♦ Conferinţa AHK România Cities of Tomorrow 2026, desfăşurată la Bucureşti, a adunat reprezentanţi ai administraţiilor publice din România şi Germania, dezvoltatori, arhitecţi şi urbanişti ♦ Una dintre observaţiile reţinute a venit din partea sectorului privat: economia rămâne cuvântul absent din discuţiile despre sustenabilitate, iar oraşul nu se construieşte fără joburi bine plătite, predictibilitate şi încredere între public şi privat, care în România lipseşte.

Companiile germane prezente în România tratează tot mai mult tranziţia climatică drept argument economic, nu doar de reglementare. Volker Raffel, CEO E.ON România şi preşe­din­tele Camerei de Comerţ şi Industrie Ro­mâno-Germane, a invocat furtuna recentă din zona Moldovei – care a generat proble­me de energie pe scară largă – ca dovadă că oraşele româneşti trebuie făcute „mai rezi­li­ente şi mai apărate“. „De energie depin­dem. Noi, ca E.ON, am întărit reţeaua, vindem soluţii cu baterii care să reziste la pene de cu­rent şi panouri foto­vol­taice. Totul este despre sustena­bili­tate şi locuri atractive în care să lucrăm şi să locuim“ a spus Volker Raffel.

Sebastian Metz, directorul ge­neral al AHK Româ­nia, a subliniat că sta­bil­itatea ţării se constru­ieşte mai degrabă la nivel local decât naţional: „La nivel naţional nu întot­deauna reuşim, dar se reuşeşte la nivel local. Puterea României şi puterea stabi­lităţii este la nivel local.“

Cea mai directă formulare a venit din­spre sectorul privat – Jan Demeyere, cofon­dator al dezvoltatorului belgian Speedwell, prezent pe pieţele din Bucu­reşti şi Varşo­via, a punctat că discuţiile des­pre oraşul de mâine ignoră sistematic econo­mia, care ar trebui plasată în prim-planul discuţiilor.

Jan Demeyere, Speedwell: Un oraş este o piaţă a forţei de muncă

„Un oraş este o piaţă a forţei de muncă. Oamenii vin la un oraş pentru că pot găsi un job. Dacă nu găsesc job, nu vor veni“, a spus Jan Demeyere, prezent la primul panel al conferinţei alături de reprezentanţi ai admi­nistraţiilor din Bucureşti, Berlin şi Varşo­via. Speedwell, dezvoltator cu portofoliu activ în România şi Polonia, are experienţa directă a comparaţiei între cele două pieţe.

„Vorbim despre sustenabilitate, vorbim despre verde, dar mereu lipseşte un cuvânt – economie. Orice decizie luată de o autori­tate publică are un efect asupra economiei. Fie asupra bugetului primăriei, fie asupra bugetului sectorului privat, fie asupra cetăţeanului. Dacă există tineri arhitecţi sau urbanişti în sală, vă rog să învăţaţi şi acest limbaj, pentru că este extrem de impor­tant“, a punctat Jan Demeyere.

Esenţa unui oraş este, în viziunea cofondatorului Speedwell, capacitatea de a-i conecta pe oameni cu jobul potrivit, iar din asta decurge totul: „Îţi găseşti primul job, apoi oraşul îţi permite să găseşti alte joburi. Eu am talent la desen, vecinul meu este politician – avem abilităţi diferite, dar acestea pot lucra pentru toată lumea. Astfel creştem într-un oraş – prin a găsi mai multe joburi. Iar rolul autorităţilor publice este să se asigure că toţi aceşti oameni au acces la joburi, ideal în maximum o oră de mers.“

Întrebarea critică pentru orice adminis­traţie rămâne, în viziunea lui Jan Deme­yere, cea legată de transportul public versus maşina personală: „De ce folosesc oamenii maşinile? Trebuie să fim rezonabili. Astăzi durează mai mult cu transportul în comun decât cu maşina, din punctul A în punctul B. Dacă nu rezolvăm asta, oamenii vor con­tinua să cumpere maşini.“ Iar consecinţa imediată este presiunea pe spaţiul oraşului: o maşină la 30 km/h ocupă circa 60 de metri pătraţi, iar toate aceste maşini „trebuie gestionate de autoritatea publică“.

În experienţa directă a dezvoltatorului, principala diferenţă între Bucureşti şi Varşovia este predictibilitatea relaţiei din­tre administraţie şi investitori.

„Eu lucrez şi în Varşovia, şi în Bucu­reşti. Pot compara cele două oraşe. Dife­renţa principală este că la Varşovia ai pre­dictibilitate şi încredere între municipalitate şi investitori. Aici sun­tem etichetaţi mafioţi imobiliari, rechini, dar continuăm să facem proiecte frumoa­se“, a spus Jan Demeyere.

