Bine aţi venit! Acest sector al economiei, transporturi, logistică şi automotive, are ca misiune accelerarea vitezei de circu­la­ţie a oamenilor, a bunurilor şi a servi­ciilor, de care avem nevoie pentru a trece la statutul de economie dezvoltată.

Primul lucru pe care vreau să-l spun este că trans­porturile, logistica şi automotive înseamnă sân­gele economiei. Şi dacă din punctul de vedere al sistemului financiar-bancar sângele economiei sunt banii, şi suntem destul de jos din acest punct de vedere, dacă măsurăm ca active bancare, raportat la PIB, România fiind undeva la 50% din PIB faţă de 90% în Bulgaria şi la 300% din PIB în restul economiilor de la vest mai dezvoltate, în zona aceasta, a transporturilor, a logisticii şi a infrastructurii, România a făcut progrese.

A doua chestiune este că transportatorii se dife­ren­ţiază faţă de foarte multe alte industrii din Româ­nia, prin faptul că au cea mai mare contribuţie, împreună cu IT-ştii, la fluxul pozitiv al balanţei de plăţi, de 4-5 miliarde de euro pe an. Valută care intră în economie ca urmare a serviciilor pe care trans­portatorii români le asigură la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Deci este un sector de activitate care practic, din punctul de vedere al competitivităţii de care se vorbeşte aşa de mult, că România trebuie să fie tot mai competitivă, demonstrează că este competitiv la nivel european şi chiar supracompetitiv.

În al treilea rând, transport şi logistică înseamnă în mod fundamental eficientiza­rea, alocarea eficientă a resurselor de care până la urmă este vorba în economie şi dezgheţarea activelor României: active naturale, umane, de producţie.

Dacă ne asumăm că vrem să trecem în următorii 10 ani de la 20.000 euro PIB per capita la 40.000 euro, cum am dublat PIB per capita în ultimii 7 ani, nu o pu­tem face decât prin dumneavoastră, pentru că trebuie să fim mult mai rapizi, să se deschidă şi regiunile „îngheţate“ ale României şi totul trebuie să funcţio­neze la secundă într-un circuit pe care îl asiguraţi dumneavoastră, un circuit accelerat.

Vedem ce se întâmplă în strâmtoarea Ormuz şi cum gâtuirile acestea ale oricărui punct de tensiune şi punct critic în ceea ce priveşte transportul interna­ţional au efecte globale. Noi trebuie să accelerăm integrarea în lanţurile internaţionale. Nu avem cum să evităm această chestiune.

Pentru că la final consumatorul e rege şi consu­matorul alege marfa sau serviciul de oriunde. Şi dacă e mai ieftin şi mai bun, nu ai cum să-l opreşti. Vedem cum s-au descătuşat Orientul, Asia, în ultimii 30 de ani. China a ajuns de la 1% din PIB-ul lumii la 17%. A­me­rica a rămas la 25-26%, dar uitaţi-vă cu ce eforturi. Ceea ce se întâmplă acum cu Ve­nezuela, cu Iran este o încleştare practic între noua economie a lumii şi vechea economie.

Europa, în aceeaşi perioadă, a scăzut cam de la 24% din PIB-ul mondial la numai 17-18%. Deci e bătaia pe resurse, sub dictatura consumatorului. Iar transporturile, logistica vor veni să servească aceste cerinţe care vedem că accelerează, nu se domolesc, pentru că oamenii au tot mai multe pretenţii. Deci aceasta este tendinţa de bază.

Acum, în sectorul dvs. de activitate tre­buie spus că sunt bani şi sunt alocări bugetare.

România, în ultimii 2-3 ani, a restrâns, a tot ajustat în numele investiţiilor în autostrăzi. Şi acestea iată că se fac (slide 2). De aceea, în următorii 5 ani avem o fe­reastră de oportunitate extraordinară. Vom lega pentru prima dată estul şi vestul, nordul şi sudul prin autostrăzi. Investiţiile în sectorul autostrăzilor la ora asta sunt la un nivel record (slide 3). Dar sunt necesare apoi şi investiţii în producţie, ca să putem să folosim aceste inves­tiţii în infrastructură.

Că trebuie făcut la acest capitol mai mult pentru asta nu auzim. Auzim numai deficite bugetare, cum să ne restrângem, cât cheltuim cu dobânzile? Dar cum dezvoltăm? Cum folosim ceea ce avem? Nu ştiu câte tele­foane au primit investitorii în lo­gistică, în depozite, în producţie de la preşedinţi de consilii judeţene, de la primării de pe traseul acestei autostrăzi. Dom­nule, suntem pregătiţi, veniţi la noi cu investiţiile? Asta trebuie să fie preocuparea principală astăzi.

Ceea ce se întâmplă astăzi pe A1, după 20 şi ceva de ani de investiţii, în care până la jumă­tatea distanţei până la Piteşti vezi stânga, dreapta numai hale şi unităţi de producţie, trebuie să fie la fel şi pe A7 şi pe A3, şi mai departe până în Transilvania, pe drumul expres până la Craiova şi în jurul A0. Deci ceea ce urmea­ză în următorii 10 ani este să vă dublaţi, să vă triplaţi busi­nessul, indiferent ce se întâm­plă din punct de vedere fiscal, legislativ, al tensiunilor inter­na­ţionale, tensiunilor regio­na­le. E un tăvălug care nu poate să fie oprit, comandat, cum spuneam, de consumator.

