Miliardar, om de afaceri, guru tech, vizionar, fost consilier al lui Donald Trump, Elon Musk a crescut în perioada prăbuşirii regimului de supremaţie a albilor din Africa de Sud, urmând mai întâi o şcoală destinată exclusiv elevilor albi, iar ulterior una cu o orientare mai liberală. În prezent, el susţine fĂţiş şi încurajează formaţiunile politice naţionaliste şi de extremă dreapta, chiar şi din Europa. De unde vine această poziţionare a sa?

La începutul lunii septembrie, Musk a salutat victoria istorică a extremei drepte germane, reprezentată de Alianţa pentru Germania, în landul Saxonia-Anhalt – un rezultat care a provocat unde de şoc în establishmentul politic al ţării şi în întreaga Uniune Europeană. Cum populismul şi extremismul sunt aşteptate să-şi continue ascensiunea, şi rolul unor personaje ca Musk este aşteptat să crească. Aşadar, cine este, de fapt,  Elon Musk? Cu clădirea principală impunătoare construită din cărămidă roşie, prevăzută cu două aripi laterale, şi cu imnuri şcolare preluate direct din repertoriul prestigioasei şcoli engleze Harrow, liceul de băieţi din Pretoria este în toate privinţele o oglindă sud-africană a şcolilor private englezeşti pe care a fost menit să le imite încă de la înfiinţarea sa, în 1901, scrie The Guardian.

Elon Musk, care a devenit rapid una dintre cele mai influente figuri din lumea de business şi din politica din SUA, şi-a petrecut ultimii ani de şcoală – în anii '80 – ca elev în campusul plin de verdeaţă şi copaci din capitala Africii de Sud; locuia aproape de casa spaţioasă a tatălui său din Waterkloof, o suburbie înstărită a Pretoriei, umbrită primăvara de florile mov ale copacilor jacaranda. Africa de Sud era zguduită de revolte pe măsură ce regimul apartheidului se apropia de sfârşit. În 1984, cartierele locuitorilor de culoare din întreaga ţară s-au răsculat. Până în 1986, guvernul minorităţii albe instituise starea de urgenţă. Însă, în enclavele segregate ale populaţiei albe viaţa era prosperă şi liniştită. „În timp ce întreaga ţară era cuprinsă de flăcări şi haos, noi ne bucuram de o siguranţă deplină în micile noastre suburbii verzi, ducându-ne viaţa cât se poate de normal”, a povestit Jonathan Stewart, care a fost cu un an mai mare decât Musk la liceul din Pretoria – instituţie care i-a avut ca elevi şi pe politicianul laburist Peter Hain, pe romancierul Damon Galgut (laureat al premiului Booker) şi pe Oscar Pistorius (sportiv paralimpic condamnat pentru crimă). „Exista această categorie socială înstărită – în termeni relativi – în timp ce toţi ceilalţi erau excluşi.”

Musk, născut la Pretoria în 1971, a criticat vehement anul trecut, pe platforma sa de socializare X (fosta Twitter), „legile făţiş rasiste” din ţara sa natală şi a răspuns afirmativ la afirmaţia: „Sud-africanii albi sunt persecutaţi pe criterii rasiale în propria lor ţară”. În urma postărilor sale, preşedintele SUA a semnat un ordin executiv prin care acuza guvernul Africii de Sud de „discriminare rasială injustă” la adresa afrikanerilor albi, invocând o lege care permite exproprierea terenurilor în anumite circumstanţe. Musk a condus o vreme controversatul „Departament pentru Eficienţă Guvernamentală” (DOGE), un grup special creat de Donald Trump pentru restructurarea aparatului administrativ al SUA. Ordinul preşedintelui american a redus ajutorul acordat Africii de Sud – ţară care primea din partea Americii 17% din bugetul său destinat luptei împotriva HIV/SIDA – şi a oferit azil afrikanerilor.

„In timp ce Intreaga Tară era cuprinsă de flăcări Si haos, noi ne bucuram de o siguranTă deplină In micile noastre suburbii verzi, ducându-ne viaTa cât se poate de normal”,

a povestit Jonathan Stewart, care a fost cu un an mai mare decât Musk la liceul din Pretoria. „Exista această categorie socială înstărită – în termeni relativi – în timp ce toţi ceilalţi erau excluşi.”

