Zilele fierbinţi ale verii, un pahar rece de Aperol, promisiunea apelor răcoroase ale mării, serile cu flamenco şi sangria sunt doar câteva dintre motivele pentru care mii de turişti iau cu asalt în fiecare an oraşele din sudul Europei, în căutarea vacanţei perfecte. Pentru o lungă perioadă de timp nimeni nu a avut nicio problemă cu migraţia care se desfăşura anual în iulie şi august, dar lucrurile au început să se schimbe treptat şi ospitalitatea spaniolă sau italiană este pe alocuri înlocuită cu un val de animozitate faţă de „invadatori”.

Cel mai recent protest vizează nunta extravagantă a fondatorului Amazon, Jeff Bezos, cu Lauren Sánchez, care s-a desfăşurat la finalul lunii iunie la Veneţia, localnicii şi mai multe organizaţii locale protestând că astfel de evenimente transformă bătrânul oraş într-un „teren de joacă pentru miliardari”. Un banner uriaş a ornat piaţa centrală cu mesajul „Dacă poţi închiria Veneţia pentru nunta ta, poţi plăti şi taxe mai mari”. 

Începutul verii a venit cu proteste masive şi în Barcelona, dar şi în alte oraşe din Spania, Portugalia şi Italia, organizate de alianţa Sud d’Europa contra la Turistitzacio.

Stropirea turiştilor străini cu pistoale cu apă, injuriile şi afişele care îi îndeamnă să plece acasă sunt deja la ordinea zilei în multe destinaţii.

Pare un paradox. Turiştii aduc bani în magazine, restaurante şi hoteluri, încasări importante pentru administraţia locală, fonduri care se întorc în final în dezvoltarea oraşelor şi în bunăstarea locuitorilor. Teoretic. Practic, lucrurile sunt mai complicate. Adeseori, taxele încasate de la turişti nu se văd în infrastructura locală, în schimb, ceea ce se vede este impactul numărului mare de vizitatori asupra nivelului chiriilor, a preţurilor la apartamente şi în restaurante, poluarea şi aglomerarea excesivă.

E suficient să petreci o după-amiază prin Veneţia, vara, pentru a ajunge să fii de acord cu localnicii. Micile străduţe se transformă într-un furnicar uman, canalele în ambuteiaje de bărci, liniştea după-amiezei sau a nopţilor de vară se sparge în cioburile vesele ale petrecăreţilor. În încercarea de a reduce numărul de turişti, autorităţile locale au introdus în 2024 o taxă, prelungită şi în 2025, în valoare de 5 euro/persoană sau 10 euro dacă rezervarea se face cu mai puţin de 4 zile înainte de sosire. „Taxa de intrare” nu este bine văzută de toată lumea, numeroşi localnici considerând că ea transformă oraşul într-un parc de distracţii. În plus, efectul ei asupra numărului de turişti nu e prea vizibil.

În total, Italia a atras anul trecut 60-65 de milioane de turişti străini, depăşind cifrele prepandemice. În Veneţia, oraş cu o istorie de peste 1.000 de ani, clădit pe 118 mici insule, cu doar 50.000 de locuitori, sunt zile în care ajung peste 100.000 de vizitatori. În 2023, oraşul a fost vizitat de 5,6 milioane de turişti, 86% fiind străini, conform statisticilor autorităţilor locale (Comune di Venezia).

Turismul european, o perspectivă istorică

Istoric, oraşele turistice din Europa au încurajat dezvoltarea turismului, căci, până la urmă, cu cât mai mulţi vizitatori, cu atât mai multe venituri. Veneţia de exemplu s-a promovat intens ca destinaţie turistică, mai ales din anii 1980, când au început să fie deschise numeroase hoteluri de lux, în paralel cu organizarea unor festivaluri internaţionale tot mai cunoscute, arată o analiză realizată de Harvard International Review (HIR). Acelaşi lucru este valabil şi pentru Insulele Canare, promovate puternic mai ales în Marea Britanie şi Germania.

