Inteligenţa artificială generativă a devenit rapid un instrument omniprezent în şcolile de business, alimentând atât entuziasm, cât şi îngrijorări legate de viitorul învăţării şi al evaluării academice. Dincolo de discursul polarizat, între fraudă academică şi revoluţie educaţională, experienţele reale ale studenţilor arată o relaţie mult mai nuanţată cu aceste tehnologii. Utilizată pentru eficienţă, sprijin cognitiv şi claritate, IA ridică simultan întrebări esenţiale despre echitate, integritate şi valoarea competenţelor dobândite.

De când instrumente precum ChatGPT au „explodat” în învăţământul superior, discuţia publică a alunecat adesea către două extreme: fie studenţii comit, pe scară largă, fraudă academică şi plagiat, fie inteligenţa artificială va revoluţiona în mod „magic” învăţarea. Însă proiectul de cercetare prezentat într-un articol recent din The Conversation, realizat în rândul unor absolvenţi recenţi de Management din Regatul Unit, sugerează o realitate mai complexă şi, surprinzător, mai umană.

În educaţia de business şi management, instrumentele de inteligenţă artificială generativă (GenAI) precum ChatGPT sunt folosite tot mai des pentru activităţi precum analiza studiilor de caz, generarea de idei (brainstorming) şi redactarea de rapoarte.

Această utilizare poate creşte eficienţa şi poate susţine o învăţare mai personalizată, dar ridică, inevitabil, întrebări despre integritatea academică şi despre cum ar trebui gândite evaluările mai departe. În paralel, alfabetizarea AI (AI literacy) şi utilizarea etică a instrumentelor algoritmice devin competenţe manageriale tot mai importante: în practică, organizaţiile au nevoie de profesionişti care înţeleg atât folosirea aplicată a AI, cât şi implicaţiile lui (inclusiv etice şi de conformitate) pentru decizii, produse şi servicii.

Într-un studiu calitativ concentrat în mod specific pe studenţi la programe de business, s-a observat cum au folosit, în realitate, ChatGPT în ultimul an de studii şi cum s-au raportat emoţional şi moral la acest instrument. Pentru a surprinde experienţele lor, au fost realizate 15 interviuri semistructurate, în profunzime, analizate tematic, urmărind două dimensiuni: (1) cum au utilizat ChatGPT în activităţile academice şi (2) cum au perceput impactul asupra propriului parcurs şi asupra comportamentului colegilor.

Cât de „evident” este ChatGPT pentru documentare şi teme? Studenţii intervievaţi au descris trei preocupări care se suprapun şi care explică, împreună, atât entuziasmul, cât şi îngrijorările lor: accesul rapid, echitatea şi integritatea.

Accesul rapid: utilitatea unui „partener de studiu” disponibil 24/7

Mulţi au vorbit deschis despre faptul că ChatGPT a devenit a devenit un „instrument” obişnuit de studiu, alături de motoare de căutare şi înregistrările de la cursuri - doar că mai rapid şi mai conversaţional. L-au folosit pentru a rezuma articole, a genera exemple, a explica teorii complexe într-un limbaj mai simplu şi a-şi planifica temele.

Ce a contat cel mai mult nu a fost doar utilitatea, ci şi viteza - însoţită de un tip de reasigurare emoţională. Spre deosebire de orele de consultaţii sau de e-mailurile către profesori, AI este disponibil instantaneu şi fără să judece. Unii participanţi au spus că foloseau ChatGPT ca să verifice dacă au înţeles corect un concept înainte de a-l reformula ori ca să primească sugestii despre structura unui eseu. Pentru mulţi, tehnologia a fost echivalentul unui tutor privat care nu doarme niciodată.

Echitate: cine are acces la un AI „mai bun”?

