„Dacă vrei să construieşti un robot în Shenzhen, ai la dispoziţie un întreg ecosistem. Îţi ia mai puţin de o oră să procuri componentele necesare pentru a realiza un robot. În Europa, acest proces poate dura până la o săptămână.”

Roboţii umanoizi ai Chinei au captat atenţia lumii prin performanţele lor sportive. Se mişcă aproape natural, cu precizie, elegant. Unii se pot lua la întrecere cu oamenii. Este spectacolul revoluţiei tehnologice chinezeşti. Însă în spatele scenei o altă revoluţie se desfăşoară, mai mare, mai cuprinzătoare: armate de specialişti în robotică şi programatori lucrează pentru a  construi fabrici cât mai automatizate şi cât mai autonome. „Trag un pui de somn şi lumea se schimbă”, spune Chen Tianyu. Lumea sa, cu siguranţă, se schimbă. Tânărul de 28 de ani ţine pasul cu cele mai noi tehnologii petrecându-şi timpul liber în fabrici care trec la automatizare. Astfel, el ştie ce să prioritizeze atunci când îşi instruieşte studenţii în domeniul inteligenţei artificiale (IA) şi al roboticii, scrie BBC. În faţa lui, aproximativ 30 de studenţi studiază programarea. Unul dintre ei tastează frenetic, în timp ce privirea îi fuge de la ecran la robot: „Ideea este să apuce acea piesă cilindrică şi să o mute acolo”.

Un şir de roboţi industriali aşteaptă să fie programaţi, iar în altă parte a sălii de curs studenţii încearcă să dezvolte instrumente medicale robotizate. În timp ce îi îndrumă, Chen spune: „Dacă nu eşti necesar lumii IA şi roboticii, atunci cu siguranţă vei fi printre cei eliminaţi”. Pentru oamenii din încăpere, acesta este un pas – sau mai degrabă un salt – către un viitor pe care China îl construieşte cu meticulozitate: planul de 20 de miliarde de dolari  al lui Xi Jinping de a plasa ţara în avangarda inovaţiei şi în competiţie directă cu SUA.

Dovezile sunt peste tot în jurul lor. Se află la Institutul Tehnic din Hangzhou, una dintre numeroasele şcoli profesionale uriaşe, construite special pentru a forma următoarea generaţie de ingineri cu competenţe tehnologice avansate. Campusul este situat la periferia oraşului Hangzhou, o fostă capitală imperială al cărei orizont futurist este doar primul indiciu al rolului său de centru tehnologic global. În întreaga ţară, peste 2 milioane de roboţi lucrează în fabrici – un număr mai mare decât oriunde altundeva – iar utilizarea lor continuă să se extindă cu o viteză extraordinară.

Este un angajament care va schimba cu siguranţă lumea, la fel cum s-a întâmplat atunci când economia chinezească a trecut printr-o transformare masivă. China îşi exportă deja roboţii în întreaga lume, iar peste jumătate din roboţii industriali ai planetei sunt fabricaţi acum în această ţară. Ceea ce este mai puţin clar este impactul unei astfel de automatizări de amploare într-o ţară care se află în centrul producţiei, comerţului şi inovaţiei la nivel mondial. Ce înseamnă acest lucru pentru forţa de muncă umană a Chinei, de exemplu? Şi cum poate fi măsurat cu adevărat costul acestei transformări într-un regim care controlează informaţia atât de strict? Viitorul muncitorilor din China este incert în contextul revoluţiei industriale la care asistă întreaga lume: reţele de panouri solare impresionante, ore de vârf ale traficului silenţioase datorită vehiculelor electrice şi maşinării care se mişcă mai repede decât campionul Usain Bolt. Anul acesta, China a găzduit a doua ediţie a Jocurilor Mondiale ale Roboţilor Umanoizi, unde roboţii au boxat, au alergat şi au dansat.

Ceea ce alimentează acest spectacol este o altă revoluţie, mai puţin vizibilă, care are loc în interiorul fabricilor şi al sălilor de curs. BBC a vizitat unităţi industriale unde a văzut roboţi care nu au aspect uman, nu dansează şi nu sar pe scenă, ci sudează, vopsesc, ridică, asamblează şi lucrează nonstop, fără pauze sau beneficii sociale. Unii sunt concepuţi chiar pentru a construi alţi roboţi. De asemenea, a vizitat centrele de instruire unde China pregăteşte oamenii care vor lucra alături de această forţă de muncă robotică. Este o ocazie unică de a vedea îndeaproape ceea ce Xi numeşte „noile forţe productive” ale Chinei – şi modul în care acestea ar putea remodela ţara.

