...spune Daniel Rogoz, CEO al Kinderpedia, o platformă de management şi comunicare pentru şcoli şi grădiniţe, care conectează peste jumătate de milion de utilizatori din mai bine de 30 de ţări. Tot el spune că greşeala are rolul de a te pune în mişcare, te obligă să te uiţi cu atenţie la ce faci şi te ajută să te calibrezi. „Dar eşecul - e altceva. E atunci când te opreşti de tot, când nu mai cauţi soluţii, când renunţi.”

START CU IMPACT

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne. Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Dacă n-ai dat-o în bară măcar o dată, înseamnă că ai mers doar pe drumuri bătătorite. Eu am încercat şi scurtături iar unele s-au înfundat mai repede decât credeam. La început, am investit mult timp şi energie în proiecte care păreau promiţătoare, dar care n-au livrat. Un exemplu din 2009-2010: o aplicaţie tip Uber care se numea „Chem Taxi”. Ideea era bună, dar am lansat-o prea târziu, când alţii deja îşi parcaseră aplicaţiile în telefoanele clienţilor. Am construit şi o aplicaţie pentru organizarea unei nunţi, numită Let’s Wed - alt domeniu cu care n-aveam nicio legătură şi, de aceea, produsul n-a văzut niciodată lumina zilei.

Alt exemplu – o tipografie. Aveam toate dotările şi echipamentele, aveam chiar şi comenzi, dar n-aveam motivaţia. Noi eram deja cu mintea la digital, şi încercam să dăm viaţă unui business care nu ne mai reprezenta. Ce-am învăţat? Că fără o aliniere reală între cine eşti tu şi ce construieşti, n-ai cum să rezişti pe termen lung. Dacă nu-ţi pasă suficient, dacă nu simţi că proiectul acela te mişcă, nu vei duce lupta până la capăt - oriunde ar fi acela.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia? Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

Americanii au crescut cu „fail fast” şi „make it or break it”. Noi, în estul Europei, am fost educaţi să nu greşim - de parcă greşeala e o ruşine, nu un pas firesc în învăţare. A trebuit să mă autoeduc ca să privesc lucrurile altfel.

Pentru mine, greşeala e naturală. Ba chiar necesară. Te pune în mişcare, te obligă să te uiţi cu atenţie la ce faci şi te ajută să te calibrezi. Dar eşecul - e altceva. E atunci când te opreşti de tot, când nu mai cauţi soluţii, când renunţi. Eu nu cred că  am trăit eşecuri în adevăratul sens. Nu pentru că mi-a mers totul strună - ci pentru că, indiferent cum s-a terminat un proiect, am încercat mereu să scot ce-i mai bun din el. Să transform o înfrângere parţială într-o lecţie valoroasă. Nu mi-e frică să greşesc, dar nici nu las o greşeală să se transforme într-un eşec dramatic.

TRASEU & AMBIŢIE

Ce responsabilităţi duci azi în spate – şi unde vrei să ajungi mâine?  Povesteşte-ne despre traseul tău profesional.

Am început să lucrez încă din liceu. Voiam să am bani de călătorit şi să nu mai depind de „bugetul de acasă”. Aşa am ajuns să învăţ singur tot felul de chestii tehnice - software-uri de design, web development, limbaje de programare - din curiozitate, dar şi din nevoia de a livra ce promiteam. La început nu vorbeam despre „responsabilităţi”, ci mai degrabă despre provocări. Promiteam un site sau o soluţie, apoi mă apucam să învăţ cum s-o fac.

Cu timpul, lucrurile s-au complicat frumos. Clienţii au devenit mai mari, apoi internaţionali, echipa mai numeroasă, proiectele mai ambiţioase. Azi coordonez o echipă de peste 30 de oameni şi, împreună cu ei, am construit Kinderpedia - o platformă de management şi comunicare pentru şcoli şi grădiniţe, care conectează peste jumătate de milion de utilizatori din mai bine de 30 de ţări. Şi da, asta vine cu multă responsabilitate - faţă de echipă, de parteneri, de utilizatori şi de misiunea pe care ne-am asumat-o.

Privind spre viitor, mi-ar plăcea ca, la un moment dat, să-mi reduc din responsabilităţi - mai întâi prin creşterea echipei de management şi o delegare mai eficientă, apoi, la momentul potrivit, printr-un exit. Nu pentru că vreau să mă opresc, ci pentru că mi-ar plăcea să fac loc şi altor pasiuni: călătoriile, gastronomia, poate chiar sub forma unui nou business. Dar până atunci, mai am de construit.

CEO sau antreprenor? Care e visul tău pe termen lung?

