Patru dintre cei mai tineri 100 de manageri romani: Tudor Dragomir Niculescu, Septimiu Postelnicu, Mihail Ion si Vlad Seitan. Adica Intreprinzatorul, Finantistul, Investitorul si Dezvoltatorul, pilonii unei societati capitaliste; s-a nimerit sa fie asa, adica sa le putem atribui cate o eticheta proprie, pentru ca in momentul in care i-am ales pentru coperta revistei, criteriul de baza a fost varsta. Asa cum varsta a fost principalul criteriu, alaturi de un numar de reusite personale si profesionale, pentru ceilalti 96 de tineri care, impreuna cu Niculescu, Postelnicu, Ion si Seitan, sunt eroii celui de-al doilea catalog anual "100 tineri manageri de top", intocmit de BUSINESS Magazin si care va aparea saptamana viitoare.

Cei 100 de manageri ai anului 2007 ocupa pozitii fruntase in cadrul unor companii care insumeaza o cifra de afaceri de peste 20 de miliarde de euro, valoarea neincluzand bancile si firmele de real estate, care ar mai adauga alte peste 30 de miliarde de euro in active si proiecte imobiliare. Mai mult de jumatate din cei 100 de tineri (limita de varsta stabilita de catalogul BUSINESS Magazin este de 40 de ani) ocupa functii de manager general, CEO sau managing partner si unul din sapte isi conduce propria companie.

Inainte de orice, ar trebui sa ne declaram optimismul, pentru ca am descoperit cu usurinta inca un numar de candidati din care i-am selectat pe cei 100 de tineri manageri inclusi in a doua editie a anuarului - , altii decat cei din editia de anul trecut. Premisele se mentin imbucuratoare si pentru viitor, adica o noua suta se pregateste sa intre in catalogul din 2008, iar daca facem comparatie cu felul cum a fost realizata editia din 2006, sunt toate sansele ca dificultatea de alegere a celor mai buni si mai reprezentativi tineri manageri sa creasca, din simplul motiv ca numarul celor buni si reprezentativi nu face decat sa urce. Si aceasta inseamna ca putem recunoaste cu certitudine acesti ani drept momentul schimbului de generatii din businessul romanesc.

Companiile - si vorbim aici de zona sanatoasa a mediului de afaceri - au dovedit, in Romania, ca sunt mai rapide, mai adaptabile si mai rezistente decat restul societatii; o dovada este chiar modul in care au lucrat in ultima perioada, ignorand crizele si disputele aproape permanente din mediul politic. Marile companii de stat nu mai cantaresc astazi ceea ce erau in urma cu zece ani, nu mai sunt de actualitate fenomene de genul blocajului financiar sau al inflatiei galopante, iar multe din figurile publice ale afacerilor de acum zece sau chiar cinci ani au fost uitate in favoarea unora noi, nepatate de scandaluri si nescolite in mediul economic dinainte de 1989.

Asa incat schimbarea de generatii in business este evidenta. Tinerii oameni de afaceri de astazi n-au mai prins si n-au mai putut fi influentati de Romania dinainte de Revolutie, cea a directorilor numiti si a ordinelor de la centru. Iar schimbarea nu este insotita de o stare conflictuala, asemanatoare conflictului dintre generatii dintr-o familie, ci marcheaza mai degraba o intrare in zona normalitatii: o idee de afacere, competenta intr-un loc de munca, asumarea unei responsabilitati permit acum doar prin ele insele urcarea fara restrictii a ierarhiilor intr-o companie.

Pe Tudor Dragomir Niculescu nu l-a numit nimeni. Niculescu a abandonat un sport, baschetul de performanta, pentru a-si dezvolta propria afacere. La 27 de ani a ajuns sa conduca un lant intreg de cafenele, Turabo, cautand spatii pentru extindere pe litoralul romanesc si la Praga si cochetand cu ideea deschiderii unui hotel, asta dupa ce a investit un milion de euro intr-un complex cu doua sali de evenimente. Septimiu Postelnicu este presedintele si directorul general al Unicredit Leasing Corporation, companie rezultata din fuziunea HVB Leasing cu Unicredit Leasing; coordoneaza, la 30 de ani, un buget care ar putea ajunge in acest an la un miliard de euro.

