Cei care reuşesc să scape trebuie să îşi revină de pe urma traumelor fizice dar suferă şi de afecţiuni ca stres post traumatic sau atacuri de panică. Majoritatea victimelor sclaviei moderne sunt terorizaţi de ideea de a discuta cu poliţia sau chiar de a accepta ajutor caritabil. 

 

Unul dintre cei care au evadat, relatează reporterul BBC, este Peter, care lucrează într-un supermarket; acolo îi place totul – şeful, colegii, locul de muncă. Face chiar planuri să meargă într-o vacanţă în Spania. El este doar unul dintre cei 12 care au absolvit un curs organizat special pentru victimele sclaviei moderne. Peter debordează acum de optimism, atitudine cu atât mai impresionantă dacă este luat în considerare trecutul său.

 

A ajuns în Marea Britanie în 2014, povesteşte el, „ca să muncesc, ca să fiu fericit”. A lucrat mai întâi ca muncitor necalificat şi ca ospătar, înainte ca „un prieten” să-şi ofere un job plătit cu 50 de lire sterline pe zi. Muncea 12 ore pe zi fără pauze, ud şi înfrigurat, iar în curând avea să descopere că nici nu era plătit pentru asta.

 

Dar ce era mai rău abia urma să vină. Locuinţa în care era cazat era păzită de doi bodyguarzi care nu îi îngăduiau să meargă decât la muncă. „Nu am avut nicio şansă să fug, mereu erau 2-3 bărbaţi puternici care ne păzeau”. Nu avea nici telefon, nici alte bunuri. Şansa lui Peter s-a ivit într-o noapte când cei doi paznici erau beţi şi el a putut să fugă la poliţie.

 

Printr-un program special, a obţinut ajutor.Kristy este un coordonator din cadrul acestui proiect şi, poveşte ea, sprijinul pe care îl oferă victimelor sclaviei moderne pentru a-şi găsi un loc de muncă este un fel dramatic de a le influenţa viaţa. „Învaţă iar să viseze”.