După aproape două decenii petrecute în aceeaşi organizaţie, Diana Hadăr nu îşi descrie cariera ca pe o linie dreaptă, ci ca pe o succesiune de roluri care s-au construit unele peste altele. Director Tax în cadrul KPMG în România, ea vorbeşte despre performanţă fără idealizarea ritmului accelerat, despre alegerile profesionale filtrate printr-o „busolă valorică” şi despre renunţarea la perfecţiunea care consumă mai mult decât construieşte.

Diana Hadăr

Director Tax, KPMG în România

Vârstă: 40 de ani

Diana Hadăr face parte din echipa KPMG în România din 2007, când s-a alăturat companiei ca intern, iar din octombrie 2023 ocupă poziţia de Director Tax. În cei peste 19 ani petrecuţi în organizaţie, şi-a dezvoltat expertiza în fiscalitate indirectă, acordând asistenţă privind aplicarea legislaţiei fiscale româneşti şi internaţionale şi susţinând misiuni de audit din perspectiva aspectelor fiscale. În prezent, este implicată în planificarea, implementarea şi livrarea proiectelor de raportare digitală, precum SAF-T, e-Factura, e-Transport şi e-TVA, atât în România, cât şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est.

Parcursul său include şi o experienţă internaţională în cadrul KPMG Austria, unde a efectuat, în 2009, un internship dedicat proiectelor de fiscalitate directă şi indirectă. Este absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, unde a urmat programul de licenţă în Afaceri Internaţionale şi masterul în managementul riscului financiar internaţional. A studiat, prin programul Erasmus, şi la WU – Wirtschaftsuniversität Wien. Dincolo de expertiza tehnică, rolul său actual se află la intersecţia dintre coordonarea proiectelor, dezvoltarea oamenilor şi adaptarea la digitalizarea accelerată a raportării fiscale. „Am renunţat treptat la nevoia de perfecţiune continuă. Nu din scăderea exigenţei, ci dintr-o formă mai matură de discernământ: aceea de a înţelege că nu toate lucrurile merită acelaşi nivel de intensitate”, spune Diana Hadăr într-un interviu acordat cu prilejul ediţiei de anul acesta a anuarului 100 TINERI MANAGERI DE TOP.

1. Câte „joburi” ai, de fapt? Ce faci dincolo de rolul oficial?

Joburile pot fi reduse la roluri, dar nu toate rolurile sunt joburi. Sunt profesionist în domeniul fiscal, mentor pentru colegii mei mai tineri, coach şi orice altceva decurge din responsabilitatea faţă de echipă şi faţă de oamenii alături de care am construit o comunitate. Dincolo de joburi, sunt mamă, parte­neră şi prietenă. Ceea ce este minunat este că fiecare dintre aceste roluri ne umanizează în mod diferit.

2. Cine eşti profesional în afara funcţiei din LinkedIn? Ce altceva te defineşte în afara profesiei?

Pe LinkedIn sunt un profesionist devotat, care foloseşte reţeaua pentru a ajunge la cât mai mulţi experţi şi, cel mai important, pentru a oferi şi a primi feedback. Cred că, dincolo de un repost, există întotdeauna o adeziune la anumite valori, un altruism profesional sau un asentiment pe care colegii îl investesc în promovarea ideilor şi proiectelor noastre ori într-o critică mereu constructivă. În afara profesiei sunt acelaşi om. Nu cred într-o separare artificială între rolurile pe care le avem şi nici nu cred că aceasta este cu adevărat posibilă.

3. Care sunt cele trei roluri ale tale în prezent?

Sunt un profesionist profund implicat în proiectele, relaţiile cu clienţii şi echipele cu care lucrez, având în vedere calitatea, colaborarea autentică şi obţinerea unor rezultate solide. În acelaşi timp, rolul de mamă ocupă un loc central în viaţa mea. Este un rol permanent, care îmi oferă sens şi mă învaţă în fiecare zi răbdarea, flexibilitatea şi capacitatea de a prioritiza ceea ce contează cu adevărat. Cel de-al treilea rol este cel de om care învaţă permanent. Investesc constant în formarea mea, prin cursuri, cărţi, conferinţe, dar şi prin experienţele şi interacţiunile cotidiene. Prin urmare, recunosc, fără vinovăţie, că sunt o veşnică studentă.

4. Ce parte din activitatea ta îţi aduce cei mai mulţi bani şi care îţi aduce sens?

Rolul meu profesional formal este, fără îndoială, cel care îmi aduce cele mai mari satisfacţii financiare, prin proiectele pe care le coordonez, colaborările cu clienţii şi responsabilităţile pe care le am în organizaţie. Este spaţiul în care îmi valorific experienţa, disciplina şi capacitatea de a construi rezultate concrete. Sensul vine însă din echilibrul dintre această dimensiune profesională şi rolul de mamă. Împlinirea apare atunci când văd impactul real al muncii mele, fie în proiectele dezvoltate, fie în evoluţia oamenilor alături de care lucrez, şi când pot contribui, în paralel, la creşterea şi formarea copiilor mei.