Unul dintre modelele lui Mihail Ion, CEO la Raiffeisen Asset Management, se numeste Nicholas Gerber, un american care, tot foarte tanar, la 33 de ani, a pornit un fond de investitii cu un capital minim si dintr-un dormitor. Cinci ani mai tarziu, Gerber ajungea sa administreze active de circa 2 miliarde de dolari. Nu conteaza ca Mihail Ion este mai tanar decat Gerber si ca inca n-a ajuns, cu fondul pe care il conduce, la valoarea activelor americanului. Vlad Seitan, director de retail la OMV Romania Mineraloel, coordoneaza dezvoltarea retelei de benzinarii OMV din Romania, Bulgaria si Serbia, fiind primul angajat roman din OMV Romania. Si cum a venit primul, pare sa vrea sa "plece" ultimul, pentru ca nu si-a mai actualizat CV-ul de cinci ani.

De ce este importanta generatia tinerilor manageri? Ea actioneaza ca un soi de interfata intre societatea romaneasca si multinationale, a caror creatie sunt ei insisi in majoritatea cazurilor. "Primul moment in care in Romania a fost nevoie reala de manageri a fost cand au venit multinationalele, cu 10-11 ani in urma", spune Iuliana Stan, business developer la Human Synergistics Romania. "Or, in majoritatea cazurilor, ei au ajuns acolo nu pentru ca sunt cei mai buni, la modul absolut, ci pentru ca au avut norocul sa se nimereasca la locul potrivit, la momentul potrivit", considera George Butunoiu, specialist in resurse umane. "Sunt pur si simplu niste norocosi destepti", spune scurt Butunoiu. "Tinerii tind sa creada ca datorita lor insisi au ajuns in pozitii de management, insa conjunctura in care s-au dezvoltat ar trebui luata si ea ca atare", spune Iuliana Stan.

Conjunctura pentru afirmarea tinerilor au creat-o deci companiile nou-intrate in Romania, de FMCG sau publicitate, IT sau comunicatii, banci si servicii de brokeraj, care au facut un soi de selectie aproape naturala, canalizandu-i, atragandu-i pe tineri in zonele lor de activitate. Acesta este unul dintre motivele pentru care ponderea tinerilor aflati in pozitii de varf in companii cu activitati clasice - industrie grea, energie, transporturi - sa fie ceva mai redusa, iar valul schimbarii de generatii sa se manifeste aici mai tarziu decat in restul economiei.

Indiferent insa de domeniul de activitate sau de noroc, tinerii au avut ceva specific de "vandut": "In tarile «normale», energia si dorinta de afirmare a celor de 30 de ani nu sunt suficiente, de regula, pentru a compensa experienta, maturitatea, echilibrul si, mai ales, credibilitatea celor de peste 45 de ani. In Romania insa, din cauza riscului de «mostenire comunista egal mentalitate invechita», balanta se reechilibreaza, ba chiar se inclina de multe ori in favoarea celor de 30 de ani", crede George Butunoiu. 

Octavian Pantis, managing director la compania de consultanta in resurse umane TMI Romania, comenteaza diferenta intre generatii si avantajele ei atunci cand e vorba de managerii companiilor. "Jack Welch (fostul CEO al General Electric) zicea anul trecut, la New York: «daca inca nu ai 40 de ani sau patru copii, asuma-ti riscuri». Cei maturi sunt un pic mai calculati, sunt un pic mai priceputi in a vedea perspectivele unei oportunitati inca de pe hartie. Cei maturi au o experienta de viata si de lucru cu oamenii semnificativ mai mare, ceea ce ii ajuta sa obtina cu mai putin efort performantele pe care le obtin cei de 30 de ani."