În întreaga ţară, peste 2 milioane de roboţi lucrează în fabrici – un număr mai mare decât oriunde altundeva – iar utilizarea lor continuă să se extindă cu o viteză extraordinară. China îşi exportă deja roboţii în întreaga lume, iar peste jumătate din roboţii industriali ai planetei sunt fabricaţi acum în această ţară.

Într-o hală de producţie din oraşul Chengdu, situat în sudul ţării, vechiul şi noul lucrează cot la cot. O echipă de aproximativ 30 de bărbaţi şi femei de vârstă mijlocie asamblează – prin înşurubare, găurire şi şlefuire – produsul emblematic al companiei CRP Technology: un braţ robotic capabil să execute diverse sarcini industriale. În aceeaşi încăpere, patru tineri ingineri sunt grupaţi în jurul unei console, încercând să finalizeze programarea unui prototip – un nou robot despre care speră că va contribui la construirea altor roboţi. Unul dintre ingineri, Pang Kai, în vârstă de 31 de ani, membru al echipei de cercetare şi dezvoltare, împinge prin încăpere scheletul elegant al robotului. Căci viitoarea forţă de muncă a Chinei nu este încă pregătită să intre în scenă; deocamdată, poate executa doar mişcări repetitive simple, cum ar fi scanarea unui cod QR. „Poate că peste încă şase luni va putea îndeplini o altă sarcină”, spune Pang, zâmbind cu o notă de melancolie. Este un drum lung, iar echipa sărbătoreşte fiecare mic succes. CRP Technology, companie care are aproximativ 300 de angajaţi, produce braţe robotice de nouă ani. Fiecare braţ poate fi adaptat nevoilor unei fabrici pentru a contribui la asamblarea de automobile, echipamente electronice sau turbine eoliene. Compania afirmă că un singur braţ poate fi programat să execute peste 90% din sarcinile repetitive. Inginerii se întreabă, de asemenea, dacă într-o bună zi vor putea înlocui forţa de muncă a companiei. „Ne dorim ca noul nostru robot să fie asemenea oamenilor. Sperăm că va putea gândi singur”, spune Pang. „Avem nevoie de astfel de roboţi deoarece, poate peste 10 ani, nu vom mai avea suficienţi muncitori în China.” Scăderea populaţiei şi îmbătrânirea forţei de muncă reprezintă un alt motiv pentru care Beijingul se grăbeşte să-şi revoluţioneze fabricile. Până în 2035, peste o treime din populaţia Chinei va avea peste 60 de ani, conform estimărilor oficiale. De asemenea, ţara va pierde aproape 60 de milioane de locuitori în următorul deceniu – o cifră aproape echivalentă cu populaţia Franţei – potrivit unor estimări. Speranţa este că accelerarea automatizării va acoperi acest deficit iminent de forţă de muncă înainte ca el să înceapă să afecteze o economie deja încetinită. Însă viteza tranziţiei este esenţială. Aproximativ 120 de milioane de oameni încă lucrează în sectorul manufacturier. Dacă China acţionează prea rapid, ar putea urma pierderi de locuri de muncă, ceea ce ar reprezenta o lovitură catastrofală data milioanelor de oameni care depind de salariile din fabrici. „Teoretic, maşinile pot lucra 24 de ore pe zi, ceea ce reprezintă cu siguranţă un avantaj faţă de lucrătorii umani. Dar şi maşinile necesită întreţinere. Avem nevoie de timp pentru asta în fiecare zi, iar în fiecare lună linia de producţie necesită, de asemenea, inspecţie şi reparaţii”, spune Cao Li, vicepreşedintele producătorului de maşini electrice Leapmotor. Tot mai populare în Europa şi Marea Britanie, maşinile companiei – accesibile ca preţ şi axate pe tehnologie – sunt asamblate în fabrica din Hangzhou, unde roboţii sprijină procesul la fiecare pas. La capătul liniei de asamblare, intră în scenă din nou oamenii. Compania are peste 25.000 de angajaţi, iar sute dintre aceştia efectuează verificările finale pe măsură ce vehiculele nou-nouţe trec prin faţa lor. Va veni o zi în care nu va mai fi nevoie de ei?

„Este foarte posibil”, spune Cao. „Şi s-ar putea întâmpla relativ repede. În secţiile de producţie – inclusiv cele de ştanţare, sudură şi vopsire – am ajuns practic la o automatizare de 100%.” China deţine un avantaj faţă de SUA datorită bazei sale industriale uriaşe. Motoare, baterii, componente electronice, angrenaje, senzori – tot ce este necesar pentru a construi corpul unui robot se află la îndemână.

