„Dacă oamenii vor trăi până la 120 de ani şi se vor pensiona la 60, vor avea de susţinut financiar încă 60 de ani de viaţă. Cum ar putea funcţiona un asemenea sistem din punct de vedere economic? Nu ne putem aştepta ca statul să plătească pensii pentru o perioadă atât de lungă”, spune profesorul Riaz Shah. într-un interviu acordat BUSINESS Magazin în cadrul IQ Digital Summit, eveniment dedicat impactului inteligenţei artificiale asupra afacerilor şi societăţii, desfăşurat în octombrie la Bucureşti.

Riaz Shah este profesor de inovare şi leadership la Hult International Business School, unde lucrează cu executivi pe teme precum schimbările economice şi sociale, transformarea digitală şi inovarea. Potrivit biografiei publicate de IQ Digital, a fost timp de 27 de ani partener în cadrul EY, iar în ultimul său rol, cel de Global Learning Leader, a coordonat pregătirea pentru viitorul muncii a celor peste 400.000 de oameni ai organizaţiei. Este şi fondatorul şi preşedintele One Degree Academy, o şcoală gratuită dintr-o zonă defavorizată a Londrei. În 2023, a primit distincţia Officer of the Order of the British Empire pentru contribuţia sa în educaţie. În interviul acordat BUSINESS Magazin cu prilejul evenimentului IQ Digital, Shah pune împreună două schimbări pe care companiile şi guvernele vor trebui să le gestioneze simultan.

Progresele din medicină ar putea prelungi perioada în care oamenii sunt sănătoşi şi activi, în timp ce inteligenţa artificială ar putea reduce timpul necesar pentru îndeplinirea multor sarcini profesionale. Din această combinaţie vede posibilitatea unor cariere mai lungi, cu mai puţine zile lucrate în fiecare săptămână şi cu mai multe schimbări de profesie pe parcurs.

Shah porneşte de la un scenariu de longevitate în care oamenii ar putea ajunge la 120 de ani. Îl foloseşte pentru a arăta cât de dificil ar deveni să păstrăm organizarea actuală a vieţii, cu educaţia concentrată la început, urmată de câteva decenii de muncă şi apoi de pensionare. „Economiile noastre şi, de fapt, toate instituţiile noastre sunt construite pentru o viaţă de 70–80 de ani. Ideea este că petrecem primii 20 de ani studiind, următorii 30–40 de ani muncind, apoi ne pensionăm pentru o perioadă scurtă, jucăm puţin golf şi murim. Cam aşa ne-am privit vieţile.” O prelungire a vieţii ar obliga statele să regândească finanţarea pensiilor, iar oamenii să îşi revizuiască aşteptările privind momentul retragerii din activitate. Shah vorbeşte însă despre ani suplimentari în care oamenii ar putea rămâne sănătoşi şi ar avea capacitatea de a lucra. „Când vorbesc despre longevitate, nu mă refer la încă 40 de ani de viaţă petrecuţi într-un scaun cu rotile sau într-un pat de spital. Este vorba despre durata vieţii sănătoase. Trăieşti încă 30 de ani sănătoşi. Marea întrebare pentru noi toţi este ce vom face cu ei.” Răspunsul său include o săptămână de lucru mai scurtă, posibilă prin creşterea productivităţii adusă de AI. În acest scenariu, oamenii ar putea continua să lucreze până la vârste mai înaintate, cu un program diferit de cel de astăzi. „Ar trebui să ne îndreptăm către o săptămână de lucru de patru zile sau chiar de trei zile, datorită ajutorului oferit de AI. Apoi, dacă ne uităm la evoluţia longevităţii,  aceasta înseamnă că ar trebui să putem continua să lucrăm trei sau patru zile pe săptămână mult după 60 de ani, la 70, poate chiar la 80.” Este o perspectivă condiţionată de felul în care vor fi distribuite câştigurile de productivitate. Shah se aşteaptă ca tehnologia să facă activitatea mai eficientă şi să reducă unele costuri, creând astfel condiţiile economice pentru un program mai scurt. Nu avansează însă un termen la care acesta ar putea deveni regula în Europa.

