Adelina Elena Bădescu, director adjunct direcţia juridic, Salt Bank

Vârstă: 33 de ani

Nr. de angajaţi: aproape 400

Nr. de clienţi: >500.000

...spune Adelina Elena Bădescu, director adjunct direcţia juridic, Salt Bank. Îndemnul se leagă de este cea mai importantă lecţie din cariera sa, care părea că debutează cu un eşec. S-a dovedit însă o oportunitate, a constatat Adelina Bădescu, care obdesvă că viaţa are un fel al ei de a te surprinde şi e important să fii pregătit, să te adaptezi. Uneori, chiar dacă drumul ocoleşte, te duce tot acolo unde trebuie - doar că îţi arată lucrurile dintr-un unghi nou.

Aproape un an şi două luni au trecut de la lansarea Salt Bank, deţinută de Grupul Financiar Banca Transilvania, cea mai mare bancă din SEE. Peste 500.000 de clienţi este pragul depăşit de banca digitală la momentul în care a aniversat un an de la lansare, în aprilie. Adelina Elena Bădescu, doctor în economie, este director adjunct al direcţiei juridice al Salt Bank, asistent universitar la FAIMA–UPB şi cadru universitar asociat la Facultatea de Drept - ASE.

Este membră a AEDBF-România şi contribuie la dezvoltarea de strategii juridice şi financiare.

AGILITATE & DECIZII

Cât de departe poţi ajunge cu flexibilitate şi curaj? Într-o lume în care schimbarea e constantă, cât de mult contează agilitatea pentru un lider?

Cred că două lucruri te pot duce departe: curajul şi flexibilitatea. Cu cât le ai mai bine puse la punct, cu atât te mişti mai repede şi mai sigur. Nu-ţi promit succesul peste noapte, dar sigur îţi dau un avantaj clar. Un lider agil e genul care nu doar că vede schimbarea, dar şi acţionează rapid. Iar într-o piaţă care se schimbă constant, asta contează enorm. Deciziile luate bine şi la timp fac diferenţa – între a reacţiona sau a conduce jocul. Până la urmă, succesul vine din capacitatea de a te adapta, de a rămâne calm în haos şi de a găsi soluţii simple, dar puternice, chiar şi când lucrurile devin complicate.

Ai dat-o în bară? Perfect. Povesteşte-ne! Care a fost cea mai mare greşeală din carieră şi lecţia pe care n-o vei uita niciodată?

Cariera mea a început cu un pas care, la momentul respectiv, mi s-a părut un eşec. Privind în urmă, însă, a fost una dintre cele mai valoroase lecţii pe care le-am învăţat. Terminasem Facultatea de Drept şi visul meu era clar: să devin avocat. M-am pregătit patru ani pentru asta, dar nu am reuşit să trec examenul de admitere în Baroul Bucureşti. A fost un moment care m-a obligat să îmi regândesc complet drumul profesional. Fără un plan de rezervă, am fost nevoită să găsesc rapid o nouă direcţie. Dar, am învăţat ceva ce spun des şi azi: nu paria totul pe o singură carte. Viaţa are un fel al ei de a te surprinde şi e important să fii pregătit, să te adaptezi. Uneori, chiar dacă drumul ocoleşte, te duce tot acolo unde trebuie — doar că îţi arată lucrurile
dintr-un unghi nou.

Greşelile: cărămizi sau capcane? Cum vezi rolul lor în formarea unui profesionist cu adevărat solid?

Pentru mine, greşelile nu sunt nici cărămizi care îţi construiesc automat cariera, nici capcane care te trag înapoi. Sunt pur şi simplu parte din joc. Te testează: cât de repede te ridici, cât de bine te adaptezi, cât de clar îţi vezi drumul. Până la urmă, o greşeală e doar o decizie care n-a mers cum ai sperat. Atât. Ce contează cu adevărat e ce faci după: îţi asumi, te uiţi sincer la ce s-a întâmplat şi înveţi ceva din ea. Doar aşa reuşeşti să mergi mai departe mai puternic. Şi să transformi un moment nasol într-un pas în faţă.

Greşeală vs. eşec: unde tragi linia? Şi ce înseamnă, de fapt, eşecul pentru tine?