Scăderea populaţiei şi îmbătrânirea forţei de muncă reprezintă un alt motiv pentru care Beijingul se grăbeşte să-şi revoluţioneze fabricile. Până în 2035, peste o treime din populaţia Chinei va avea peste 60 de ani, conform estimărilor oficiale. De asemenea, ţara va pierde aproape 60 de milioane de locuitori în următorul deceniu – o cifră aproape echivalentă cu populaţia Franţei – potrivit unor estimări.

„China are şi o viziune. Are un plan. Ştiu unde vor să ajungă peste cinci ani. Planifică la nivel înalt, dar transpun planul la nivel regional şi municipal”, afirmă dr. Susanne Bieller, secretar general al Federaţiei Internaţionale de Robotică. „Dacă vrei să construieşti un robot în Shenzhen, ai la dispoziţie un întreg ecosistem. Îţi ia mai puţin de o oră să procuri componentele necesare pentru a realiza un robot. În Europa, acest proces poate dura până la o săptămână.” Cu toate acestea, ea recunoaşte că, deşi China excelează la construirea „corpului” robotului, SUA deţin în continuare supremaţia în crearea „creierului” acestuia, inclusiv în dezvoltarea inteligenţei artificiale necesare programării roboţilor. Totuşi, companii chineze precum DeepSeek şi Moonshot au lansat noi modele de IA despre care afirmă că pot rivaliza cu cele ale marilor companii americane. Susţinută de o abordare de tip open-source, în cadrul căreia startup-urile de IA îşi partajează codul, inovaţia chinezească a reuşit să recupereze decalajul mai repede decât se anticipa, în ciuda restricţiilor impuse de SUA la exportul de cipuri avansate esenţiale. Analiştii consideră acum că următoarea etapă a acestei curse nu va fi decisă de cine deţine cel mai bun model lingvistic, ci de cine reuşeşte să integreze această inteligenţă în milioane de maşinării. Tocmai de aceea, China investeşte şi în formarea unei generaţii de elevi care învaţă să-şi imagineze ce ar putea urma. La Institutul Tehnic din Hangzhou, de exemplu, tinerii îşi pot începe studiile încă de la vârsta de 15 ani. Iar amploarea programelor de instruire este impresionantă: există o clădire întreagă dedicată motoarelor şi aeronauticii, precum şi un etaj cu acces restricţionat pentru elevii care se vor pregăti să menţină China în avangarda prelucrării pământurilor rare – o altă resursă crucială în disputa cu Washingtonul. Unii văd în acest demers o soluţie pentru rata persistent ridicată a şomajului în rândul tinerilor din China, unde unul din cinci tineri întâmpină dificultăţi în găsirea unui loc de muncă. „Elevii noştri sunt foarte căutaţi şi pot fi chiar contractaţi în avans de companii. Nu trebuie să-şi facă nicio grijă în privinţa angajării, iar noi organizăm concursuri ca parte a pregătirii lor”, afirmă Chen, un profesor tânăr. „Este mai bine să-ţi găseşti locul în cadrul valului tehnologic. În căutarea progresului, schimbările structurale sunt inevitabile, iar tocmai în aceste schimbări structurale rezidă viitoarele oportunităţi de angajare pentru elevi.” Cu toate acestea, China se confruntă în continuare cu provocări economice majore, de la criza imobiliară care persistă şi datoriile uriaşe ale administraţiilor locale, până la un consum intern scăzut în mod constant. Rămâne neclar dacă şi în ce mod revoluţia promovată de Beijing va rezolva aceste probleme, fiind totodată dificil de evaluat cum percep schimbările iminente cei ale căror locuri de muncă sunt ameninţate. Le vor aduce roboţii prosperitate sau le vor lua, pur şi simplu, locurile de muncă?

„Studenţii mei mă întreabă ce se va întâmpla în viitor”, spune Chen. „Le răspund că nu ştiu. Tehnologia se schimbă atât de repede. Dar nu putem sta degeaba sau să dormim. Trebuie să mergem înainte, ca să vedem de ce suntem capabili.”   

„În secţiile de producţie – inclusiv cele de ştanţare, sudură şi vopsire – am ajuns practic la o automatizare de 100%.” China deţine un avantaj faţă de SUA datorită bazei sale industriale uriaşe. Motoare, baterii, componente electronice, angrenaje, senzori – tot ce este necesar pentru a construi corpul unui robot se află la îndemână.

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru