Există oraşe pe care le vizitezi şi ştii imediat în ce categorie să le aşezi. Oraşe vechi, cu amintiri din alte vremuri, oraşe noi, unde privirile îţi sunt furate de înălţimi, oraşe care au îmbătrânit urât, altele care par că abia fac primii paşi, oraşe care te cuceresc din prima clipă şi cele care te îndepărtează. Şi există Varşovia, un oraş care e şi prezent şi trecut, într-un amestec neaşteptat care îţi ridică sprâncenele a mirare.

Pentru români, capitala Poloniei este un loc cu o familiaritate ciudată. Când ajungi aici recunoşti imediat blocurile comuniste, cu arhitectura lor de neuitat, cu aceleaşi balcoane, aceleaşi culori terne şi pe alocuri coşcovite. Rânduri de blocuri simetrice, ce pot fi la fel de bine din Bucureşti sau din Varşovia. Amintiri dintr-un trecut comun, pe care nici noi, nici ei nu îl putem şterge. Ce nu te aştepţi este ca ele să fie înconjurate de zgârie-nori, de clădiri de birouri acoperite cu sticlă ce străluceşte albastru, imagini simbol ale noii ere în care a intrat Europa de Est după căderea comunismului. Un amestec prin care Varşovia încearcă poate să reconcilieze trecutul cu prezentul.

De fapt, istoria tumultuoasă a estului european este scrisă şi în Varşovia, ca şi în alte capitale din zonă, de clădirile ce o compun, gotice, renascentiste, baroce sau neoclasice, cartiere de blocuri comuniste şi spaţii de birouri moderne.

O plimbare prin centrul capitalei poloneze este un traseu prin această istorie mai mult sau mai puţin păstrată. Biserici şi fortificaţii gotice, precum Catedrala Sfântul Ioan (sec. XIV) sau Castelul Regal Curia Maior (1407–1410), locuinţe de negustori cu aer renascentist, construcţii baroce, cum este Biserica Sfântului Iacint (1603–1639) sau Palatul Krasiński, reconstruit după modelul din 1677, palate neoclasice, inclusiv superbul Łazienki, construit în mijlocul celui mai mare parc al oraşului, cu o suprafaţă de peste 76 de hectare. Fără îndoială, Varşovia păstrează în multe zone aerul fostei capitale regale, cu palate şi vile ascunse în curţi umbrite şi grădini cu hortensii. În plus, oraşul nu lasă pe nimeni să uite că Chopin a fost polonez, aşa că în zilele fierbinţi de vară un număr impresionant de oameni se aşază pe iarba din apropierea Monumentului Chopin din Parcul Łazienki pentru concerte în aer liber.

Fidelă trecutului, Varşovia este astăzi şi unul dintre oraşele europene cu cea mai spectaculoasă panoramă, iar Varso Tower (310 m) este cea mai înaltă clădire din UE şi a şasea din Europa. Apetitul Poloniei pentru zgârie-nori nu este însă o poveste recentă, prima construcţie de acest tip fiind PASTa (clădirea Companiei Poloneze de Telegrafie, din 1908), care, cu ai ei 51 de metri, era cea mai înaltă clădire din Europa la acel moment. A urmat apoi, în 1933, clădirea companiei de asigurări Prudential House (66 de metri), dar şi emblematicul Palat al Culturii şi Ştiinţei (237 m), ridicat în 1952-1955, care a cedat titlul de cea mai înaltă clădire din Polonia abia în 2021, după 66 de ani de la prima cărămidă.

Palatul Culturii este de fapt fratele mai mare al Casei Presei Libere din Bucureşti, fostul Palat Scânteia. Chiar dacă nu sunt identice, cele două clădiri au acelaşi aer, arhitectură şi evident o istorie comună. Iubite sau urâte, ele sunt cu siguranţă un simbol al oraşului în care au fost ridicate.