Speedwell a trans­format la Cluj o zonă abandonată într-un proiect mixt cu rezi­denţial, retail şi office.

Despre PUZ-urile din Capitală, Jan De­meyere a observat că rigiditatea aces­tora blochează dezvoltarea: „Bucureştiul nu mai are PUZ-uri de cinci ani. La Varşovia se implementează zoning pentru zone specifice. Aici, simţim că, odată discutat, un plan trebuie să fie foarte rigid – dar aşa nu mai funcţionează. Tehnologia s-a schimbat, oamenii s-au schimbat. Dacă vrei să dictezi într-o dezvoltare câţi frizeri, brutari şi farmacii ai nevoie peste zece ani, este imposibil. Multe branduri nici nu vor mai exista peste cinci ani. Flexibilitatea este crucială.“

Mihai Jurca: „Oraşul inteligent nu va fi cel cu cele mai multe gadget-uri“

„Oraşul de mâine, oraşul inteligent, smart, este un oraş în care, înainte de orice tehnologie, înainte de orice gadget-uri, nu se face risipă, se conectează corect şi proporţional periferiile şi nu merge pe o formulă nesustenabilă“, a spus Mihai Jurca. şeful Cancelariei Primului-Ministru.

Având experienţa directă de la Oradea, unde a fost city manager, Mihai Jurca a oferit imaginea-cheie a discursului său: „Putem să facem într-un oraş parcuri minunate, dar cât timp sub parcul acela infrastructura nu este schimbată şi termoficarea curge, va fi un parc frumos, dar nu sustenabil pentru acea comunitate.“ Sigur, a adăugat el, „un parc poate să arate foarte bine, o zonă poate să arate mai bine, transportul în comun poate să fie mai bun, dar contează şi cu ce sustenabilitate sunt făcute aceste lucruri“.

Mihai Jurca a susţinut că autorităţile responsabile atrag automat investiţii şi expertiză: „Într-un oraş în care autorităţile locale sunt responsabile, îşi colectează la maxim veniturile, sunt oneste şi sincere în modul în care oferă serviciile publice, vor apărea investitori, vor apărea experţi, urbanişti, arhitecţi, care vor face lucrurile pe care poate noi astăzi, ca lideri, nu le vedem.“

El a definit oraşul inteligent dincolo de tehnologie: „Un oraş inteligent nu va fi oraşul care are cele mai multe gadget-uri, ci va fi oraşul care reuşeşte să-şi ofere cel mai bun spaţiu pentru cetăţenii şi companiile pe care le va avea, ca fiecare dintre aceste categorii să-şi găsească obiectivele, visurile sau dorinţele economice, sociale.“

În contextul politic curent, Mihai Jurca a adresat şi un mesaj despre responsabilitatea publică: „Cred că este important să ne facem datoria atât timp cât suntem pe orice poziţie de responsabilitate, indiferent că mai e o zi, mai e o săptămână, mai e o lună sau mai mulţi ani. Cât timp reuşim să ne facem datoria chiar şi până în ultima jumătate de oră, s-ar putea ca asta să marcheze mai mult decât o negociere care ar putea fi tradusă în a ţine de un scaun. Nu ţine nimeni de un scaun.“ Jurca a invocat şi experienţa personală din Berlin, unde a lucrat un an, evidenţiind „servicii publice corect oferite, de la modul în care erau programate mijloacele de transport în comun, până la modul în care am interacţionat cu autorităţile locale“.

Ambasadorul Angela Ganninger: „Tehnologia nu este suficientă. Expertiza importată trebuie îmbinată cu cunoştinţele locale“

Angela Ganninger, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, a punctat că obiectivul evenimentului este creşterea competitivităţii României şi construirea unei punţi între dezvoltatori şi autorităţi. „Oraşele din România au progresat mult în ultimii ani. La Cluj, Sibiu, Timişoara, ce se întâmplă este încurajator. Dar aceste dezvoltări sunt un pas, nu finalul drumului. Parcările, calitatea aerului, totul poate fi îmbunătăţit“, a spus Angela Ganninger. Diplomatul a subliniat şi parteneriatul româno-german pe valori comune: „Companiile germane ajută în această transformare prin infrastructură. Tehnologia însă nu este suficientă. Expertiza importată trebuie îmbinată cu cunoştinţele locale.“

Angela Ganninger a insistat şi asupra schimbării de paradigmă în urbanism: „Trebuie să ne îndepărtăm de dezvoltări fragmentate şi să avem o viziune holistică. Un oraş smart nu este doar despre senzori, ci pune omul în centrul experienţei. Nu vorbim doar de dezvoltări, ci de calitatea vieţii a milioane de oameni.“