„Ar trebui să ne îndreptăm către o săptămână de lucru de patru zile sau chiar de trei zile, datorită ajutorului oferit de AI. Apoi, dacă ne uităm la evoluţia longevităţii,  aceasta înseamnă că ar trebui să putem continua să lucrăm trei sau patru zile pe săptămână mult după 60 de ani, la 70, poate chiar la 80.“

Pentru angajaţi, perspectiva unui weekend de trei zile poate fi atrăgătoare. În companii, schimbarea depinde şi de liderii care decid cum este organizată şi evaluată munca. Întrebat despre managerii care insistă asupra prezenţei la birou chiar şi atunci când sarcinile au fost încheiate, Shah spune că presiunea va veni din concurenţa pentru oameni. „Cred că afacerile acelor lideri care conduc în stilul vechi vor fi perturbate de lideri care conduc într-un mod nou. Nu spun că vom putea să îi schimbăm pe acei oameni.” Angajaţii care au posibilitatea de a alege se vor îndrepta, în opinia sa, către organizaţii în care sunt ascultaţi şi implicaţi. Companiile care continuă să se bazeze pe control riscă să devină mai puţin atractive pentru oamenii de care au nevoie. „Dacă am de ales ca angajat, vreau să lucrez cu acel om care simte nevoia să mă controleze sau cu un şef care îmi pune întrebări şi mă implică? Voi lucra acolo. Aşa că aceşti oameni vor constata că talentele nu mai vin la ei. Trăiesc în lumea veche.”

Va dispărea meseria mea?

Shah recomandă ca discuţia despre automatizare să înceapă printr-o analiză a activităţilor dintr-o meserie. În aceeaşi fişă de post pot exista sarcini pe care AI le poate prelua integral, altele pentru care poate oferi ajutor şi unele în care contribuţia umană rămâne esenţială. „Trebuie să împărţim meseria în sarcini. Există anumite sarcini pe care AI le poate face cu siguranţă. Dar există alte părţi ale meseriei tale pe care trebuie să le faci ca om, precum să creezi o legătură cu mine şi să fii mai creativă în întrebările pe care le pui.” În cazul jurnalismului, exemplul discutat în interviu, tehnologia poate ajuta la documentare şi poate elibera timp pentru mai multe interviuri, pentru întrebări mai aprofundate şi pentru o relaţie mai bună cu cititorii. „Cred că fiecare meserie va avea acele sarcini care sunt complet automatizate, parţial automatizate sau neautomatizate, pentru că prezenţa umană este esenţială.” Pentru cei aflaţi la început de drum, această schimbare face mai puţin probabilă o carieră petrecută în aceeaşi organizaţie. Shah îşi dă propriul exemplu, spunând că a lucrat 40 de ani pentru EY, dintre care 27 ca partener. „Sunt un dinozaur din punctul acesta de vedere. Am lucrat pentru o singură companie timp de 40 de ani, EY. Oamenii nu vor mai putea face asta de acum înainte, pentru că meseriile lor se vor schimba prea mult. Cred că este minunat, nu-i aşa? Ai ocazia să experimentezi mai multe vieţi diferite, în loc de o singură viaţă în care faci un singur lucru.” Schimbarea priveşte şi meseriile care presupun muncă fizică. Shah vede avantaje în folosirea roboţilor pentru operaţiuni repetitive, murdare sau periculoase şi povesteşte că unii dintre clienţii săi din construcţii folosesc deja roboţi pentru zidărie.

În acelaşi timp, consideră că meserii precum cele de instalator, electrician sau frizer vor fi mai greu de automatizat.  

În îngrijirea oamenilor, tehnologia poate prelua anumite operaţiuni, în timp ce relaţia personală va continua să conteze. „Când voi fi foarte bătrân, nu vreau să mă întrebe un robot ce mai fac. Vreau să creez o legătură cu o altă fiinţă umană. Un robot ar putea să îmi cureţe casa. Dar, ca să se conecteze cu mine la nivel emoţional, voi avea nevoie de un alt om.” De aceea, îi îndeamnă pe cei ale căror activităţi sunt expuse automatizării să caute din timp domenii în creştere, în care competenţele lor ar putea fi folosite sau completate prin recalificare. În perspectiva sa, educaţia şi îngrijirea vor avea nevoie în continuare de oameni capabili să construiască relaţii. „Mi-aş dori să înlocuim acele locuri de muncă cu unele în care oamenii contribuie activ la binele umanităţii, în care au mai multă grijă unii de alţii, fie că este vorba despre îngrijire medicală sau despre predare.”

Ce ar trebui să înveţe copiii pentru o asemenea lume?

În şcolile în care este implicat, Shah spune că pregătirea pentru viitor include cunoştinţe, dar şi responsabilitate, capacitatea de a lucra cu ceilalţi şi disponibilitatea de a depune efort. Aceste comportamente sunt exersate şi recompensate în fiecare zi. „Multe şcoli se concentrează doar pe a-ţi umple capul cu informaţii. În şcolile mele, pe lângă cunoştinţele de bază, punem acelaşi accent pe valori, pe felul în care îţi vei asuma responsabilitatea. Cum vei lucra în echipă? Cum vei munci?” Exemplul pe care îl oferă este simplu. Un copil vede un gunoi pe jos şi îl ridică, deşi nu el l-a aruncat, pentru că înţelege că are o responsabilitate faţă de locul în care trăieşte. „În fiecare zi, în şcolile mele, te recompensăm pentru că demonstrezi acele valori. Astfel încât, atunci când termini şcoala, după cei aproximativ 12 ani de educaţie alături de noi, ele să facă parte din cine eşti.” Shah spune că una dintre şcoli a primit într-un an 300 de vizitatori interesaţi să îi înţeleagă modelul. Multe dintre practicile pe care le prezintă acestora ţin de alegerile făcute în şcoală şi pot fi aplicate fără bugete suplimentare. „Nu costă nimic în plus să decizi că vei avea o şcoală bazată pe valori faţă de una bazată în întregime pe cunoştinţe. Este o alegere.” Pentru o viaţă profesională în care vor schimba mai multe roluri, elevii au nevoie să rămână curioşi şi să poată învăţa lucruri noi. „Trebuie să formăm copii adaptabili. Ei nu vor spune «Voi fi ca Riaz şi voi lucra într-o singură companie timp de 40 de ani». Acest model nu funcţiow

Trei întrebări şi răspunsuri din discuţia cu profesorul Riaz Shah:

Cum ar trebui să ne gândim la viitorul unei meserii pe care inteligenţa artificială o poate prelua parţial?
Trebuie să împărţim meseria în sarcini.
Există anumite sarcini pe care AI le poate
face cu siguranţă. Este perfect pentru AI. Dar există alte părţi ale meseriei tale pe care trebuie să le faci ca om, precum să creezi o legătură cu mine şi să fii mai creativă în întrebările pe care le pui. Cred că fiecare meserie va avea sarcini complet automatizate, parţial automatizate sau neautomatizate, pentru că prezenţa umană este esenţială.

Ce le-aţi spune liderilor care insistă să controleze prezenţa angajaţilor la birou, chiar dacă aceştia şi-au terminat treaba?
Cred că afacerile acelor lideri care conduc în stilul vechi vor fi perturbate de lideri care conduc într-un mod nou. Nu spun că vom putea să îi schimbăm pe acei oameni. ş…ţ Dacă am de ales ca angajat, vreau să lucrez cu acel om despre care tocmai ai vorbit sau cu un şef care îmi pune întrebări şi mă implică? Voi lucra acolo. Aşa că aceşti oameni vor constata că talentele nu mai vin la ei. Trăiesc în lumea veche.

Ce sfat aveţi pentru un antreprenor a cărui afacere este în creştere?
Când conduci o companie, mai ales când creşte, este uşor să te concentrezi asupra produselor companiei, asupra oamenilor, proceselor şi aşa mai departe. Ceea ce pierzi din vedere pe măsură ce creşti este clientul. Cu cât afacerea creşte, cu atât te înde­păr­tezi mai mult de client ca antreprenor.[…] Pe măsură ce antreprenorii au mai mult succes şi se îndepărtează de client, trebuie să găsească modalităţi de a reveni în contact direct cu el. Pot să facă o muncă din prima linie pentru o zi? Pot să meargă să vorbească cu clienţii şi să vadă ce pot învăţa de la ei? Sau pot să aibă un scaun gol la întâlnirile lor?