Pe de o parte, deci, avem energie, dorinta de afirmare, ambitie. "Tinerii au o mare capacitate de asumare a responsabilitatilor, sunt tonici si deschisi spre dezvoltare personala, avizi de cunoastere si dornici sa creasca... Multe companii si-au dat seama de asta si ii «rasfata» in asa fel incat sa ii pastreze. In plus, tinerii sunt mult mai «ieftini» decat managerii maturi", constata Madalina Popescu, manager la Pluri Consultants Romania. Pe de alta parte, lipsa experientei poate atarna greu in balanta: "Au in minus expunerea reala la o paleta larga de situatii si poate obisnuinta de a delega, pentru ca vor intotdeauna sa faca totul singuri", adauga Madalina Popescu.

"Cred ca sunt mai putin ascultati decat cei maturi. Chiar daca esti foarte bun, e dificil sa te impui in fata unor subordonati care sunt mai in varsta decat tine, e o problema psihologica. Li se vor pune mai multe bete in roate din partea celor mai in varsta, numai pentru faptul ca sunt mai tineri decat ei, ceea ce duce la scaderea eficientei", avertizeaza George Butunoiu.

De multe ori tinerii manageri sunt priviti, o confirma analistii, drept necopti, infumurati sau superficiali, in special de catre cei mai in varsta. Iuliana Stan de la Human Synergistics a identificat doua categorii care se confrunta - tinerii hipercompetitivi si maturii diplomati. "Practic, oricare ar fi varsta pe care un manager o are, stilul lui personal va avea un impact puternic in interactiunea grupului pe care il conduce si chiar in cultura de organizatie. O consecinta adesea vizibila este ca un manager de top cu varsta de peste 40 de ani, cu stil aprobator-conventional, va genera un vid de putere in jurul lui, in timp ce cei tineri vor lupta pentru putere. Stilurile de interactiune agresive genereaza conflicte puternice si asta se intampla adesea in organizatiile cu management tanar", spune Iuliana Stan.

Perspectiva de riscuri si conflicte surde schitata de specialistii in resurse umane pare insa destul de diferita de realitatea pe care spun ca o traiesc in companiile lor cei 100 de tineri manageri din topul BUSINESS Magazin. Cei patru luati aici ca etalon - Tudor Dragomir Niculescu, Septimiu Postelnicu, Mihail Ion si Vlad Seitan - s-au declarat la unison responsabilizati de echipa din care fac parte si responsabili pentru oamenii pe care ii conduc. Cat priveste tineretea, acestia au mai degraba aerul ca vor sa treaca oarecum in paranteza faptul ca sunt tineri, preferand sa vorbeasca, asa cum face Vlad Seitan, de experienta si de profesionalism drept criterii mai relevante decat tineretea pentru selectia unui om intr-o pozitie de top management. Sau, ca Septimiu Postelnicu, sa reflecteze ca o numire intr-o functie manageriala sileste la maturizare cam prea rapida si ca ii face pe cei din generatia lui sa nu mai stie "daca suntem tineri batrani sau batrani tineri". Cat despre Mihail Ion, acesta isi rezerva o critica fata de mentalitatea tanarului manager roman de a privilegia cariera in dauna vietii personale ("o atitudine  «live to work» si mai putin de una «work to live»").

Dincolo de toate insa, certitudinea buna este insa, asa cum accentueaza Tudor Dragomir Niculescu, ca a venit o epoca a tinerilor, iar posibilitatile pe care le au acum cei de 18-20 de ani sunt incomparabile cu cele pe care le avea la aceeasi varsta generatia lui, a celor ce se apropie in acest moment de 30 de ani. Iar aceasta recunoastere valoreaza ca o masura exacta a distantei parcurse de mediul de afaceri din Romania de la perioada de tranzitie a anilor '90: "La 18 ani stiam ca trebuie sa ma angajez sa pot castiga niste bani. Acum, daca ai ceva in cap si chef de munca, in scurt timp se vor bate companiile mari pentru tine".