♦ Cristian Tămîrşi, un tânăr de 25 de ani absolvent de ASE şi angajat într-o corporaţie, s-a lovit, la rândul său, de „greutatea“ termenilor din domeniul investiţiilor şi a învăţat treptat cum funcţionează fiecare tip de investiţie ♦ Tânărul spune că a fost mereu atras de domeniul economic şi că i-au plăcut banii, aşa că s-a angajat încă din timpul facultăţii, iar de la 18 ani a început să investească la bursă.

Depozite, randamente, acţi­uni, obligaţiuni. Toţi aceşti termeni pot părea foarte complicaţi, iar cărţile, ChatGPT sau alte surse din online poate că nu te lămuresc întot­deauna ce înseamnă fiecare noţiune legată de investiţii.

Cristian Tămîrşi, un tânăr de 25 de ani, s-a lovit, la rândul său, de „greutatea“ ter­menilor din domeniul investiţiilor şi a învăţat treptat cum funcţionează fiecare tip de investiţie. Dar cum a început parcursul său în lumea investiţiilor şi cum vede el bursa?

„Bursa nu-i făcută să te îmbogăţeşti peste noapte. Şi dacă o tratezi ca pe un cazinou, chiar va fi un cazinou. Poate câştigi o dată, de două ori, dar la final vei ieşi pe minus, pentru că aşa se întâmplă.

E mult mai sustenabil să-ţi construieşti treptat, adică lună de lună, an de an, un portofoliu, să te mulţumeşti cu un randament rezona­bil, dar fără să-ţi rişti toţi banii. Aşa ai şanse mai mari ca, pe termen lung, să ajungi la libertatea financiară decât cu un câştig peste noapte, care e foarte improbabil“, a detaliat Cristian Tămîrşi în cadrul ZF Gen Z, cel mai recent proiect video al Ziarului Financiar, susţinut de Banca Transilvania.

El a absolvit Facultatea de finanţe-bănci din cadrul ASE, unde a urmat atât licenţa, cât şi masterul. Tânărul spune că a fost mereu atras de domeniul economic şi că i-au plăcut banii. S-a angajat încă din timpul facultăţii, în prezent este analist financiar la o corporaţie, iar de la 18 ani a început să investească la bursă.

Dar gândul de a-şi pune banii la treabă a apărut cu mult înainte.

„Aveam 11-12 ani şi mi-am dat seama că, de la o lună la alta, leii valorează mai puţin în raport cu alte monede. Am decis să schimb banii pe care îi aveam strânşi de la familie. La bursă am investit prima dată 500 de lei, la 18 ani. Nu voiam să mă îmbo­găţesc, ci voiam să învăţ“, povesteşte el.

Cristian a învăţat despre investiţii prin studiu individual, a pus întrebări oamenilor care ştiau mai multe decât el şi a încercat să înveţe şi din greşelile altora. El este de părere că e „mai ieftin“ să înveţi din greşe­lile pe care le observi la alte persoane decât să înveţi din propriile greşeli.

Tot ce a citit, auzit sau acumulat la nivel de informaţie, spune acesta, a trecut şi prin filtrul propriu. „Încerc să mă feresc de acei guru care îţi spun ce să faci, cum să faci sau ce să cumperi. Dacă ceva pare prea bun ca să fie adevărat, probabil nu e“, subliniază tânărul.

Înainte de a face orice investiţie, primul pas este să ştii cum să îţi gestionezi bugetul, iar la 20-25 de ani nu e întotdeauna un lucru uşor, pentru că, de cele mai multe ori, teoria nu se poate aplica atunci când ai salariul minim. Iar acesta este cazul multor tineri aflaţi la început de carieră. Cristian spune că şi în cazul său regula clasică „50-30-20“ nu s-a putut aplica de fiecare dată.

„Mi se pare foarte greu să respecţi această regulă. Dacă ai salariul minim, ne­voile poate depăşesc 100%. Cred că regula, în cazul meu, variază. Au fost perioade când am respectat-o şi perioade când am pus deoparte doar 30%“, afirmă el.