Nu este clar în ce măsură Musk – care a părăsit Africa de Sud în 1989 pentru a merge în ţara natală a mamei sale, Canada, şi ulterior în SUA – a contribuit direct la decizia lui Trump de a emite acest ordin. Trump a manifestat interes faţă de presupusa persecuţie a sud-africanilor albi încă din primul său mandat prezidenţial, când un grup care milita pentru drepturile afrikanerilor a călătorit în SUA pentru a susţine, în mod fals, că fermierii albi erau ucişi pentru a li se lua pământurile, cu complicitatea guvernului. Trump a văzut un interviu cu unul dintre liderii grupului la Fox News şi şi-a exprimat sprijinul pe Twitter. Trump a fost influenţat şi de alte interese, inclusiv de grupuri americane critice la adresa acţiunii intentate de Africa de Sud împotriva Israelului la Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) în legătură cu războiul din Gaza – aspect menţionat chiar în ordinul său executiv. Totuşi, având în vedere că Musk s-a numărat printre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Trump, este puţin probabil ca el să nu-şi fi făcut cunoscute opiniile preşedintelui, mai ales că acestea sunt legate şi de interesele sale de afaceri din Africa de Sud. Musk a susţinut că legile privind reforma agrară – într-o ţară în care minoritatea albă, reprezentând doar 7% din populaţie, deţine încă peste 70% din terenurile agricole – sunt rasiste şi echivalează cu un furt.

În ce măsură anii în care Musk a crescut sub regimul apartheidului, aflat în plin declin, i-au influenţat opiniile şi acţiunile de astăzi – de la gestul care a semănat cu un salut nazist (o interpretare pe care el o respinge) făcut în timpul festivităţilor de învestire a lui Trump până la adeziunea sa faţă de partide politice de extreme dreapta, precum „Alternativa pentru Germania” (AfD), rămâne un subiect de dezbatere.

Sud-africanii albi vorbitori de engleză, precum familia lui Musk, au beneficiat de pe urma ierarhiei rasiale impuse de apartheid, dar au dus vieţi în mare parte separate de cele ale afrikanerilor aflaţi la putere. Musk a parcurs primii doi dintre cei cinci ani de liceu din sistemul sud-african la Bryanston – o şcoală destinată exclusiv elevilor albi, situată în suburbiile verzi din nordul Johannesburgului. Fondată în 1968, aceasta este o şcoală de stat mixtă, cu predare în limba engleză şi taxă de şcolarizare, formată din clădiri dreptunghiulare specifice arhitecturii de la mijlocul secolului al XX-lea. La fel ca întreaga Africă de Sud de atunci şi de acum, liceul Bryanston era obsedat de sport. „Era un pic ca în societatea americană”, a spus Lesley Burns, care a absolvit şcoala în 1984, anul în care a început şi Musk. „Erau sportivii şi băieţii populari din echipa de fotbal.” Musk, care a făcut parte din echipa de şah a şcolii în 1985, a fost victima unui hărţuiri brutale. Agresiunile au culminat cu momentul în care a fost aruncat pe scări şi bătut atât de rău încât a ajuns la spital. Conducerea şcolii a refuzat să acorde un interviu. Tatăl lui Musk l-a transferat pe el şi pe fratele său, Kimbal, la liceul de băieţi din Pretoria (Pretoria Boys High School), unde acesta a fost bine văzut, potrivit lui Gideon Fourie, care a urmat cursuri de informatică alături de Musk. „Avea o personalitate foarte obişnuită”, a spus Fourie. „Nu era nici pe departe vreun mare sportiv, vreun tocilar extrem sau vreo lepră de elev... Avea grupul lui de prieteni.”

Musk a susţinut că legile privind reforma agrară – într-o ţară în care minoritatea albă, reprezentând doar 7% din populaţie, deţine încă peste 70% din terenurile agricole – sunt rasiste şi echivalează cu un furt.

