Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDM) trece printr-un amplu proces de digitalizare. Preşedintele instituţiei, Răzvan Prisadă, a anunţat că proiectul, finanţat cu 4 milioane de euro prin PNRR, va înlocui actualele baze de date gestionate în Excel cu un nomenclator unic al medicamentelor, care va permite trasabilitatea completă – de la autorizare până la farmacie.

“Avem un proiect de aproximativ 4 milioane de euro, prin care vrem să reuşim digitalizarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Proiectul e contractat şi trebuie finalizat la jumătatea anului viitor. Îmi doresc să ajungem în punctul în care să nu mai consumăm mai mult de două foi A4 pe angajat, pe lună. Totul trebuie să fie electronic. Ţin foarte mult la acest lucru, pentru că altfel nu vom putea gestiona activitatea cu resursele pe care le avem. Un element esenţial al proiectului, care e deja aproape finalizat, este realizarea unui nou nomenclator al medicamentelor de uz uman”, a spus Răzvan Prisadă la ZF HEALTH&PHARMA SUMMIT 2025.

Ce a mai spus Răzvan Prisadă:

♦ Este un proiect dezvoltat de Ministerul Sănătăţii, împreună cu agenţia şi colegii de la STS. Poate părea tehnic, dar fără el nu putem uniformiza nimic.

Funcţionăm încă după coduri CIM introduse  în 2009, ca măsură temporară, care nu permit trasabilitate clară. Practic, încă lucrăm cu Excel-uri. Odată implementat noul nomenclator, fiecare etapă – de la autorizare, la distribuţie şi până la farmacie – va funcţiona după coduri unice. Aşa vom putea şti imediat câte medicamente există, unde sunt şi cum sunt distribuite. Acum nomenclatorul are circa 30.000 de poziţii, dintre care între 6.000 şi 7.000 sunt pe liste decontate. Numărul lor sigur va creşte.

♦ În domeniul medicamentelor există un regulament european care a adus cel mai vast sistem de verificare a autenticităţii. Îl gestionăm în România împreună cu Organizaţia de Serializare a Medicamentelor din România. Putem spune cu certitudine că nu există medicamente falsificate pe circuitul legal, adică cele ridicate din farmacii autorizate. Pe internet, însă, e altă problemă. Dar eu trebuie să fiu sigur că orice medicament din farmacie este autentic.

♦ Suntem acum în faţa unui moment de cotitură. Lucrurile discutate în ultimii doi-trei ani urmează să se întâmple într-un interval scurt, de câteva luni, cel mult jumătate de an. Sunt trei planuri mari. Primul este legat de evoluţia legislaţiei europene. Al doilea – de adaptarea şi actualizarea legislaţiei naţionale. Al treilea – de digitalizare. În următoarele luni, maxim jumătate de an, cele mai multe dintre ele se vor întâmpla. Unele au început deja să fie implementate.

♦ Pe plan european, suntem în faţa adoptării noii legislaţii – regulament plus directivă – care vor înlocui legislaţia actuală, veche de 25 de ani. Cel mai probabil, acest lucru se va decide anul următor. Asta înseamnă că abia din 2028 vom avea funcţională o nouă legislaţie farmaceutică la nivel european.

♦ În paralel, a apărut o iniţiativă legislativă – Actul pentru medicamente critice – care va fi tot un regulament. Deşi a apărut acum mai puţin de un an, va fi adoptat şi implementat înaintea pachetului legislativ mare. Şi asta ne bucură, pentru că abordarea situaţiei lipsurilor şi discontinuităţilor de medicamente nu mai este de mult o problemă naţională. Există şi cauze interne, care în cazul nostru agravează problema, dar situaţia generală este una care trebuie abordată unitar, la nivel european. Nu putem lua măsuri eficiente doar la nivel naţional. Pachetul vorbeşte, pe scurt, despre o mai bună colaborare în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte achiziţiile – comune, centralizate sau locale – despre liste comune de medicamente critice şi despre abordări unitare. 

♦ Din păcate, Uniunea Europeană nu mai are puterea de negociere pe care ar trebui să o aibă, reprezentând 550 de milioane de locuitori. Nu are suficientă forţă nici faţă de exterior, şi nici coeziune internă. Din acest motiv, pacienţii din România nu au aceleaşi condiţii de acces ca pacienţii din alte ţări europene. Şi acest lucru nu este normal. Dacă vrem să fim o comunitate, cu bune şi cu rele, cu ţări mai bogate şi ţări mai sărace, trebuie să fim o comunitate reală. Toţi suntem la masă, dar porţiile nu sunt împărţite egal. Simt că acest moment – 2025 şi mai ales 2026 – este unul favorabil, pentru că lucrurile au ajuns într-o situaţie dificilă. Iar când şi ţările mari încep să fie afectate de probleme despre care noi vorbim de 10 ani, atunci se mişcă ceva.