Detroitul de azi arata dezolant, cu case si fabrici in ruina, in care candva locuia si lucra mare parte din populatia de 1,8 milioane a orasului in vremea sa de maxima inflorire din anii '50. Azi au mai ramas in oras mai putin de 900.000 de locuitori.

O parte din locurile parasite au fost luate in stapanire de natura, altele insa inverzesc prin grija locuitorilor, care, de cand cu declinul industriei auto din ultimii ani, redescopera beneficiile agriculturii practicate de stramosii lor pe vremea cand Detroitul era doar un mic punct de tranzit inconjurat de ferme si campii.

Potentialul unor ferme urbane a atras investitori cu milioane de dolari, precum Hantz Farms, care intentioneaza sa creeze cea mai mare ferma urbana din lume in centrul orasului, care sa produca recolte

in tot timpul anului, creand astfel o afacere prospera si multe locuri de munca. Ideea i-a cucerit insa si pe locuitori, care au inceput sa cultive terenuri goale din apropierea casei lor.

Unul, adevarat pionier modern, a preluat un teren unde a cultivat legume si le-a permis celor din zona sa le culeaga pe gratis. A plantat apoi pomi fructiferi, dupa care a amenajat si un centru comunitar, asigurand astfel locuri de petrecere a timpului liber pentru tinerii din zona, ceea ce a contribuit la scaderea infractionalitatii. Un alt localnic s-a apucat de albinarit, initial ca hobby, iar in prezent a ajuns la peste saizeci de stupi, de unde aduna mierea pe care o vinde in pietele orasului.

Revigorarea locurilor pe calea agriculturii urbane este sustinuta si prin intermediul organizatiei Urban Farming, care militeaza pentru redarea terenurilor neocupate agriculturii, pentru a hrani locuitorii orasului care altfel ar suferi de foame. Partea frumoasa in cazul tuturor acestor proiecte este faptul ca nimeni nu fura nimic de pe loturile cultivate si nici nu produce stricaciuni, iar pamantul din oras este suficient de fertil, in ciuda a mai bine de un veac de urbanizare.