5. Ai renunţa la stabilitate pentru mai mult control asupra timpului tău?

Da, însă cu anumite nuanţe. Îmi doresc mai mult control asupra timpului meu şi cred în flexibilitate şi autonomie, dar nu aş renunţa complet la stabilitate. Varianta ideală este un echilibru între libertatea de organizare şi un nivel sănătos de siguranţă profesională şi personală. Sunt deschisă către formule care oferă mai multă independenţă, atât timp cât rămân compatibile cu responsabilităţile faţă de familie. Rolul de mamă influenţează inevitabil felul în care iau deciziile importante şi mă determină să privesc lucrurile şi din perspectiva stabilităţii pe termen lung.

6. Ce înseamnă succes pentru tine astăzi: bani, timp sau opţiuni?

Succesul înseamnă pentru mine o combinaţie între timp, echilibru şi posibilitatea de a avea opţiuni reale. Stabilitatea financiară rămâne importantă, mai ales în contextul responsabilităţilor faţă de familie, însă banii nu mai sunt singurul criteriu după care îmi măsor reuşita. Contează tot mai mult să am timp de calitate pentru copiii mei, pentru mine şi pentru lucrurile care au cu adevărat valoare. Apreciez şi libertatea de a putea alege ce proiecte accept, cum îmi organizez programul şi unde îmi investesc energia şi atenţia. Pentru mine, succesul înseamnă să trăiesc în acord cu propriile valori. Nu există „compromisuri rezonabile”, ci oameni care dorm bine pentru că au făcut ceea ce le-a dictat conştiinţa şi oameni care nu sunt împăcaţi cu deciziile lor. Am încercat întotdeauna să procedez astfel încât, dacă m-aş întoarce în timp, să aleg la fel.

7. Care este alegerea profesională pe care ai făcut-o şi care nu avea sens pentru alţii, dar a funcţionat pentru tine?

Am refuzat anumite oportunităţi care, teoretic, reprezentau „următorul pas firesc” în carieră: roluri cu mai multă vizibilitate, mai multă presiune şi un nivel foarte ridicat de disponibilitate. Am înţeles că nu mai erau compatibile cu felul în care îmi doream să îmi trăiesc viaţa în acel moment. Pentru unii, poate a părut că renunţ la oportunităţi importante sau că încetinesc intenţionat ritmul dezvoltării profesionale. În realitate, am ales un ritm sustenabil, care să îmi ofere mai mult echilibru şi mai multă prezenţă în viaţa personală. Privind în urmă, cred că a fost una dintre cele mai bune decizii. Busola mea valorică a fost predictibilitatea şi, chiar dacă a câştigat partea raţională, cea emoţională nu a simţit niciodată că a rămas în urmă.

8. Ce ai refuza astăzi, chiar dacă ar fi următorul pas logic în carieră?

Nu aş accepta o oportunitate care ar produce un dezechilibru major în viaţa personală şi în rolul meu de mamă, chiar dacă ar veni cu un titlu mai important, mai multă vizibilitate sau un pachet financiar mai atractiv. Îmi doresc să cresc profesional, dar într-un mod sustenabil, care să îmi permită să păstrez echilibrul şi un anumit grad de flexibilitate asupra timpului meu. Performanţa pe termen lung nu vine doar dintr-un ritm accelerat sau din acumularea de titluri, ci şi din capacitatea de a construi o viaţă coerentă. Aş refuza şi proiectele străine de preocupările mele actuale. Îmi doresc proiecte care să ducă experienţa acumulată către zonele noi ale domeniului meu.

9. Cum îţi gestionezi energia între mai multe roluri?

Am învăţat că adevărata provocare nu ţine atât de administrarea timpului, cât de felul în care îmi gestionez energia şi atenţia. Timpul este limitat pentru toţi; diferenţa o face claritatea cu care alegem unde ne investim prezenţa. Am renunţat la ideea perfecţiunii permanente. Maturitatea înseamnă şi să înţelegi unde este nevoie de excelenţă şi unde este suficient ca lucrurile să fie făcute bine şi cu sens. Altfel, rişti să transformi performanţa într-o formă de consum continuu de sine. Încerc şi să păstrez o delimitare sănătoasă între roluri.   

BUSINESS Magazin a lansat recent CATALOGUL 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2026, ce propune o schimbare de perspectivă, în care, dincolo de funcţii şi rezultate, ne uităm la cum arată, în realitate, viaţa profesională a unei generaţii pentru care un singur rol nu mai este suficient. Am căutat să înţelegem nu doar ce fac aceşti lideri în organizaţiile lor, ci şi ce construiesc în afara lor, ce îi motivează, ce aleg să refuze, cum reuşesc să îşi păstreze prieteniile şi cum îşi negociază echilibrul între bani, sens şi libertate. Poate, mai mult ca oricând, întrebarea nu mai este „ce job ai?”, ci câte roluri alegi să duci — şi la ce cost. Diana Hadăr se numără printre cei intervievaţi anul acesta pentru anuar.