Participanţii nu s-au oprit la întrebarea simplă „e permis sau nu e permis?”. O preocupare recurentă a fost accesul diferenţiat la cele mai performante instrumente AI. Cei care plăteau abonamente pentru versiuni premium au simţit că primesc un suport mai corect, mai detaliat şi, uneori, mai fiabil decât colegii rămaşi la variantele gratuite. Pentru unii, aceasta este doar o formă nouă a unei inegalităţi educaţionale vechi. Pentru alţii, ideea că performanţa la evaluări ar putea depinde tot mai mult de capacitatea de a plăti „algoritmi mai buni” a fost de-a dreptul incomodă - mai ales când se adaugă şi o altă variabilă: competenţa de a formula prompturi bune. Faptul că studenţii sunt tineri nu înseamnă automat că sunt „nativi digitali” în sensul practic al folosirii competente şi critice a acestor sisteme.

În acelaşi timp, câţiva intervievaţi au argumentat că IA ar putea face învăţământul superior mai echitabil. Studenţi cu dislexie, ADHD sau alte condiţii au descris cum au folosit ChatGPT pentru planificare, managementul timpului ori pentru transformarea unor notiţe „brute” în propoziţii mai clare. Studenţii internaţionali au spus că instrumentul i-a ajutat să scrie într-o engleză academică mai „şlefuită”. În aceste cazuri, IA a fost percepută mai puţin ca „înşelat” şi mai mult ca „egalizarea şanselor”: o ajustare rezonabilă sau un sprijin de limbă.

Tensiunea dintre IA ca „egalizator” şi IA ca nouă sursă de avantaj face ca echitatea să fie centrală în felul în care studenţii trăiesc această tranziţie.

Integritate: unde tragem linia într-o zonă gri

Toţi studenţii cu care s-au derulat interviurile ştiau că „copy-paste din ChatGPT” într-o temă ar fi încadrat drept fraudă. Dar, în acelaşi timp, au descris o zonă gri amplă, în care regulile universităţilor li s-au părut vagi sau inconsecvente. Este acceptabil să îi ceri lui ChatGPT feedback pe un paragraf de draft? Să sugereze titluri alternative? Să genereze o listă de argumente pe care apoi tu le urmăreşti în mod responsabil, verificând informaţiile şi consultând sursele originale?

Diferenţele dintre cursuri - şi uneori chiar dintre lectori - au produs răspunsuri diferite, lăsându-i pe studenţi nesiguri cu privire la ce înseamnă asistenţă legitimă versus abatere de la integritatea academică. Această incertitudine i-a făcut pe unii anxioşi: se temeau să nu fie acuzaţi de conduită necorespunzătoare chiar şi atunci când erau convinşi că acţionează onest. Munca în echipă a adăugat un strat suplimentar de risc. Câţiva participanţi au spus că se temeau că un membru al grupului ar putea folosi excesiv IA, declanşând software-ul de detecţie a plagiatului sau o investigaţie care să afecteze întreaga echipă.

Biasul perceput faţă de IA îi îngrijorează pe absolvenţi

Dincolo de regulile universităţilor, studenţii s-au arătat preocupaţi de felul în care angajatorii le vor interpreta calificările. O temă recurentă a fost teama că recrutorii ar putea privi munca generaţiei lor ca fiind „generată de IA”, ceea ce ar devaloriza anii de efort investiţi. Chiar şi cei care au folosit ChatGPT rar au simţit că promoţia lor riscă să fie stigmatizată drept „făcută cu IA”, indiferent de comportamentul individual.