Pentru mine, greşelile fac parte din joc. Sunt etape fireşti în orice proces de creştere — uneori înseamnă pur şi simplu că ai făcut o alegere care nu te-a dus exact unde sperai, dar care ţi-a oferit şansa să te opreşti, să reflectezi, să ajustezi şi să mergi mai departe cu mai multă claritate. Greşelile ne arată nu doar ce n-a mers, ci şi ce putem face mai bine. Dacă le privim cu sinceritate şi curaj, devin un instrument real de învăţare.

Eşecul, în schimb, nu vine dintr-o greşeală. Eşecul apare când te blochezi — când alegi să nu mai cauţi soluţii, să nu mai încerci, să nu mai înveţi. Nu e despre a rata un obiectiv, ci despre a opri procesul de evoluţie, conştient sau nu. Şi da, am avut şi eu momente în carieră când deciziile luate nu m-au dus unde aş fi vrut. Dar exact acele momente m-au făcut mai atentă, mai clară în intenţii şi mai riguroasă în ceea ce construiesc. Au contat enorm în formarea unei perspective sănătoase. Nu m-au speriat niciodată greşelile în sine, ci mai degrabă ideea de a rămâne blocată într-o etapă, fără să trag ceva bun din ea.

Pentru mine, concluzia e simplă: greşelile sunt parte din drum. Eşecul apare doar dacă alegi să nu-l mai parcurgi.

„Nu momentele spectaculoase m-au format ca lider, ci cele dificile: proiecte grele, interacţiuni provocatoare, decizii cu impact real. Preluarea rolului actual a fost un astfel de moment-cheie. Nu pentru titulatură, ci pentru contextul în care a trebuit să pun în mişcare oameni, idei şi soluţii. Am învăţat că leadershipul nu e despre control, ci despre direcţie.”

Adelina Elena Bădescu, director adjunct direcţia juridic, Salt Bank

LIMITĂRILE ŞI LECŢIILE

Ce greşeli nu i-ai ierta niciodată? La colegi, parteneri sau chiar la tine

Greşelile fac parte din proces. Nimeni nu e perfect, şi nici nu trebuie să fie. Ce nu pot tolera, în schimb, e lipsa de asumare – fie că vine de la un coleg, un partener sau chiar de la mine. Nu greşeala e problema. Problema apare când o ignori, o ascunzi sau nu faci nimic să o repari. Pasivitatea, indiferenţa sau „nu e treaba mea” sunt cele care blochează progresul. Într-o echipă sănătoasă, asumarea şi dorinţa de a găsi soluţii fac toată diferenţa. Ele arată caracter, construiesc încredere şi ne ţin împreună – nu doar ca nişte oameni care lucrează la acelaşi birou, ci ca o echipă adevărată.

Ce responsabilităţi duci azi în spate – şi unde vrei să ajungi mâine? Povesteşte-ne despre traseul tău profesional.

În calitate de director adjunct al direcţiei juridice la Salt Bank, responsabilitatea mea principală este aceea de a transforma rolul juridicului dintr-un departament de suport
într-un pilon strategic al organizaţiei. Nu-mi doresc ca echipa juridică să fie văzută doar ca un filtru de control sau ca o zonă de conformitate, ci ca un partener real în procesul decizional, implicat de la început în proiecte, strategii şi inovaţie.

Cred că a venit timpul ca juriştii să iasă din zona tradiţională de suport şi să devină o voce activă, cu viziune, în definirea direcţiei de creştere a organizaţiei. Expertiza juridică poate şi trebuie să stea la masă atunci când se nasc ideile mari - nu doar atunci când ele trebuie validate. Lucrez constant alături de colegi din business, digital, tehnologie şi alte arii pentru a crea soluţii cu adevărat relevante pentru client. Cred cu tărie că un viitor sustenabil se construieşte prin dialog autentic între specializări, iar rolul nostru, al celor din juridic, este să aducem claritate, echilibru şi siguranţă în tot acest proces.

CEO sau antreprenor? Care e visul tău pe termen lung?

