În ultimii 6 ani, construcţiile au fost un motor pentru economie, au contribuit la faptul că economia nu a intrat în recesiune, dar , din păcate,  industria şi alte ramuri au făcut să fim la limită anul acesta, a declarat Cristian Erbaşu, Preşedinte CAIR - Confederaţia Antreprenorilor şi Investitorilor din România, CEO – Construcţii Erbaşu  în cadrul conferinţei GrECo Risk Day HORIZON – Ediţia a-II-a.

”Serviciile şi construcţiile au ţinut economia să nu intre în recesiune în ultimii ani. Din păcate, acum, industria şi alte ramuri au făcut să fim la limită. Dar construcţiile au reprezentat şi anul acesta un factor pozitiv, prin PNRR. Dar construcţiile rămân o zonă riscantă, ca şi agricultura. Nu doar în România. E un domeniu în care există destul de multe riscuri, mai ales la proiecte de anvergură. Avem oameni mulţi implicaţi, investiţii mari, marje mici, termene lungi pt proiect. Dar fără construcţii şi fără investiţii nicio economie nu poate fi performantă. Ele ţin economia intr-un grad de risc relativ scăzut. E un paradox”.

Ce a mai declarat Cristian Erbaşu: 

În România, în general, digitalziarea, robotizarea a crescut abia în ultimii ani.

Dar construcţiile nu au excelat în  toată lumea pe zona asta şi asta e un factor de risc. După PNNR, vom vedea multe companii în concordat sau insolvenţă în construcţii. Mai ales companii medii, cu 50-100, maxim 300 de angajaţi. Sunt suficient de mari ca să aibă probleme, dar prea mici ca să le rezolve. Am văzut un fenomen de polarizare. Vedem cifre de afaceri spectaculoase chiar ale unor firme autohtone.

S-a terminat PNRR. Ce se intâmplă cu investiţiile acum? Pe lângă instabilitatea creată de politic, e şi una în zona investiţională, pentru că suntem intre planuri de investiţii. Ele sunt gestionate de stat şi el nu are capacitatea de a gestiona finalizarea unui plan trecut cu pornirea unui alt plan. Deci aceste structuri ale statului, care abia au terminat gâfâind planul vechi, nu au pregătit incă planurule viitoare. Avem o pauză de minim 6 luni,avem evoluţii sinusoidale, care crează probleme.

Nu există soluţii miraculoase pentru a combate riscurile. Sunt patru direcţii de bază. Resursa umană este cea mai importantă în general. Prin aceasta reuşeşti foarte mult să ţii sub control riscurile, să fie de calitate şi, odată cu mărirea numărului de angajaţi, să reuşeşti să nu diluezi această calitate. Al 2-lea lucru îl reprezintă procedurile prin care activează organizaţia. Al 3-lea lucru reprezintă partenerii, şi aici la parteneri ne referim la toate aspectele, şi adică bănci, asiguratori, dar şi asociaţi din consorţii sau johnson, furnizori de materiale. Şi al 4-lea lucru, care este cel puţin la fel de important, dar care pe care oamenii nu încă nu îl, nu îl ţintesc foarte clar, mai ales cei din domeniul nostru, îl reprezintă retehnologizarea. Inovarea, digitalizarea. Sunt elemente esenţial, al 4-a categorie sunt esenţiale pentru reducerea criteriilor de risc într-o societate de anvergură.