Construit în anii 50, Palatul Culturii a fost un „cadou” de nerefuzat al URSS către poporul polonez. Potrivit Civitas University, peste 550 de sculpturi ornamentale împodobesc clădirea, iar faţada monumentală conţine elemente de zidărie inspirate din casele şi palatele renascentiste din Cracovia. La ridicarea clădirii au muncit 3.500 de muncitori sovietici, designul fiind copiat după celebrele Şapte Surori, un grup de clădiri din Moscova construite între anii 1947 şi 1953 în stil stalinist. Palatul Culturii şi Ştiinţei are 44 de etaje, plus două subterane, iar la etajul 30 există o terasă panoramică, situată la 114 metri deasupra nivelului solului, de unde turiştii pot admira panorama Varşoviei. Iniţial, clădirea avea 230  metri, dar în 1994 a fost instalată o antenă care a dus înălţimea totală la 237 de metri. Martor tăcut al istoriei din jurul ei, palatul a adăpostit printre altele faimosul concert al formaţiei The Rolling Stones în 1967.

Renăscută din propria cenuşă după căderea comunismului, clădirea găzduieşte acum târguri, expoziţii şi evenimente muzicale, dar şi conferinţe de business, în interiorul ei existând o sală de concerte, mai multe teatre, cinematografe şi muzee. Chiar dacă rămâne o construcţie controversată, Palatul Culturii este o emblemă a Varşoviei şi unul dintre cele mai fotografiate obiective turistice ale ei, iar autorităţile au reuşit să-i găsească un rol pe măsura notorietăţii şi dimensiunii sale.

O poveste despre cel mai nou Oraş Vechi

Poate puţine întâmplări spun atât de multe despre rezilienţa unui popor ca istoria Oraşului Vechi din Varşovia. Atunci când ajungi aici, pe străduţele înguste, pietruite, cu clădiri colorate, strâns lipite unele de altele, cu terase şi mici magazine de suveniruri, cu muzicieni ambulanţi şi grupuri gălăgioase de turişti nu ai crede că totul în jur e de fapt foarte nou. Cam ca pe un platou de filmare. Oraşul Vechi din Varşovia a fost complet distrus în Al Doilea Război Mondial şi aproape toate clădirile aflate astăzi aici au fost de fapt reconstruite cu atenţie de către arhitecţi, istorici şi artişti.

Foto: Pawel Malinowski, Bradley, Unsplash

Istoria oraşului începe la sfârşitul secolului XIII, cu o mică aşezare fortificată pe malul râului Vistula, aşezată strategic pe rutele comerciale ce legau regiunea baltică de Europa Centrală. Susţinută de negustori, comunitatea s-a dezvoltat rapid în jurul pieţei centrale unde se vindeau stofe, cereale şi mirodenii aduse din regiuni îndepărtate. În secolul XIV au fost ridicate şi ziduri de apărare şi fortificaţii care au ajutat şi mai mult la creşterea oraşului, devenit, în secolul XVI, capitala Poloniei. În 1939, când Germania a invadat Polonia, bombardamentele continue au distrus mare parte din oraş. Cel mai devastator capitol a avut loc în 1944, în timpul Revoluţiei din Varşovia, când populaţia şi trupele din rezistenţă au încercat să elibereze oraşul. Din păcate revolta a fost înăbuşită după 3 luni, iar Adolf Hitler a ordonat distrugerea oraşului ca pedeapsă. Din vechile biserici, ziduri de apărare şi case de negustori din centrul vechi nu a mai rămas nimic. După război, societatea a fost împărţită între cei care au cerut reconstrucţia zonei şi cei care au crezut că ar fi mai bine ca ea să rămână o dovadă a distrugerilor aduse de conflict. În final, arhitecţii, istoricii, dar şi oamenii obişnuiţi au început să adune fotografii, picturi, planuri de arhivă şi hărţi vechi pentru a susţine reconstrucţia integrală a Oraşului Vechi, în 1947-1951. În 1980, Centrul Vechi al Varşoviei a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, recunoscând valoarea culturală a acestui proiect unic de reconstrucţie.

Atracţia pe care Varşovia o exercită asupra turiştilor se vede şi în statisticile oficiale. Anul trecut, oraşul a înregistrat 5,5 milioane de vizitatori, în creştere cu 8,8%, din care 1,8 milioane străini, cu 13% mai mulţi decât în 2024. Cei mai mulţi turişti străini au venit din Ucraina, (267.200), urmaţi de SUA (225.700) şi Germania (169.800). În total, Varşovia are 106 hoteluri, iar gradul mediu de ocupare anul trecut a ajuns la 71,4%  

Istoria tumultuoasă a estului european este scrisă şi în Varşovia, ca şi în alte capitale din zonă, de clădirile ce o compun, gotice, renascentiste, baroce sau neoclasice, cartiere de blocuri comuniste şi spaţii de birouri moderne.