Astăzi, portofoliul său de investiţii cuprinde depozite la vedere, titluri de stat româneşti şi americane, ETF-uri, acţiuni, mărfuri precum petrol, aur şi argint. Cristian spune că are şi câteva acţiuni mai riscante, dar aici mizează strict pe banii pe care îşi permite să îi piardă.

Tânărul asociază investiţiile cu o piramidă. În vârf se află cele care au cel mai mare grad de risc pentru el, iar la bază, cele pe care el le consideră „safe“.

Cum arată piramida investiţiilor, în funcţie de riscul lor pentru Cristian Tămîrşi şi cum explică el pentru alţi tineri din gen Z fiecare tip de investiţie în parte?

1. Depozitele la termen şi la vedere. La depozitele la termen, duci bani la bancă - practic, o împrumuţi -, iar banca îţi promite că îţi va da o sumă la care se aplică o dobândă. Dacă tu „împrumuţi“ banca cu 100 de lei, peste un an, de exemplu, dacă nu scoţi acei bani din depozit, vei avea acei 100 de lei plus alţi 5 lei. Dacă retragi banii mai devreme, pierzi acea dobândă şi poţi avea o penalizare. La depozitele la vedere, în loc să ai o înţelegere cu banca prin care tu vei ţine banii acolo un an, îţi pui banii într-un cont separat de contul tău curent şi primeşti dobândă în funcţie de negociere. Banii se capitalizează zi de zi, la o dobândă mai mică, dar ai libertate mai mare. îi poţi retrage când vrei.

2. Titluri de stat. Sunt ca un fel de depozit, doar că, în loc să împrumuţi banca, împrumuţi statul. Practic, în loc să te duci la bancă cu 100 de lei şi să-ţi dea banca 105 lei, faci asta cu statul şi, de obicei, el îţi oferă o dobândă mai mare. Se numeşte cupon. La bancă ai însă partea de simplitate: te duci la bancă sau faci totul direct din aplicaţie. La titlurile de stat, încă nu e totul atât de facil. Ele se pot lua inclusiv de la bancă sau chiar de pe ghiseul.ro.

3. Obligaţiuni. Ele implică risc, în funcţie de companii. Sunt obligaţiuni care sunt sigure, dar şi obligaţiuni junk. Cum traducem termenul de „obligaţiune“? E ca şi cum vine o companie care decide să nu se împrumute de la bancă sau din alte surse, ci să emită obligaţiuni, adică, practic, să ceară oamenilor să vină cu bani, iar respectiva companie le promite o dobândă. Tu vii cu o sumă, de exemplu, 100 de lei, iar la data scadentă pentru obligaţiunea respectivă vei primi 120 de lei. Când randamentul promis e mare, şi riscul e pe măsură. E foarte important ca acea companie să fie de încredere.

4. Fonduri mutuale şi ETF-uri. Fondurile mutuale funcţionează astfel: sunt mai mulţi bani care vin dinspre oamenii care vor să investească anumite sume. Prin fondurile mutuale, banii tăi sunt investiţi de un specialist. Tu plăteşti un comision, iar expertul din spatele fondului mutual va investi banii tăi şi ai altor oameni, în funcţie de profilul de risc, pe bursă. Printr-un ETF, investeşti într-un „coş“ mai mare de companii, nu într-una singură. Tu cumperi, practic, un ETF şi aşa ajungi să investeşti în mai multe companii. ETF-urile te ajută să îţi diversifici riscul şi sunt o idee bună dacă vrei să îţi ţii banii pe termen mai lung.

5. Acţiuni. Ele au un risc mai ridicat, dar şi un potenţial randament ridicat. Când cumperi acţiuni la o companie listată la bursă, tu devii acţionar la acea companie şi cumperi o parte din ea. Prin urmare, poţi să câştigi sau poţi să pierzi, în funcţie de cum evoluează compania aceea. E foarte important să ai cunoştinţe mai aprofundate în cazul acţiunilor. Totodată, înveţi şi atunci când pierzi. Ajungi să te cunoşti pe tine, să vezi cum reacţionezi când scade acţiunea X şi se instalează emoţia şi panica. Dacă ştii că poţi să duci riscul şi ai cunoştinţele necesare, poţi începe să iei şi acţiuni.