Turismul a fost încurajat ca soluţie pentru creşterea economiei locale, o sursă de venituri şi locuri de muncă. În Spania, turismul a ajuns la o contribuţie de peste 12% din PIB, iar cheltuielile vizitatorilor străini depăşesc 100 miliarde euro în fiecare an. În 2024, Spania a fost a doua cea mai vizitată ţară din lume, după Franţa, atrăgând peste 90 de milioane de străini, marcând cel de-al optulea an consecutiv cu noi recorduri. Barcelona, oraş care atrage peste 15 milioane de turişti în fiecare an, la o populaţie de circa 1,5 milioane persoane, este una dintre cele mai vocale destinaţii în lupta împotriva turismului de masă. În faţa protestelor tot mai dese şi mai violente, Consiliul Local a înfiinţat recent o nouă comisie pentru identificarea unor soluţii legate de numărul record de turişti, taxa turistică şi managementul vaselor de croazieră, care sunt doar câteva dintre problemele ridicate de localnici. „Turismul reprezintă 14% din economia oraşului şi asigură 150.000 de locuri de muncă”, spune Mateu Hernández, director al Barcelona Tourism Consortium, citat de CNN.

Chiar dacă beneficiile aduse de turism asupra unei destinaţii sunt de netăgăduit, protestatarii, fie că sunt localnici, fie organizaţii civice sau de mediu, consideră că există un nivel de la care situaţia devine nesustenabilă, atât în privinţa resurselor, cât şi a calităţii vieţii celor pentru care destinaţia respectivă este „acasă”

Momentul Covid-19

Chiar dacă animozitatea faţă de turişti pare să fi crescut în ultimii ani, fenomenul nu este atât de recent. Încă dinainte de pandemie, numeroase oraşe europene se confruntau deja cu nemulţumirea localnicilor faţă de turismul de masă. Pandemia a pus punct însă brusc călătoriilor, iar momentul a produs două tipuri de efecte. Businessurile legate de turism au fost grav afectate, unele irecuperabil, iar Organizaţia Mondială a Turismului estima la acel moment că milioane de joburi vor dispărea. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Dar pandemia a adus şi un alt efect, neaşteptat. În lipsa turiştilor, destinaţiile europene şi-au regăsit liniştea şi specificul local. Localnicii au descoperit cum arată oraşul lor fără invazia constantă a străinilor şi s-au putut bucura, pentru mulţi în premieră, de frumuseţea lui. O memă care a circulat mult în acele luni arăta canalele Veneţiei lipsite de zecile de gondole şi vaporaşe, dar invadate de delfini. Un fals, evident, dar nu departe de sentimentul pe care îl aveau localnicii pentru prima dată după mult timp.

De la ieşirea din izolare, turismul în multe ţări europene nu doar că şi-a revenit la nivelurile pre-pandemice, ci le-a depăşit. „Spania a primit 42,5 milioane de turişti în primele şase luni ale anului 2024, ceea ce reflectă creşteri de 11% şi 13% faţă de aceleaşi perioade din 2019 şi 2023. În Portugalia, Franţa şi Italia, sosirile turiştilor internaţionali în 2023 au crescut cu 12%, 7,8% şi 4,4%, respectiv, faţă de nivelurile din 2019, înainte de pandemie”, arată statisticile citate de HIR.

În final, chiar dacă beneficiile aduse de turism asupra unei destinaţii sunt de netăgăduit, protestatarii, fie că sunt localnici, fie organizaţii civice sau de mediu, consideră că există un nivel de la care situaţia devine nesustenabilă, atât în privinţa resurselor, cât şi a calităţii vieţii celor pentru care destinaţia respectivă este „acasă”. 

Probabil că nu degeaba niciuna dintre marile destinaţii de vacanţă din sudul Europei nu apare în clasamentul The Economist Inteligence Unit privind cele mai „liveable” oraşe, unde pe primul loc se află în acest an Copenhaga, urmat de Viena şi Zürich.

Întrebarea este însă dacă pistoalele cu apă ar trebui îndreptate spre turişti sau mai degrabă spre propriii primari.