N-ati auzit de aceste companii? Nici nu prea aveati cum, pentru ca sunt creatiile jucatorilor romani angrenati in "Industryplayer", un simulator de afaceri online ce aduna peste 35.000 de jucatori din mai mult de 100 de tari. Romania se claseaza pe locul opt in topul general al natiunilor, peste Canada, Polonia, Japonia sau China, o pozitie care ar scuti guvernul Tariceanu de multe din problemele sale, daca ar fi reala. Industryplayer este folosit de universitati din lumea intreaga pentru a-si antrena studentii in administrarea afacerilor. 

Spre deosebire de oferta reala guvernamentala romaneasca, jucatorul angrenat in Industryplayer primeste 10 milioane de dolari virtuali pentru a-si demara afacerile, adica pentru a deveni cel mai important tycoon al lumii. "Jucatorul industrial" poate alege dintr-o gama de 160 de produse, pentru a domina pietele si a-si maximiza averea.  Tranzactiile in timp real pe care jucatorul le efectueaza sunt contabilizate instantaneu, evolutia performantelor companiei putand fi vizualizata in grafice sau disponibila pentru analiza in Excel. Industryplayer nu este simplu, pentru ca jucatorul este pus in situatia de a-si administra companiile in-tr-un mod cat mai apropiat de lumea reala: materie prima, costuri, bugete, salarii, greve, asigurari, consumatori sau dezastre naturale  - totul este luat in calcul, simulat si ii afecteaza activitatea. 

Industryplayer nu este singurul exemplu de joc pe calculator care obisnuieste jucatorul cu managementul economic; de fapt exista o intreaga grupare de simulatoare sau de alte tipuri de jocuri de strategie in care latura economica, dar nu numai, este prezenta. Nu numai, pentru ca exista o serie de jocuri care combina economicul, politi-cul si socialul in simulari complexe, extrem de apropiate de lumea reala. Spre deosebire de jocurile comune de actiune, abandonate de jucatori destul de repede, simulatoarele si strategiile si-au castigat un public stabil si entuziast. Exista si astazi jucatori pasionati de marile nume ale inceputurilor acestor categorii - Capitalism, Transport Tycoon, Railroad Tycoon sau Civilization.

Sa incepem cu cel mai important joc din aceasta categorie, Civilization. Este un joc pentru Traian Basescu, nu numai din cauza functiei pe care o detine acesta ci si pentru faptul ca poate oferi o axa Bucuresti - Londra - Washington care sa nu-i supere pe cei din Paris. 

Civilization, ajuns in prezent la a treia varianta (a patra este asteptata pentru finele acestui an), este, conform multor jucatori seriosi, care nu-si intocmesc topurile personale in functie de numarul de alieni ucisi, cel mai bun joc pe computer facut pana in prezent. Civilization sau "Civ", asa cum il alinta pasionatii,  presupune crearea unui imperiu mondial pornind din anul 4000 inainte de Hristos, cu un singur lucrator. 

Jucatorul trebuie sa isi administreze imperiul, sa vegheze la buna dezvoltare economica a oraselor sale si la multumirea populatiei, sa se inarmeze si sa conduca razboaie, sa aleaga si sa indrume activitatea oamenilor de stiinta, sa stabileasca aliante economice si diplomatice. Managementul fondurilor statului este fundamental, asa ca jocul s-ar preta si pentru ministrul finantelor Ionut Popescu. Spre deosebire de romani, orice extravaganta in materie de taxe si impozite este prompt sanctionata de "civcetateni", care se revolta la orice solicitare care le depaseste posibilitatile, devenind neproductivi. La managementul fondurilor se adauga cel al resurselor naturale si cel al comertului dintre orasele proprii sau intre natiuni. Pentru ca este un joc complet, printre "binefacerile" civilizatiei se numara si coruptia si poluarea. Victoria era asigurata in primele doua variante ale jocului de cucerirea celorlalte civilizatii sau de atingerea unui nivel tehnologic suficient de dezvoltat pentru a coloniza spatiul cosmic. In Civ 3 victoria este nuantata, pentru ca au fost adaugate varianta culturala si cea diplomatica (in acest ultim caz jucatorul este ales secretar general al ONU). 

