Cu alte cuvinte, deşi România a evoluat mai repede decât alte state din Europa Centrală şi de Est, diferenţele deja existente la începutul anilor '90 faţă de state precum Germania se menţin şi în ziua de azi.

Mai bogaţi? Mai educaţi? Mai mulţumiţi? Opiniile pe această temă acoperă o gamă largă de răspunsuri. Cifrele concrete arată că PIB-ul de anul trecut a fost mai mare decât valorile înregistrate înainte de revoluţie, că mortalitatea infantilă a scăzut, iar speranţa de viaţă a crescut. Cu toate acestea, ca întotdeauna, contează termenii de comparaţie.

Raportul Evoluţia bunăstării în România în perioada 1990-2014, realizat de compania de audit şi consultanţă fiscală KPMG, a analizat serii de date din mai multe state din Europa Centrală şi de Est pentru a determina gradul de creştere a bunăstării generale. Astfel, studiul face distincţie între trei perioade: cea dintre anii 1990 şi 2000, care corespunde primei decade de tranziţie la economia de piaţă în ţările din Europa Centrală şi de Est, asociate cu un declin al performanţei economice şi cu o lărgire a decalajelor. A doua etapă, între anii 2000 şi 2008, a însemnat o creştere economică susţinută în ţările CEE şi, în consecinţă, o tendinţă de reducere a decalajelor faţă de vestul Europei. În fine, în cea de-a treia etapă (2008-2014) asistăm din nou la o uşoară adâncire a decalajelor, a explicat Şerban Toader, senior partner în cadrul KPMG România, la lansarea raportului.

Autorii analizei spun că au vrut să studieze, comparativ, modul în care au evoluat diferiţi indicatori ai bunăstării din cinci ţări central şi est-europene (CEE) – România, Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria şi Polonia –, alături de o ţară vest-europeană dezvoltată – Germania – pentru comparaţii, în ultimele două decenii şi jumătate, mai precis în perioada 1990–2014. Anul ales drept bază în analiza dinamicii bunăstării a fost 1990 deoarece constituie un punct de cotitură în evoluţia economică a statelor din CEE: momentul de trecere de la sistemul centralizat la economia de piaţă.

Un prim indice folosit de compania de consultanţă a fost Human Development Index (HDI), elaborat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), începând cu anul 1990. Indicele se concentrează pe aspecte considerate semnificative pentru bunăstarea umană şi pentru dezvoltare, aşa cum sunt sănătatea, educaţia şi nivelul de trai (evaluat prin intermediul venitului naţional brut pe cap de locuitor).

În clasamentul după HDI, România ocupă locul 52 din cele 188 de ţări analizate şi este poziţionată în categoria „dezvoltare umană ridicată”, depăşind Bulgaria dar aflându-se în urma altor ţări precum Ungaria, Polonia şi Republica Cehă. Prin comparaţie, scorurile obţinute de aceste ţări le plasează în categoria „dezvoltare umană foarte ridicată”. Totuşi, este important de remarcat evoluţia României, cu un salt impresionant înregistrat între anii 2000 şi 2010 şi o dezvoltare lentă, dar ascendentă, până în 2014, notează studiul KPGM.

Un alt indice este cel extras din World Happiness Report, care ia în calcul factori precum PIB-ul pe cap de locuitor, speranţa de viaţă la naştere, asistenţa socială, libertatea de a face alegeri în viaţă, generozitatea sau percepţia asupra corupţiei. „Cu un scor de 5,528, România prezintă o situaţie superioară în comparaţie cu Ungaria şi Bulgaria, în timp ce scorul mare din dreptul Republicii Cehe o plasează pe aceasta din urmă mai aproape de Germania decât de vecinii din zona CEE”, arată studiul.

De remarcat sunt rezultatele obţinute de România în clasamentul bazat pe indicele HPI (Happy Planet Index), care se referă la modul în care locuitorii diferitelor ţări utilizează în mod eficient resursele de mediu. În Raportul HPI din 2016 (cele mai recent) România ocupă locul 55 dintr‑un total de 140 de ţări: „în comparaţie cu celelalte ţări utilizate în analiza noastră, poziţia României este destul de surprinzătoare (mai ales dacă luăm în considerare rezultatele indicilor prezentaţi anterior). Ca atare, cu un scor total de 28,8 suntem poziţionaţi destul de aproape de Germania şi mult mai bine clasaţi în comparaţie cu Bulgaria sau Ungaria.

În cadrul acestui indice, ţările dezvoltate economic (cum ar fi Germania), obţin scoruri semnificativ mai mici comparativ cu state mai puţin dezvoltate (de exemplu, Luxemburg ocupă locul 139 din 140 de ţări analizate). Una dintre principalele explicaţii este faptul că, deşi susţin o speranţa de viaţă ridicată, clasându-se foarte bine în ceea ce priveşte nivelul de trai, ţările active economic au o amprentă ecologică corespunzătoare mare, ceea ce le afectează în cele din urmă scorul final”, arată reprezentanţii KPMG.

Evoluţia PIB-ului per capita în România pe parcursul a 60 de ani: datele arată că perioada ulterioară celui de-al doilea război mondial a adus o revigorare puternică a PIB în termeni reali, înregistrând un vârf în 1987. Astfel, declinul PIB a survenit înainte de schimbările economice începute în 1989. Această inflexiune poate fi interpretată ca o inflexiune a ciclului economic, dar şi ca un semnal că performanţa economiei centralizate româneşti ajunsese la un moment critic, iar un argument în acest sens este faptul că existase deja un punct de inflexiune în anul 1984, arată studiul.