunt ocupati ba sa mute niste crengi de brad, ba sa vopseasca un fel de vase de tabla. Iese un pumn de femeie si incepe sa tipe la unul din ei: "Auzi, ce fel de @$#%&*$ de director esti tu, ca lucrezi mai mult ca ei? Tu tre’ sa le spui ce sa faca!! Sa nu te vad ca mai pui mana!!!!" Se intoarce spre restul grupului, si, mai ascutit "...si voi ce &%@#$*&$ faceti, va uitati la el? Ia, sa nu va vad mainile de treaba! @#@%$##%$", incheie victorioasa si incepe sa bocaneasca cu tocurile spre usa.

Asa-i ca-i pasionant in Romania? Si cum sa ratez asa ceva, daca faceam cinema, nu-i asa ca luam o gramada de premii?

In final, nu pot sa va zic decat La Multi Ani! TOC, TOC!