Două lucruri pe care le avem în cap atunci când vor­bim de acest sector al transpor­turilor, deşi el are în spate o complexitate mult mai mare, sunt automobilul personal şi autostrada. Românii tânjesc după autostrăzi de zeci de ani. Şi, în sfârşit, în ultimii 5-10 ani, avem o dublare a numărului de kilometri de autostradă. Dar cum? Cu bani, cu mulţi bani şi aşa cum spuneam în ultimii 4-5 ani s-a tăiat de peste tot, dar nu s-a tăiat de la alocările pentru autostradă, pentru infra­struc­tură rutieră. Aşa că de acum înainte, misiunea este să pu­nem la treabă aceste noi inves­tiţii. Abia e pasul 1 făcut de acum.

Mai sunt încă 9 paşi până la pasul 10 ca aceste investiţii în infrastructură să-şi atingă cu adevărat efectele pentru eco­no­mie şi să aducă înapoi ceea ce alocăm noi astăzi ca resurse, să dezgheţe activele României, să le pună la treabă. Şi pentru asta e nevoie de o gândire stra­te­gică. Nu putem să aşteptăm să vină aşa din cer aceste investiţii, fără o gândire strategică de la nivel guver­namental, pe care deocamdată, din punctul meu de vedere, nu o văd în mesajele actualului guvern.

Avem o creştere de aproape opt ori a parcului de autoturisme după 1990 şi vedem că avem o bună corelaţie şi cu ceea ce s-a întâmplat în economie şi se menţine acest ritm (slide 4). Cred că încă suntem la jumătate faţă de nivelul mediu al Uniunii Europene ca număr de maşini la mia de locuitori. Pe de altă parte, importantă pentru dezvoltarea economiei este creş­terea numărului de autovehicule pentru transpor­tul mărfurilor (slide 5). Ce ne spune statistica? În aceeaşi perioadă a crescut de doar şase ori acest număr, mai puţin decât autoturismele, deci consumul e driverul, însă e un ritm bun. Vedem o creştere fără sincope pe care o aşteptăm şi în perioada următoare.

Avem nevoie de o dublare în perioada următoare ca să folosim toate aceste oportunităţi. Dobânzile sunt astăzi mai mari, poate că anul acesta va fi mai frânat, traversăm o perioadă în care vedem o neîncredere a consumatorului, dar fără îndoială tendinţa, aceasta flacără a consumului şi a nevoii de a creşte şi de a recu­pera din decalajele care ne despart de alte economii, se va menţine.

Să vedem acum transportul de pasageri, feroviar şi rutier. În anii ’90, aveam 8,5-9 mi­li­oane de salariaţi. În economie se făcea foarte multă navetă.

Am avut o prăbuşire a numărului de pasageri, acum o oarecare revenire (slide 6).

Mai departe, mărfurile transportate. Scăderi mari (slide 7). O scădere care reflectă de fapt şi faptul că România, în ultimii 20 de ani, a devenit o economie a serviciilor. Astăzi avem doar 15% din PIB în în industrie. Avem şi un deficit de balanţă comercială enorm, pe care alte ţări din jurul nostru nu îl au. Polonia şi Ungaria au ajuns să aibă excedent comercial pentru că au investit mai din timp, au atras investiţii străine mai din timp.

Avem un decalaj din acest punct de vedere, însă tendinţa ne arată o creştere în ultima perioadă. Rămâne rutierul peste feroviar, dar feroviarul va trebui să devină la rândul său motor de creştere. De ce să nu ne ambiţionăm să ajungem măcar la jumătate din ce se întâmpla în acei ani? Îmi amintesc că la Mărăşeşti era un not feroviar, sunt 8-10 linii în faţa gării. Cât de in­tens era traficul feroviar atunci? Dacă logistic pu­team să mutăm atâta marfă, atâţia pasageri şi să admi­nistrăm un asemenea portofoliu, înseamnă că putem să ne gândim că am putea ajunge iarăşi la acest nivel. Iată numărul de vagoane de marfă, o reducere de trei ori (slide 8).

În schimb, bineînţeles, avem o creştere excep­ţio­nală a transportului aerian, de 13 ori mai mult în ace­eaşi perioadă (slide 9). Fără îndoială că va urma o dublare în următorii 5-6 ani. Toate statisticile arată că traficul va creşte, se pregătesc investiţii noi în aeroporturi. Pe de altă parte, avem această presiune a combustibilului.

Şi acum investiţiile în cale ferată. Dacă am com­para, să spunem aşa, calea ferată e­lec­trificată ar fi echivalentul autostrăzilor. Când vorbim de cale ferată electrificată, a­proa­pe că nu am progresat. Avem doar 400 km de cale ferate electrificată în plus (slide 10). Sunt teme pentru anii următori, ceea ce ne indică de fapt ce potenţial are economia de acum înainte.

Fără să avem această gândire strategică şi să reechilibrăm investiţiile aşa cum am reuşit să facem push-ul acesta extraordinar în ultimii 5-10 ani în investiţii în infrastructura rutieră, de acum înainte avem ca misiune să echilibrăm cu investiţiile în calea ferată. Astfel încât să putem să ajungem la această viteză a circulaţiei de bunuri şi de persoane, la alocarea eficientă a resurselor care ne va permite dublarea PIB de care avem nevoie pe următorii 10 ani în România.