Pe parcursul conferinţei, Sebastian Metz a revenit asupra ideii că „România se mişcă în direcţia bună, avem oraşe tot mai reziliente, dar niciodată nu este suficient“, iar „comunităţile locale sunt sursa de stabilitate“. Volker Raffel a accentuat şi dimensiunea climatică: „Avem nevoie de oraşe mai verzi, care să economisească apa, mai rezistente la apă, vânt, furtuni.“

Bucureştiul – „7 regi în cetate“. Arhitectul-şef despre subfinanţare şi fragmentare administrativă

Matei Damian, arhitectul-şef al Capitalei, a venit cu un diagnostic critic al guvernanţei urbane bucureştene - „Avem patru provocări mari. Prima – guvernanţa locală. Avem 6 sectoare plus PMB. Lipsa ierarhiei şi suprapunerea atribuţiilor. Avem 7 regi în cetate. Nu avem o viziune unitară între sectoare şi PMB – practic avem 7 oraşe. La Primăria Capitalei emitem autorizaţii de construire pentru sub 8% din teritoriu. Restul de 92% sunt la primăriile de sector. Trebuie schimbată organizarea. Aşa este din 1968 şi nu poate fi administrat corect“, a spus Matei Damian.

A doua mare problemă identificată de arhitectul-şef este subfinanţarea: „Tot ce este în atribuţia PMB este subfinanţat.“ A treia – lipsa instrumentelor de dezvoltare urbană pe care alte capitale europene le au de zeci de ani, „inclusiv Belgradul“, din cauza unor decizii politice greşite la finalul anilor '90. A patra – nevoia de decizii politice pentru toate cele de mai sus.

Matei Damian a mai spus că până în 2020 „a fost un Est Sălbatic în Primăria Capitalei. Au fost emise multe PUZ-uri şi autorizaţii care nu respectau cerinţele legale. Nu dorim să mergem în această direcţie. Investiţiile publice şi private trebuie proiectate conform legii“. În ultimii cinci ani şi jumătate, PMB a oprit demolările abuzive, a crescut numărul de arhitecţi şi ingineri în primărie atrăgând profesionişti din mediul privat, a reconstruit infrastructura de tramvai şi a stabilit un comitet pentru urban planning.

Monika Konrad, deputy director la Departamentul de Arhitectură şi Planificare Spaţială al Varşoviei, a arătat că oraşul polonez a beneficiat de un guvern local stabil în ultimii 20 de ani. „Provocarea în Europa Centrală şi de Est este urban sprawl-ul de la începutul anilor '90. La Varşovia, 88% din locuitori trăiesc în zone dense, iar 12% în restul de jumătate din oraş. Ne costă de şase ori mai mult să dezvoltăm zonele acelea decât cele dens populate“, a spus Monika Konrad. Accentul Varşoviei este pus astăzi pe mers pe jos, bicicletă şi transport public.

Rareş Hopincă, primarul Sectorului 2, a arătat că „managementul proprietăţii este o problemă majoră în Bucureşti“, paperwork-ul ocupând până la 90% din timpul oricărui proiect. Soluţiile, în viziunea sa, trebuie să fie punctuale, nu generale: „Diferă cartierele comuniste, cu densitate, de cele din centru. Urbanismul este o ştiinţă – dacă avem răbdare, este mai uşor să implementezi soluţii punctuale.“ Sectorul 2 lucrează cu Banca Mondială pentru a transforma 10 pieţe mici în centre de micro-comunităţi şi pregăteşte un proiect de regenerare a lacurilor de pe Colentina.

Paul Moldovan, primarul interimar al Sectorului 6, a vorbit despre transformarea unui brownfield – fostul coridor de cale ferată de cinci kilometri – în Parcul Liniei, un proiect împărţit în trei faze, totalizând 16-17 hectare, care vor fi finalizate la finalul acestui an. Următorul proiect strategic, Lacul Morii, va aduce alte 16 hectare de spaţii verzi.

Exemplu din Germania - Berlin: 790 de milioane de euro pe an pentru regenerare urbană, sumă care va fi dublată până în 2029

Christiane Westphal, coordonator de finanţare a dezvoltării urbane în cadrul Senatului Berlinului, a prezentat instrumentul german Städtebauförderung – Programul de Sprijin pentru Dezvoltare Urbană, activ de peste 50 de ani, cu un buget anual de 790 de milioane de euro pentru întreaga Germanie, care va fi dublat până în 2029.

Programul finanţează nu proiecte individuale, ci dezvoltarea integrată a unor zone întregi, prin contribuţia în trei părţi egale a guvernului federal, landurilor şi municipalităţilor. Din 2022, măsurile de adaptare climatică au devenit obligatorii pentru a accesa finanţarea. „Cele mai bune soluţii cer îmbunătăţire constantă. La gestionarea apei pluviale, am început cu soluţii tehnice şi am ajuns la soluţii naturale. Managementul apei pluviale este cheia adaptării climatice“, a explicat Christiane Westphal.