Presa sud-africană era supusă unei cenzuri guvernamentale stricte. Ziarele apăreau cu secţiuni cenzurate şi înnegrite – în special relatările despre tulburările tot mai mari din cartierele de segregare rasială („townships”) şi despre arestările în masă – până când şi acestea au fost interzise. În schimb, liceul de băieţi din Pretoria – o şcoală cu taxă – avea o orientare liberală pentru acea epocă. În 1981, a devenit prima şcoală de stat care a admis un elev de culoare. Directorul de atunci, Malcolm Armstrong, a profitat de o lacună legislativă care permitea admiterea fiilor unor diplomaţi din „bantustanele” (homelands, teritorii destinate populaţiei de culoare) din interiorul Africii de Sud – teritorii pe care regimul de apartheid le considera state independente. „Armstrong chiar a sfidat autorităţile, întâlnindu-se cu reprezentanţi ai ANC (Congresul Naţional African) la Dakar într-o perioadă în care organizaţia era încă interzisă”, a declarat Patrick Conroy, care a fost coleg de an cu Kimbal, cu două clase mai mic decât Musk. „Le vorbea frecvent elevilor în cadrul adunărilor şcolare, subliniind importanţa democraţiei, a drepturilor omului şi a justiţiei sociale.” Actualul director al şcolii, Gregary Hassenkamp, a fost şi el coleg de an cu Kimbal şi păstrează amintiri similare despre predecesorul său, deşi a menţionat că nu toţi profesorii împărtăşeau viziunile liberale ale lui Armstrong. „Îmi amintesc cum îi îndemna pe băieţi să reflecteze asupra ţării în care trăiam şi asupra propriilor atitudini”, a spus Hassenkamp într-un interviu acordat în biroul său placat cu lemn, purtând o robă neagră mare, precum şi cravată şi şosete în culorile şcolii: roşu, alb şi verde. Musk a declarat anterior că „nu este conservator” şi a susţinut candidatul democrat la toate alegerile prezidenţiale, începând cu victoria lui Barack Obama din 2008, până când s-a orientat spre dreapta spectrului politic. Cu toate acestea, Musk priveşte cu vădită neîncredere democraţia şi liderii pe care aceasta îi produce. În anii '30, bunicul său a condus în Canada o mişcare politică marginală, antidemocratică şi cu nuanţe fasciste, care pleda pentru o guvernare exercitată de o elită de tehnocraţi. Ulterior, acesta s-a mutat în Africa de Sud, aflată sub regimul apartheid, întrucât sistemul rasist îi era pe plac. În prezent, Musk pare să îmbrăţişeze varianta americană a liderului autoritar („strongman”), susţinând afirmaţia lui Trump conform căreia voinţa preşedintelui este supremă. Unii dintre foştii săi colegi de şcoală au speculat că opiniile sale actuale despre Africa de Sud ar putea fi influenţate de faptul că a ratat suişurile şi coborâşurile negocierilor pentru încheierea apartheidului, precum şi „miracolul” alegerii lui Nelson Mandela ca primul preşedinte de culoare al ţării, în 1994. De atunci, guvernele conduse de partidul lui Mandela, ANC, nu au reuşit să remedieze inegalitatea economică extremă – cea mai pronunţată din lume. Deşi politicile de emancipare economică a populaţiei de culoare oferă facilităţi fiscale şi contracte de stat companiilor deţinute de persoane de culoare, probabilitatea ca acestea să fie şomere este de cinci ori mai mare decât în cazul persoanelor albe. Africa de Sud înregistrează, de asemenea, una dintre cele mai ridicate rate ale omuciderilor din lume.

Nu este neobişnuit să auzi sud-africani albi afirmând că sunt discriminaţi. Anul trecut, la jumătatea lunii februarie, sute de oameni s-au adunat în faţa ambasadei SUA din Pretoria, purtând pancarte cu sloganuri precum „Mulţumim lui Dumnezeu pentru preşedintele Trump” şi „Să facem Africa de Sud măreaţă din nou”. Deşi se întâmplă rar ca sud-africanii albi să spună că îşi doresc revenirea la apartheid, nu este neobişnuit ca persoanele mai în vârstă să îşi exprime nostalgia pentru acea epocă. „Erau vremuri bune, pentru că nu exista criminalitate. Nu erau probleme. Oamenii – atât cei de culoare, cât şi albii – se înţelegeau foarte bine între ei”, a spus Errol Musk într-un interviu video acordat din locuinţa sa spaţioasă din Cape Town, când a fost întrebat despre copilăria fiului său, Elon. „Totul funcţiona. Asta e realitatea. Sigur, oamenii nu vor să audă asta, dar acesta este adevărul.” Musk şi cei doi fraţi ai săi mai mici, Kimbal şi Tosca, au avut o relaţie tumultuoasă cu tatăl lor. Kimbal i-a povestit biografului lui Musk, Walter Isaacson, că Errol obişnuia să urle la ei timp de două-trei ore, numindu-i nişte rataţi şi nişte oameni jalnici. Mama lor, Maye, l-a acuzat de abuz fizic. „Sunt aberaţii”, a spus tatăl când a fost întrebat despre aceste acuzaţii, pe care le-a negat în repetate rânduri. Fraţii s-au îndepărtat de părintele lor în 2017 – nu pentru prima dată – atunci când acesta a avut un copil cu fiica sa vitregă în vârstă de 30 de ani, Jana Bezuidenhout, potrivit lui Isaacson. În versiunea lui Errol, aceştia s-au supărat pe el când şi-a exprimat susţinerea pentru Trump în 2016, în timpul unei petreceri organizate la Cape Town pentru a sărbători împlinirea vârstei de 70 de ani de către  tată şi a celei de 45 de ani de către Musk. „Lucrurile s-au schimbat când a venit Biden la putere, iar Elon şi-a dat seama că acesta încearcă să distrugă America”, a spus Errol. „Acum schimbăm mesaje aproape în fiecare zi. Sigur, nu poate răspunde mereu el personal, aşa că îmi răspunde asistenta lui.”    

TRADUCERE ŞI ADAPTARE: BOGDAN COJOCARU