Pe piaţa titlurilor de stat, acolo unde jucătorii sunt Ministerul Finanţelor, băncile şi BNR, este o tensiune imensă de la începutul crizei: în joc sunt miliarde şi miliarde de lei, bani care sunt la bănci şi de care Guvernul are nevoie.

Ministerul Finanţelor are nevoie de bani pentru a finanţa cheltuielile în creştere, iar vânzarea de titluri de stat aproape s-a blocat. Băncile, fie nu au mai venit la licitaţii, fie au cerut dobânzi mai mari, chiar şi cu 30-50% mai mult, pentru a împrumuta statul.

Săptămâna trecută, Ministerul Finanţelor a respins ofertele depuse de bănci pentru cumpărarea de titluri de stat, considerând că dobânzile cerute sunt prea mari.

Oferta de luni a fost adjudecată în cea mai mare parte de o singură bancă, pentru că e de stat.

Piaţa titlurilor de stat este controlată în prima fază de dealerii primari, unde, cu excepţia Băncii Transilvania, toate băncile au acţionari grupuri financiare internaţionale.

Aceşti dealeri primari trebuie să cumpere titluri de stat în numele lor şi în numele clienţilor.

De fapt toate băncile stau pe o lichiditate imensă, peste 7 miliarde de lei, pe care preferă să o ţină la BNR, cu o dobândă de 1,5%, decât să cumpere titluri de stat cu 3,5-4%.

Această lichiditate provine din economiile şi depozitele bancare pe care le-au făcut românii. Depozitele bancare sunt cu 30% mai  mari decât creditele acordate. Băncile aproape că nu mai au linii de finanţare externă, bazându-se numai pe banii locali.

Aproape 85% din activele bancare din România sunt controlate de 10 bănci, dintre care doar Banca Transilvania şi CEC Bank sunt româneşti.

BNR a redus dobânda de politică monetară de la 2,5% la 2% şi a diminuat coridorul de fluctuaţie a dobânzilor la 1,5% şi 2,5%.

Adică nicio bancă nu ar trebui să coteze sau să plătească o dobândă mai mare de 2,5%, având în vedere că poate lua aceşti bani de la BNR.

Dar ROBOR-ul, chiar dacă a scăzut de la 3,4% la 2,6%, tot este peste dobânda maximă a BNR.

De asemenea, Banca Naţională a deschis toate opţiunile de finanţare şi refinanţare pentru bănci fără să impună o limită, apelând chiar şi la posibilitatea de a intra pe piaţa secundară de titluri de stat, adică de a cumpăra titluri dacă cineva vrea să le vândă.

Această operaţiune este extrem de importantă pentru că există un cumpărător de titluri de stat de ultimă instanţă.

Pe lângă aceste instrumente, BNR a relaxat condiţiile de reglementare şi de prudenţialitate ale creditelor, adică pentru creditele amânate, restructurate şi reeşalonate persoanelor fizice şi companiilor afectate de criza coronavirus băncile nu mai trebuie să constituie provizioane şi implicit să pună capital suplimentar.

Dar de partea cealaltă, companiile şi băncile aşteaptă susţinere financiară şi garanţii, fie pentru închiderea activităţii, fie pentru acordarea de credite.

Dar de unde să dea Guvernul aceşti bani şi aceste garanţii dacă băncile, care au lichiditatea şi banii, nu cumpără titluri de stat sau cer dobânzi în creştere.

”Multe bănci au uitat imediat în ce ţară îşi desfăşoară activitatea şi că se finanţează de la români, nu din afară”, este comentariul din partea celor care cunosc această situaţie.

Nimeni nu ştie care va fi mărimea pagubelor, dar Guvernul şi BNR şi-au asumat acoperirea pierderilor, cel puţin parţial, şi asigurarea de lichiditate în sistem, cu orice preţ.

Cel mai important este cum va ieşi ecoomia din această carantină sanitară şi cum vor fi gestionate situaţiile ulterioare cu care se vor confrunta firmele.

Estimările indică o cădere a activităţii economice de cel puţin 30%, care nu poate fi recuperată imediat.

Vor fi businessuri care vor intra în faliment, iar şomajul va exploda. Pe lângă cel intern, estimat la 1,5-2 milioane de oameni, se vor adăuga un milion de oameni dintre cei care lucrau în afară şi nu vor mai avea unde să se întoarcă. Plus, oamenii care puteau să muncească în România, dar care stăteau acasă bazându-se pe banii celor care munceau în afară.

România se va confrunta cu 2,5-3 milioane de şomeri, iar presiunea socială va fi imensă. Pe lângă acest lucru, vor urma şi tăierile de salarii, pentru că sunt foarte puţine businessuri care vor rămâne intacte.

Pentru ca Guvernul să dea bani şi să ofere garanţii are nevoie de bani, iar acum banii sunt la bănci.

Până să vină UE, FMI şi Banca Mondială, România trebuie să reziste prin forţe proprii, interne.