În România, marile teme ale zilei sunt criza politică, negocierile pentru noul Guvern şi calculele despre deficitul bugetar. Între timp, problemele de zi cu zi rămân aceleaşi. Nu apar în breaking news şi nici în discursurile politicienilor, dar sunt cele care îi însoţesc zilnic pe oameni. Una dintre ele începe în Gara de Nord şi continuă, la propriu, pe şine.

Călătoresc des. Nu doar pentru că îmi place şi pentru că am multe drumuri personale de făcut, ci pentru că asta presupune meseria de jurnalist. Businessul nu se întâmplă doar în Bucureşti, iar uneori trenul rămâne cea mai eficientă metodă de a transforma timpul petrecut pe drum în timp de lucru. Cel puţin în teorie, fiindcă pe timp de vară, pe unele dintre rute, este imposibil să munceşti.

Într-o duminică, pe 14 iunie, aveam de ajuns la Piteşti. Mi-am cumpărat bilet pentru trenul de la ora 13:49. M-am urcat, mi-am găsit locul şi, după câteva minute, am realizat că instalaţia de aer condiţionat nu funcţiona. În vagon erau peste 30 de grade. L-am întrebat pe conductor dacă problema urma să fie remediată pe traseu. „Nicio şansă. La acesta nu. Poate aveţi mai mult noroc în următorul”, mi-a răspuns. Am coborât înainte de plecare şi am cumpărat un al doilea bilet.

M-am gândit că nu are cum să mi se întâmple din nou.

Statistica însă nu a fost de partea mea şi asta poate pentru că statistica este greşită (reprezentanţii CFR Călători mi-au spus că doar 4% din cele 1100 de trenuri din circulaţie nu sunt dotate cu aer condiţionat, iar asta înseamnă 44 – practic eu am nimerit două dintre ele în aceeaşi zi, la interval de 40 de minute....). În al doilea tren era aceeaşi temperatură sufocantă şi aceeaşi lipsă de aer condiţionat. Diferenţa era că, undeva în apropierea unui panou electric, o instalaţie curgea continuu, ca o mică fântână arteziană improvizată în interiorul vagonului. Apa se aduna pe podea, în timp ce călătorii încercau să găsească un loc mai respirabil. Peste toate acestea se adăuga o mizerie greu de ignorat şi lipsa apei unde ar trebui să existe de fapt – la toaletă. De hârtie igienică sau săpun nici nu vreau să mai vorbesc – nu aveam aşteptări atât de ridicate.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL