Piaţa muncii este în continuare extrem de agitată. Deşi este criză politică, geopolitică, economică, paradoxal, pe piaţa muncii nu este nicio criză, cererea de oameni fiind mai mare decât oferta, cel puţin pe hârtie, din sondaje sau din declaraţiile angajatorilor. Pe piaţa poziţiilor de middle şi top management din corporaţii, unde este destul de bine, cu salarii ce depăşesc 1.000 - 1.500 de euro net pe lună, plus beneficiile aferente, începe să se instaleze o dorinţă de stabilitate, mai mult decât o dorinţă de schimbare de job. Multă lume ar vrea să schimbe angajatorul, se uită după poziţii libere, dar în realitate, de la dorinţă la execuţie este o diferenţă destul de mare. Toţi se uită în jur, este inflaţie, dobânzile cresc, economia scade, războiul este lângă noi şi nimeni nu ştie când se va termina, aşa că lumea se uită mai degrabă după stabilitatea locului de muncă, dată în primul rând de brandul şi numele angajatorului, şi mai puţin se uită după alte poziţii, în altă parte. Bineînţeles că banii, adică salariul, sunt pe primul loc, dar când vremurile sunt tulburi este mai important angajatorul, numele lui, capacitatea de a plăti salariile şi de a rezista în faţa crizelor. Companiile din piaţă care au un brand bun de angajator, construit în timp, se bucură de încrederea angajaţilor, cu toate avantajele care rezultă din acest lucru, adică angajaţii se gândesc de zece ori dacă să plece, dacă să schimbe angajatorul şi pentru ce preţ.

Într-o discuţie la Aleph Business, am întrebat-o pe Oana Botolan, managing partner la CTeam Human Capital, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de resurse umane de pe piaţă, ce creştere salarială ar cere cineva dacă ar fi să schimbe jobul de la un angajator cu nume la o companie mai puţin cunoscută. Dacă este un job destul de căutat în piaţă, unde există mai multe alternative, creşterea de salariu cerută este de 50-60%. Dacă este un specialist, unde poziţiile respective sunt mult mai puţine în piaţă, deşi riscul este mai mare de a nu găsi apoi un job, creşterea salarială cerută este chiar de 100%, menţionează Oana Botolan. Dar companiile ar plăti aceste creşteri salariale? Nu! Dar cineva care merge la un interviu poate să ceară.  Cei care nu au un brand bun de angajator, care nu s-au îngrijit într-un deceniu de imaginea companiei de review-urile lăsate de foştii angajaţi, trebuie să plătească salarii mai mari dacă vor să atragă angajaţi din altă parte. Avantajul brandurilor mari este că atrag angajaţi întotdeauna, pentru că au politici mai bune de HR  şi mai puţin pentru că oferă cele mai mari salarii din piaţă. Deşi este vânzoleală pe piaţa muncii, cel puţin la nivelul corporatiştilor, de multe ori ofertele primite de la concurenţă nu sunt atât de generoase. Mai degrabă lumea se bate în beneficii,  în prezentarea unor oportunităţi de creştere, în proiectele unde cineva ar trebui să lucreze, şi mai puţin accentul cade pe pachetul salarial. După COVID, toată lumea discută despre marea demisie în masă, dar realitatea arată că, odată ce a venit criza economică adusă de creşterea preţurilor la enegie şi războiul din Ucraina, multă lume s-a mai liniştit, pentru că nu este cazul să-ţi dai demisia acum şi să te arunci într-un necunoscut care nu are nimic concret. Mulţi cochetează cu ideea de a fi antreprenori, dar odată ce pui pe hârtie nişte idei, vezi că în primii ani câştigul obţinut este mult mai puţin decât salariul pe care îl luai cu certitudine şi la timp de la compania unde lucrai. Ofertele cu salarii mai mari ar veni de la companiile din eşalonul doi, dar acolo riscurile sunt mai mari în perioadele tulburi. Nu ştii dacă îţi vei lua salariul şi peste şase luni, pentru că aceste companii depind doar de câteva proiecte. Pică un contract, dispar şi banii şi s-ar putea să dispară şi joburile care se înfiinţaseră pentru acel proiect. În continuare vom vedea agitaţie pe piaţa muncii corporatiste, dar până la terminarea acestei crize, stabilitatea locului de muncă adusă de numele angajatorului este mai importantă decât o ofertă primită din altă parte, cu o creştere salarială de doar 10%.

(cristian.hostiuc@zf.ro)