Chiar dacă admir curajul şi energia antreprenorilor, mă regăsesc mai mult în profilul unui CEO. Îmi place să construiesc temeinic, cu viziune pe termen lung, alături de echipe cu care pot creşte o organizaţie în mod sustenabil. Mă atrage leadershipul care nu se rezumă la idei, ci se vede în structuri, în decizii asumate şi în implementare riguroasă. Pentru mine, nu titlul contează, ci influenţa reală pe care o pot avea în transformarea unei organizaţii - prin modul în care se iau deciziile, prin cultura pe care o cultivăm şi prin direcţia pe care o dăm împreună. Asta cred că înseamnă cu adevărat leadershipul: să poţi mişca lucrurile cu sens, să dai formă unei viziuni şi să-i aduci pe oameni împreună în jurul ei.

MOMENTELE CARE CONTEAZĂ

Care e reuşita de care eşti cel mai mândră?

Faptul că am reuşit să completez parcursul profesional cu o componentă didactică reală. Îmi dă un echilibru aparte să pot combina experienţa din domeniul juridic-bancar cu munca din mediul universitar. Pentru mine, nu e vorba doar despre a urca profesional, ci şi despre a da mai departe ce am învăţat. Să le pot vorbi studenţilor despre ce înseamnă cu adevărat o carieră juridică - cu toate provocările, alegerile şi responsabilităţile ei - e un lucru care mă motivează sincer. Cred cu tărie că munca mea capătă mai mult sens atunci când devine şi sprijin pentru cei care vin din urmă. Şi poate tocmai de asta legătura dintre profesie şi educaţie rămâne, pentru mine, cea mai valoroasă realizare de până acum.

Proiectul care ţi-a pus amprenta. Care a fost rolul tău şi ce ai învăţat din el?

Unul dintre proiectele care m-au format cu adevărat a fost construirea de la zero a unui departament
într-un domeniu complicat: recuperarea creditelor neperformante. A fost o provocare serioasă – nu doar juridică, ci şi organizaţională. A trebuit să setăm procese, să aducem împreună echipe din arii diferite şi să luăm decizii grele,
într-un context cu multă presiune. Rolul meu? Să fac din partea juridică un partener de business, nu doar o funcţie care pune ştampila de „legal”. Am vrut ca juriştii să fie implicaţi activ în găsirea de soluţii, nu doar în validarea lor. Ce am învăţat? Că tehnicalitatea e importantă, dar nu e totul. Ai nevoie de echipă, încredere şi comunicare ca lucrurile să funcţioneze cu adevărat. Şi că nu construieşti nimic solid fără răbdare, oameni potriviţi şi deschiderea de a învăţa împreună, pe bune.

Trei superputeri profesionale. Ce abilităţi sunt esenţiale pentru succesul în carieră?

Pentru mine, cele mai importante abilităţi nu se rezumă la ce scrie într-un CV – competenţele tehnice contează, sigur, dar nu sunt totul. Adevăratul succes profesional se construieşte în jurul unor calităţi mai profunde: cum vezi lucrurile, cum reacţionezi la schimbare şi cum te conectezi cu oamenii din jur.

În primul rând, cred în leadershipul strategic – adică să poţi vedea imaginea de ansamblu, să anticipezi riscuri şi să iei decizii cu gândul la impactul pe termen lung. Apoi, adaptabilitatea: trăim vremuri în care direcţiile se schimbă des, aşa că e esenţial să fii flexibil, fără să pierzi din vedere ce ai de construit. Şi, poate cel mai important, comunicarea clară şi autentică – cu echipa, cu colegii din alte departamente, cu partenerii externi. Fără comunicare reală, nicio strategie nu prinde viaţă.

Cred că echilibrul dintre cele trei – viziune, flexibilitate şi relaţie – face diferenţa între a performa bine şi a construi ceva care chiar contează.

TEHNOLOGIE & EFICIENŢĂ

Ce tool ţi-a salvat timpul în ultima vreme? Cum te ajută tehnologia să livrezi mai repede şi mai bine?

Vă zic două, pentru că funcţionează super bine împreună: Microsoft Copilot şi OneNote. Ambele au intrat în rutina mea zilnică – mai ales când lucrez la proiecte juridice, unde informaţia e multă şi timpul... mereu prea puţin. Copilot e colegul ăla care nu oboseşte niciodată. Te ajută să-ţi pui gândurile în ordine, să începi rapid un document şi să vezi din start dacă ideea are logică. Nu face el treaba pentru tine, dar îţi eliberează banda de lucru. OneNote e altfel: e agendă, planner şi arhivă în acelaşi loc. Acolo ajung toate: idei din mers, notiţe din şedinţe, drafturi. Nu e flashy, dar e genul de tool care nu te lasă la greu. N-are carismă, dar e super de încredere.