Prima varianta de Civilization a aparut in 1991 iar ultima in 2001. Jocul este creatia game-designerului Sid Meier, o figura legendara a comunitatii internationale a jucatorilor, al doilea nominalizat in Hall of Fame al AIAS (Academy of Interactive Arts & Sciences), in 1999, dupa Shigeru Miyamoto de la Nintendo. Prezent de 20 de ani in lumea jocurilor, Meier este si creatorul unei alte serii de succes, Railroad Tycoon, ajuns si acesta la a treia editie.

Railroad Tycoon presupune formarea unui imperiu al transporturilor, si, din 1990, reprezinta sursa de inspiratie pentru o sumedenie de jocuri, peste 60 create de mai multe companii, printre care se numara seriile Pizza Tycoon (administrarea unui imperiu fast-food), RollerCoaster Tycoon (parcuri de distractii), Airline Tycoon, Casino Tycoon, Golf Resort Tycoon, Zoo Tycoon si multe altele. Railroad Tycoon, pe langa partea in care jucatorul isi conduce compania de transport pe calea ferata, simuleaza tranzactii pe piata de capital, precum si o componenta de inginerie, in care pot fi construite tuneluri, poduri sau cladiri.

Franciza RollerCoaster Tycoon este o curiozitate pentru lumea jocurilor - cele trei editii ale jocului s-au vandut in mai mult de opt milioane de exemplare. Jocul a fost pana de curand, spun unii, al doilea cel mai bine vandut joc din lume, intr-o lume care asociaza jocurile pe calculator cu violenta si impuscaturile. RollerCoaster Tycoon isi trage succesul, totusi, nu din componenta de administrare a parcului de distractii pe care il construieste jucatorul, ci din faptul ca jucatorul isi poate exersa abilitatile de construire a celor mai fantastice instalatii de montaigne-russe imaginabile. De aici o adevarata competitie online a celor mai inspirate/periculoase/datatoare de ameteli linii pentru trenulete si o avalansa de site-uri ale fanilor. E adevarat ca jucatorii nu pot ignora nici componenta economica, pentru ca realizarea proiectelor de montaigne-russe presupune fonduri ce pot fi obtinute numai dintr-o buna administrare a parcului de distractii - management al costurilor ce merge pana la numarul cuburilor de gheata ce pot fi puse in paharul de bautura racoritoare sau publicitate pentru atragerea clientilor.  RollerCoaster Tycoon este creatia unei alte figuri a lumii jocurilor, ceva mai ciudata de data aceasta, Chris Sawyer. 

Sawyer este un singuratic care face jocuri in trei oameni (doi angajati temporar - un grafician si un muzician) intr-o lume unde echipele de realizatori numara zeci de oameni, iar proiectele costa zeci de milioane de dolari. Prima reusita a lui Sawyer a fost Transport Tycoon, publicat in 1993 de compania lui Sid Meier, MicroProse. Ulterior Sawyer a trecut de la trenuri si gari la trenulete in parcuri de distractii, dar a sfarsit tot la trenuri: ultima sa creatie se numeste Cris Sawyer’s Locomotion - un esec, dar unii spun ca aceasta se datoreaza si publisherului Atari care nu a investit nici un dolar in publicitate pentru joc. 

Administrarea unei afaceri virtuale nu inseamna numai contabilitate si fair-play. In Pizza Tycoon, tot o creatie a celor de la MicroProse, jucatorul, proprietar de restaurant, poate apela la mafia locala pentru a sabota competitia sau poate castiga bani din activitati ilegale, cum este traficul de arme. In Civilization si in Economic Wars spionii sunt o arma importanta in lupta cu competitia - pot fura secrete si pot sabota activitatea statelor sau a companiilor concurente. 

Daca am oferit alternative de pregatire pentru presedinti de stat si pentru directori de companii, de ce n-am oferi solutii asemanatoare si pentru primari, mai ales pentru cei nou-numiti. Solutia pentru Adriean Videanu este SimCity 4.