Fără ezitare: antreprenor. Îmi place să construiesc, să fiu acolo, cu mânecile suflecate, aproape de produs, de echipă, de proces. Rolul de CEO, în forma lui clasică, e mai potrivit pentru companii mari, cu structuri ierarhice clare şi procese bine stabilite. E despre strategie, raportări, board meetings şi multe straturi de decizie.

Eu, în schimb, sunt omul care se implică direct. Îmi place să dau formă unei idei, să o văd crescând, să o testez, să o repar dacă nu funcţionează. Îmi place să pun lucrurile în mişcare. Nu mă văd într-o corporaţie uriaşă, ci într-un mediu în care pot rămâne conectat la ceea ce creez. Pe termen lung, îmi doresc să rămân un „builder”. Indiferent ce voi face mai departe, simt că ăsta e ADN-ul meu.

MOMENTE CARE CONTEAZĂ

Care e reuşita de care eşti cel mai mândru? Un proiect, o decizie, o echipă?

Fără îndoială, Kinderpedia. Nu doar pentru ce a devenit ca produs, ci mai ales pentru oamenii alături de care l-am construit. Sunt recunoscător că am pornit acest drum alături de Evelina Necula şi Valentin Ilea, cofondatorii mei, care au pus umărul în fiecare etapă, la bine şi la greu. Iar în jurul nostru am crescut o echipă solidă, loială şi ambiţioasă, care a rămas unită în momente-cheie şi a crescut odată cu produsul.

Azi, Kinderpedia înseamnă peste
30 de colegi în echipă şi o platformă folosită de sute de mii de utilizatori - directori, profesori şi părinţi – din mai bine de
30 de ţări. Suntem prezenţi în şcoli publice şi private, în grădiniţe mari şi mici, în comunităţi din România, Portugalia, Angola, Emiratele Arabe, Islanda, Columbia, Ecuador, Africa de Sud, Hong Kong şi nu numai. Iar faptul că am reuşit să construim ceva cu sens, cu impact real în educaţie, alături de oameni în care cred - asta, pentru mine, e cea mai mare reuşită.

Trei superputeri profesionale. Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?

Dacă ar fi să aleg trei, aş spune: încrederea, spontaneitatea şi determinarea.

Încrederea - atât în mine, cât şi în ceilalţi - e paşaportul cu care îi iau pe parteneri, colegi, clienţi şi investitori alături de mine pe drumul oricărei noi misiuni. Le ofer colegilor acel spaţiu de siguranţă în care pot să crească, să greşească, să contribuie cu tot ce au mai bun. Spontaneitatea mă ajută să iau decizii rapide şi inspirate în momente neprevăzute - nu de puţine ori, soluţia „din mers” a fost mai valoroasă decât planul iniţial. Iar determinarea... e motorul care nu se opreşte. E despre muncă susţinută, perseverenţă şi disciplina de a merge mai departe chiar şi când entuziasmul e pe pauză.

Toate astea, combinate cu un strop de inspiraţie şi cu o doză sănătoasă de curaj, cred că fac diferenţa. Un antreprenor curajos va găsi întotdeauna forţa de a o lua de la capăt - chiar şi după ce lumea zice că s-a terminat.

STIL & INFLUENŢĂ

Cum arată stilul tău de leadership?  Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

Aş spune că stilul meu de leadership e o combinaţie între transformaţional şi carismatic. Îmi place să identific oameni talentaţi şi pasionaţi şi să-i ajut să crească. Nimic nu-mi aduce mai multă satisfacţie decât să văd colegi care au pornit alături de noi ca juniori şi care, în timp, s-au transformat în profesionişti excepţionali.

Carisma vine la pachet cu energie pozitivă şi, uneori, cu un pic de umor. Când lucrurile devin tensionate - şi se mai întâmplă - prefer să eliberez atmosfera şi să găsim împreună soluţii, cu capul limpede şi, de ce nu, cu un zâmbet pe buze. Mă inspiră mult modelul lui Steve Jobs - în special obsesia lui pentru detalii şi modul în care reuşea să scoată ce-i mai bun din oameni, chiar dacă uneori era incomod. Dar poate cea mai valoroasă „şcoală de leadership” a fost chiar realitatea de zi cu zi: fiecare client exigent, fiecare proiect care ne-a forţat limitele, fiecare decizie grea. Toate m-au ajutat să devin mai atent, mai organizat şi mai conştient de impactul alegerilor mele asupra celor din jur.

Ce curs sau experienţă ţi-a schimbat perspectiva profesională? Un moment care ţi-a dat direcţie.

Un moment definitoriu pentru mine a fost participarea la cursul Empretec. Eram deja antreprenor de câţiva ani, dar experienţa asta m-a ajutat să fac un pas în spate şi să mă uit, cu mai multă claritate, la direcţia în care mergeam. Până atunci coordonam o agenţie de servicii digitale - multe proiecte în paralel, multe livrabile pentru alţii şi, sincer, prea puţin control asupra a ceea ce rămânea în urmă.