Acesta este un rezultat interesant, deoarece există relativ puţine cercetări empirice care să urmărească direct această anxietate şi modul în care se poate traduce în percepţii de piaţă. În prezent, nu există dovezi solide că angajatorii, la scară largă, îşi pierd încrederea în diplomele universitare în sine din cauza GenAI. Însă există semnale că evaluarea „scrisului de aplicaţie” (CV-uri, scrisori de intenţie şi texte similare) devine mai suspicioasă, mai ales când recrutorii cred că pot identifica texte produse de IA. De pildă, un sondaj realizat pe 625 de hiring managers din UK/Ireland raportează că o proporţie foarte mare declară o percepţie negativă faţă de conţinutul generat de IA în CV-uri şi scrisori de intenţie şi că mulţi consideră că îşi pot da seama când a fost folosită IA pentru a scrie o aplicaţie. În acelaşi timp, cererea pentru competenţe legate de IA este în creştere: într-un studiu global de recrutare în zona educaţiei de management, o parte semnificativă dintre angajatori indică faptul că „ştiinţa de a folosi instrumente de IA” contează în decizia de angajare şi că importanţa acestei competenţe a crescut de la un an la altul. În consecinţă, relaţia dintre munca studenţilor şi abilitatea lor reală riscă să devină mai „blurată”, ceea ce poate afecta modul în care credenţialele semnalizează competenţa. În multe domenii, angajatorii se orientează tot mai mult spre verificarea abilităţilor (prin probe, portofolii, simulări) şi nu doar spre diplome - iar unele analize pe piaţa muncii indică o tranziţie spre recrutare bazată pe competenţe (skills-based hiring), inclusiv în roluri expuse la IA.

Ce ar trebui să facă universităţile

Constatările citate sugerează că universităţile au nevoie să treacă dincolo de mesajele simple, de tip „interzicem” sau „îmbrăţişăm” IA generativă. Studenţii integrează deja aceste instrumente în studiul lor de zi cu zi; întrebarea reală este dacă instituţiile îi vor ajuta să o facă transparent, echitabil şi cu integritate academică. În primul rând, regulile privind utilizarea IA trebuie să fie mai clare şi mai consecvente. În loc de avertismente generale despre „folosirea greşită a ChatGPT”, studenţii au nevoie de exemple concrete, specifice disciplinei: ce este permis, ce nu este permis şi de ce. Asta include şi recunoaşterea faptului că unele utilizări (de exemplu, pentru accesibilitate sau sprijin lingvistic) pot fi legitime şi chiar dezirabile.

În al doilea rând, evaluarea ar trebui să se concentreze mai mult pe proces, nu doar pe produsul final. Studenţilor li s-ar putea cere să explice cum au folosit IA într-o lucrare, să reflecteze asupra limitărilor instrumentului şi să arate paşii prin care au verificat informaţiile. O astfel de abordare face utilizarea IA vizibilă şi responsabilă, în loc să o transforme într-un comportament „de ascuns” - prin declararea clară a intervenţiilor IA, similar modului în care sunt citate sursele într-o notă de subsol sau într-o bibliografie.

În al treilea rând, universităţile ar trebui să trateze explicit echitatea. Dacă unii studenţi îşi pot cumpăra accesul la instrumente mult mai puternice decât alţii, apar implicaţii directe pentru corectitudine. Instituţiile pot răspunde fie oferind acces standardizat la instrumente IA şi formare critică pentru toţi, fie reproiectând evaluările astfel încât succesul să depindă mai puţin de acces la sisteme premium.

În OECD Digital Education Outlook 2026: Exploring Effective Uses of Generative AI in Education, OECD îndeamnă actorii din educaţie să încurajeze utilizări „incluzive”, „demne de încredere” şi „semnificative” ale GenAI, în aliniere cu obiectivele educaţionale - şi subliniază nevoia de infrastructură şi politici care să sprijine aceste utilizări, inclusiv prin transparenţă, protecţia datelor, siguranţă şi reducerea părtinirilor.

Îngrijorări ale studenţilor legate de GenAI

Studenţii din studiu nu au fost nici „infractori” inconştienţi, nici „nativi digitali” naivi. Au fost atenţi la beneficii şi riscuri şi preocupaţi să protejeze valoarea diplomei lor. Dacă universităţile ignoră această perspectivă, riscă să transmită mesajul: „Integritatea înseamnă doar să prindem trişorii”, în loc să construiască, de fapt, încredere. Dacă, dimpotrivă, instituţiile pornesc de la experienţele concrete ale studenţilor – disponibilitate, echitate, integritate - atunci IA generativă poate deveni o oportunitate de a regândi ce înseamnă învăţarea cu sens şi evaluarea corectă în învăţământul superior, în era IA, mai degrabă decât o ameninţare care le subminează în tăcere.