Primul SimCity a fost lansat in urma cu 15 ani si a fost gandit de Will Wright, creatorul celui mai bine vandut joc din lume - The Sims (un simulator de... familie, cu tot angrenajul social, economic si cultural ce tine de aceasta). In SimCity jucatorul este Primarul si rolul sau este de a-si dezvolta cat mai armonios posibil Orasul. Aceasta cu ajutorul unui numar de consilieri locali virtuali, inzestrati nu numai cu sfaturi ci si cu o doza destul de mare de umor. Spre deosebire de alti primari, cel din SimCity trebuie sa se ingrijeasca de bunastarea cetatenilor sai, care ii platesc taxe; un oras lipsit de canalizare, electricitate sau drumuri, fara conexiuni, economie este sortit pieirii. Pe masura ce trece timpul, jucatorul, care interactioneaza cu creatia sa prin intermediul presei dar si direct, de la nivelul trotuarului, este pus in fata unor alegeri - o centrala electrica pe carbune, poluanta dar eficienta sau energie eoliana, relativ scumpa dar care nu va nemultumi ecologistii, un spital nou sau o sectie de politie in plus, pentru starpirea coruptiei, o universitate care sa creasca gradul general de educatie sau o atractie turistica care sa aduca venituri la buget. In plus, actiunea este condimentata fie cu dezastre naturale, cat si cu tot felul de accidente sau incendii. Un joc si pentru medicul si politicianul Sorin Oprescu - Theme Hospital. Mai vechi, din 1997, dar atragator, chiar daca presupune managementul unui spital. Adica construirea unui mediu corespunzator, angajarea de medici, asistente si infirmieri, dezvoltarea afacerii prin adaugarea de echipament medical avansat din punct de vedere tehnologic, lupta cu epidemiile sau cu problemele curente.

Si avocatii au simulatorul lor, The Partners pe numele lui. Abordarea gameristica variaza intre spiritul neserios din serialul TV Ally McBeal si actiuni cat se poate de serioase pentru castigarea unui proces, ideea fiind a evolutiei cabinetului cu doua birouri amarate si o canapea desfundata, intr-o cladire darapanata la o companie de top. In plus personajele trebuie sa interactioneze, avand nevoi cat se poate de umane - dragoste sau confort. Business-ul cu business virtual este o afacere serioasa si s-a integrat deja in conceptul de e-learning, de invatatura asistata de calculator. Audencia School of Management din Nantes foloseste pentru antrenarea studentilor MBA trei jocuri pe calculator. La scoala din Ashridge, in Marea Britanie, trainingul include Stealth, o simulare de management pe PC si Calypso, un joc ce presupune administrarea unei flotile de iahturi: recrutare de personal, castigarea de clienti, mentinerea coeziunii si moralului echipei, obtinerea de profit. Rotman School of Management, din cadrul Universitatii din Toronto simuleaza pe calculator administrarea unei companii; cateodata simularea se apropie de real, de exemplu in cazul in care studentii au purtat negocieri cu otelarii canadieni sau cu lucratorii din industria auto. La Bordeaux Business School profesorul Pierre Mora a dezvoltat o aplicatie care simuleaza conducerea unei afaceri cu vinuri pe piata internationala. Si nu in ultimul rand PricewaterhouseCoopers, care isi invata angajatii sa tranzactioneaze instrumente financiare complexe, asa-numitele derivative, cu ajutorul unui joc numit IN$IDER. Actiunea are loc in viitor, jucatorii facand parte din echipa financiara a unei companii intergalactice miniere numita Gyronortex. Jocul este creatia unei angajate de la PwC, Paula Young, care a folosit experienta unor experti ai companiei si o echipa redusa de programatori. De la stadiul de aplicatie pentru angajatii PwC, IN$IDER a evoluat spre distributia comerciala, prin intermediul companiei Intellexis. 

Cuantificata, piata de e-learning din SUA, la nivelul anului 2002, valora peste 10 miliarde de dolari. Companiile cheltuiau pentru acest segment 4,6 miliarde de dolari, scolile elementare si liceele 1,88 miliarde de dolari, iar universitatile 1,5 miliarde de dolari.  In urma cu doi ani Business Week isi sfatuia cititorii sa joace Capitalism II: "...nu numai cei ce aspira sa devina noul Michaell Dell sau Sam Walton, pentru ca poate fi un exercitiu distractiv si folositor pentru oricine doreste sa isi testeze capabilitatile antrepenoriale, fara ca aceasta sa implice riscuri".

Pentru ca, asa cum spun cei de la Discovery Channel, un simulator de afaceri este "un MBA intr-o cutie de carton".