În timpul cursului am avut revelaţia că vreau să construiesc un produs propriu, cap-coadă - de la idee până la experienţa utilizatorului. Să nu mai externalizez impactul, ci să mi-l asum. Aşa a apărut dorinţa de a crea ceva care contează. Ceva care susţine o comunitate reală şi lasă o amprentă, nu doar un portofoliu de proiecte şi clienţi.

Aşa am ajuns la Kinderpedia - o platformă dedicată educaţiei, gândită să sprijine şcolile, grădiniţele şi oamenii din spatele lor. A fost mai mult decât o schimbare de model de business. A fost o schimbare de mindset.

ECHILIBRU & INSPIRAŢIE

Job Ă viaţă personală â echilibru? Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

Orice antreprenor o să vă spună că echilibrul e, de cele mai multe ori, o iluzie. Cu atât mai mult când proiectul e în plină expansiune şi când eşti cu adevărat pasionat de ceea ce faci. E un pic periculos, pentru că nu simţi că munceşti - şi rişti să fii absorbit cu totul, până peste cap şi dincolo de program.

Dar cred că poţi aduce „reparaţii”. Să te asiguri că timpul petrecut cu cei dragi - chiar dacă nu e perfect distribuit - e cu adevărat valoros. Eu, de exemplu, mă străduiesc să ajung seara acasă şi să le pregătesc cina, măcar de câteva ori pe săptămână. În timp ce ei citesc, lucrează la un proiect pentru şcoală sau se joacă, eu sunt acolo - în bucătărie - prezent. Apoi mâncăm împreună şi vorbim despre ziua care se încheie şi despre cea care urmează. E un moment mic, dar autentic, de conectare. Şi îmi alimentează şi mie pasiunea pentru gastronomie.

În weekenduri şi în vacanţe, mă încarc de tot. Îmi place să gătesc pentru prieteni, să călătoresc, să ies în natură, să merg pe munte - chiar şi cu cortul. Drumeţiile şi pescuitul sunt două dintre pasiunile care mă ajută să mă liniştesc, să ies din ritmul haotic şi să-mi reamintesc de ce fac tot ce fac. Nu cred în echilibru static, ci într-un echilibru care se construieşte din momente mici dar importante de conectare.

Ce faci când nu lucrezi? Un hobby, o pasiune, o recomandare de carte?

O carte pe care o recomand cu entuziasm este „Extreme Ownership”, scrisă de doi foşti ofiţeri Navy SEAL, Jocko Willink şi Leif Babin. E despre asumare radicală, despre cum fiecare decizie, fiecare rezultat - bun sau prost - porneşte de la tine. Mi-a rezonat profund, poate şi pentru că vin dintr-un fundal în care disciplina n-a fost opţională.

Am făcut sport (rugby şi handbal) mai bine de 15 ani. De aceea cred că structura, rigoarea şi perseverenţa pe care le înveţi în sport sunt exact genul de antrenament mental care te pregăteşte pentru antreprenoriat. Te învaţă să rezişti, să nu cedezi la primul obstacol şi, mai ales, să construieşti în echipă, nu de unul singur.

Când nu lucrez, îmi place să călătoresc, mai ales la munte. Mă simt în elementul meu cu rucsacul în spate, pe un traseu de trekking sau, dacă am ocazia, chiar şi cu cortul. Pentru mine, mersul prin pădure e o bucurie simplă care mă reconectează.

Pescuitul e o altă pasiune - mă relaxează complet şi îmi oferă un ritm total diferit faţă de cel din business.

Şi mai e ceva ce mă încarcă: gătitul. Fie că pregătesc un barbecue, o pizza sau un preparat mai sofisticat, pentru mine gătitul e un hobby care mă relaxează, mă provoacă şi îmi oferă un spaţiu în care pot să-mi exprim creativitatea.    

Daniel Rogoz, CEO, Kinderpedia

40 de ani

Prezenţă: >30 de ţări

Nr. de angajaţi: 30

A absolvit Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Chimie - secţia cu predare în limba engleză. Astăzi coordonează o echipă de 30 de profesionişti care conectează şi susţin o comunitate de peste jumătate de milion de utilizatori din şcoli şi grădiniţe din peste 30 de ţări.

Antreprenor încă din liceu, a absolvit Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Chimie - secţia cu predare în limba engleză. Astăzi coordonează o echipă de 30 de profesionişti care conectează şi susţin o comunitate de peste jumătate de milion de utilizatori din şcoli şi grădiniţe. Kinderpedia este o soluţie care transformă educaţia cu ajutorul tehnologiei, prin simplificarea proceselor administrative şi prin plasarea colaborării părinte-profesor chiar în centrul învăţării.