Afacerile mici din Turcia, precum magazinele tradiţionale din Grand Bazaar din Istanbul, se confruntă cu dificultăţi majore, iar situaţia este similară şi în rândul marilor companii. Conform datelor Camerei de Industrie din Istanbul, aproape o treime dintre cele mai mari 500 de grupuri industriale ale ţării au înregistrat pierderi operaţionale anul trecut. Pe fondul creşterii şomajului şi a numărului tot mai mare de falimente, companiile trag semnale de alarmă privind starea dificilă a economiei turceşti, afectând multiple sectoare, informează Financial Times. 

Situaţia a ajuns să afecteze chiar şi profesionişti din domeniul sănătăţii mentale, precum psihologii clinicieni, care constată o scădere a numărului de pacienţi cu venituri stabile şi o dificultate crescută în a-şi acoperi cheltuielile. În acest context, tot mai mulţi se gândesc chiar la emigrare. Economia Turciei, care până nu demult era considerată un model de succes similar cu transformarea Coreei de Sud, se află acum într-un impas profund.

Problema a început acum aproape doi ani, când ministrul de finanţe Mehmet Şimşek, fost bancher la Merrill Lynch, a lansat un program de stabilizare pentru a salva economia de 1,3 trilioane de dolari de la hiperinflaţie şi criza balanţei de plăţi.

Aceste probleme au fost cauzate în mare parte de politica preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan, care favorizase creşterea economică prin dobânzi extrem de scăzute.

Până în februarie, noua strategie părea să dea roade. Erdoğan părea dedicat măsurilor ortodoxe — dobânzi foarte mari şi austeritate bugetară — chiar dacă asta îi afecta popularitatea. Inflaţia scăzuse aproape la jumătate, de la 75% la 40%, permiţând băncii centrale să înceapă reducerea ratelor. Pe plan extern, Erdoğan câştiga prestigiu, fiind lăudat de Donald Trump şi privit cu interes de Europa pentru forţa militară turcă, a doua ca mărime din NATO, esenţială în faţa provocărilor ruseşti şi a instabilităţii din Orientul Mijlociu.

Dar politica internă a schimbat totul.

Pe 19 martie, arestarea pentru corupţie a principalului rival politic al lui Erdoğan, primarul Istanbulului şi candidat opoziţiei la prezidenţiale, Ekrem İmamoğlu, a declanşat proteste masive şi o panică financiară. Acest şoc a forţat banca centrală să mărească din nou dobânzile şi să consume rezerve valutare pentru a stabiliza lira.

Astăzi, Turcia se luptă cu consecinţele amare ale acelui moment. Investitorii străini au retras planurile de investiţii, iar fondurile speculative au fugit de pe piaţă. Măsurile dure pentru stabilizarea pieţelor şi reducerea inflaţiei — cu rate ale dobânzilor comerciale ajungând la un incredibil 60% — au întârziat redresarea economică şi au agravat criza costului vieţii. Conflictul recent între Israel şi Iran, care a stârnit temeri legate de un aflux masiv de refugiaţi, a reamintit fragilitatea regiunii.

Dificultăţile economice i-au erodat susţinerea populară lui Erdoğan, punând în pericol planurile sale de a rămâne la putere, ambiţiile geopolitice ale Turciei şi negocierile de pace cu militanţii kurzi, angajaţi într-un conflict de peste 40 de ani. Majoritatea sondajelor arată că Erdoğan ar pierde categoric în faţa lui İmamoğlu dacă alegerile, programate în 2028, s-ar desfăşura mâine.

În această atmosferă tensionată, zvonurile despre o eventuală abandonare a programului de reforme, înlocuirea lui Şimşek şi a guvernatorului băncii centrale, Fatih Karahan, cresc. Economiştii avertizează că o astfel de mişcare ar provoca un adevărat colaps al pieţelor turceşti.