Cum arată stilul tău de leadership? Şi ce oameni sau momente te-au format ca lider?

Stilul meu de leadership se bazează pe două lucruri simple, dar esenţiale: implicarea reală a echipei în decizii şi susţinerea constantă a schimbării. Îmi place să lucrez cu oameni care cred în ceea ce fac, îşi asumă obiectivele şi vin cu idei. Cred cu tărie că cele mai bune rezultate apar atunci când fiecare om din echipă ştie că are un rol clar şi se implică activ. De asta, pun mereu accent pe dialog, iniţiativă şi feedback sincer - dar şi pe ritm, claritate şi direcţie. Îmi place să creez spaţiu pentru gândire liberă, dar şi să setez aşteptări concrete.

Nu momentele spectaculoase m-au format ca lider, ci cele dificile: proiecte grele, interacţiuni provocatoare, decizii cu impact real. Preluarea rolului actual a fost un astfel de moment-cheie. Nu pentru titulatură, ci pentru contextul în care a trebuit să pun în mişcare oameni, idei şi soluţii. Am învăţat că leadershipul nu e despre control, ci despre direcţie. Şi că, dacă vrei să construieşti ceva relevant, trebuie să ieşi din zona de confort — şi să-i inspiri şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru.

INSPIRAŢIE & EVOLUŢIE

n curs care ţi-a schimbat perspectiva profesională.

Unul dintre cursurile care mi-au influenţat cel mai mult parcursul profesional a fost doctoratul urmat la Şcoala Doctorală Economie I din ASE Bucureşti. A fost o perioadă care mi-a deschis ochii asupra modului în care economia influenţează deciziile şi cât de importantă este o analiză clară atunci când vrei să construieşti ceva durabil.

Cercetarea mea s-a concentrat pe concurenţă, cooperare şi reglementare în sectorul bancar european — un subiect care m-a ajutat să înţeleg mai bine nevoia de poziţionare strategică şi adaptare constantă într-un mediu foarte competitiv. A fost un mix între teorie şi realitate care m-a ajutat să îmi întăresc convingerea că cele mai bune decizii sunt cele bine gândite, argumentate şi conectate la ceea ce se întâmplă în piaţă.

Care e experienţa care ţi-a dat direcţia în carieră?

Momentul care mi-a dat totul peste cap - în sensul bun - a fost unul super personal: o amendă primită de tata, pe care am vrut s-o contestăm în instanţă. Am luat totul în serios, am construit apărarea cât am putut de bine, deşi emoţional nu era deloc uşor. Cazul în sine era simplu, dar miza era mare pentru mine. Am vrut să iasă corect, şi m-am implicat 100%. Până la urmă, am reuşit ce mi-am propus. Dar mai important decât rezultatul a fost revelaţia: aici e locul meu. A fost prima dată când am simţit că ştiu exact ce fac, că rigoarea, analiza şi logica mă definesc. Nu doar că am ales drumul ăsta, dar am simţit că mă alege şi el pe mine.

Ce le-ai spune tinerilor care sunt acum în facultate? Un sfat sincer, nu de manual.

Ştiu că pare că aveţi tot timpul din lume. Dar adevărul e că, odată ce ieşiţi pe uşa facultăţii, începe adevăratul joc. Şi acolo, diploma contează, dar nu e de ajuns. Ce face diferenţa? Implicarea, atitudinea şi cât de serios vă pregătiţi încă de acum. Le spun mereu studenţilor mei că au două variante: să iasă în faţă sau să rămână în mulţime. Nu e o ameninţare, ci un reminder că fiecare alegere contează. Poziţia voastră în piaţă o veţi construi prin muncă, consecvenţă şi capacitatea de a vă adapta. Perseverenţa şi claritatea în alegeri sunt cele care vă vor duce acolo unde vreţi. Şi da, viitorul se construieşte azi – pas cu pas.

ECHILIBRU & PASIUNI

Job + viaţă personală = echilibru? Cum reuşeşti să le păstrezi în armonie?

Echilibrul între job şi viaţa personală nu înseamnă mereu 50/50 — mai ales când ai multe responsabilităţi şi totul este într-o continuă mişcare. De cele mai multe ori, balanţa înclină natural spre muncă, dar asta nu înseamnă că pierzi armonia. Pentru mine, sprijinul familiei a fost cheia. Ei sunt cei care m-au susţinut, chiar şi atunci când priorităţile mele păreau date peste cap. Cu timpul, am învăţat să-mi organizez realist programul şi să trag linia acolo unde e nevoie.
Nu-mi iese întotdeauna perfect — dar încerc constant să găsesc un ritm care să nu mă consume şi care să-mi lase spaţiu şi pentru viaţa de dincolo de job.

Ce faci când nu lucrezi? Cum îţi încarci bateriile?

Când nu lucrez, încerc să îmi dau timp pentru lucruri simple, dar cu sens. Uneori e o discuţie cu prietenii, alteori o oră de linişte completă, fără telefon sau fără notificări. Îmi încarc bateriile atunci când reuşesc să ies din ritmul alert şi să mă reconectez la lucruri care nu ţin neapărat de performanţă. Surprinzător sau nu, orele petrecute cu studenţii contribuie şi ele la starea mea de echilibru. Este un schimb real de idei şi energie, care mă scoate din automatismul taskurilor şi mă readuce la întrebările de bază. Acolo găsesc adesea inspiraţia de care am nevoie pentru a merge mai departe cu claritate.

Ai un hobby care îţi aduce bucurie reală? Cât timp îi aloci?

Când nu sunt la birou, încerc să-mi dau timp pentru lucruri simple care contează. Poate fi o discuţie bună cu prietenii sau, din când în când, o oră de linişte totală — fără telefon, fără notificări. Mă încarc cel mai bine atunci când reuşesc să ies din ritmul alert şi să mă reconectez la lucrurile care nu au legătură cu deadline-uri sau performanţă. Surprinzător sau nu, şi orele petrecute cu studenţii mă ajută să-mi păstrez echilibrul. E un schimb real de energie şi idei care mă scoate din zona de taskuri şi mă aduce înapoi la esenţă — la întrebările mari, de ce şi cum. Acolo găsesc adesea inspiraţia de care am nevoie ca să merg mai departe cu claritate.

Ce carte, spectacol sau piesă de teatru ţi-a rămas în minte şi în suflet – şi de ce?

Filmul „Batalionul 6888” mi-a rămas în minte şi-n suflet. Spune povestea unui grup de femei afro-americane care, în plin război mondial, au fost trimise în Europa să facă ordine în milioane de scrisori pierdute. Nu aveau nici recunoaştere, nici privilegii, dar au avut curaj, disciplină şi un devotament care poate fi oricând lecţie de leadership. Ce m-a atins cel mai tare? Faptul că au făcut totul în tăcere, cu demnitate, într-un mediu ostil. Mi-a amintit că adevărata forţă nu stă în funcţie, ci în felul în care îţi faci treaba – cu responsabilitate şi respect pentru ceilalţi. Curajul lor liniştit mi-a adus aminte de multe femei din jurul meu. Iar dacă e să recomand o carte care m-a prins de la prima pagină, e „Regii banilor” de Daniel Schulman. Spune povestea unui grup de imigranţi evrei care au plecat din Europa şi au ajuns să joace un rol-cheie în construcţia sistemului financiar american. Nu e doar o lecţie despre bani, ci şi despre ambiţie, curaj şi cum schimbi lumea pas cu pas.  

BUSINESS Magazin va lansa în curând o nouă ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP.  Sub umbrela „Liderii schimbării: decizii curajoase, impact măsurabil”, ediţia din 2025 a catalogul îşi propune să surprindă nu doar cifre şi reuşite, ci şi lecţiile care i-au format pe liderii noii generaţii, valorile care îi ghidează şi strategiile prin care construiesc viitorul. Adelina Elena Bădescu, director adjunct direcţia juridic, Salt Bank, se numără printre cei 100 de tineri manageri pe care BM îi include la ediţia din acest an a catalogului.