Acesta apare şi în reclame la apartamente de lux în zgârie-nori din Manhattan sau alte metropole, ori e recomandat de decoratorii de interioare clienţilor, scrie Wall Street Journal. Bineînţeles, orice proprietar de pian care se respectă trebuie să-l ţină cu capacul ridicat, ca şi cum ar fi gata de concert. Există chiar şi variante pentru cei care nu-şi permit preţul unui pian arătos, aceştia putând achiziţiona doar carcasa pentru a o expune în casă.

Chiar şi producătorii de piane îşi promovează produsele în rândul designerilor de interioare, învăţându-i cum să evalueze un pian în speranţa că aceştia le vor promova, la rândul lor, la clienţi ca obiecte decorative alături de tablouri ori picturi. Un astfel de program a iniţiat Steinway la începutul anilor 2000, dar criza i-a frânat avântul, aşa că producătorul ia acum în calcul reluarea acestuia.

Cei care vor un pian în bună stare de funcţionare şi nu doar o carcasă trebuie să fie atenţi unde-l poziţionează; instrumentul trebuie ferit de lumina directă a soarelui şi astfel aşezat încât atunci când stă cu capacul ridicat sunetul să se îndrepte spre cei care ascultă muzica, afirmă designerii. Tot aceştia recomandă evitarea negrului lăcuit atunci când se alege culoarea pianului, putându-se opta pentru negru lucios sau satinat, în dauna nucului sau mahonului, care s-au purtat în anii şaptezeci, optzeci şi nouăzeci. Bineînţeles, clienţii trebuie să ţină seama de modul în care se încadrează instrumentul în decor atunci când aleg culoarea acestuia.