Multă vreme, succesul profesional a fost echivalat cu o singură direcţie: mai mult. Mai multe ore de muncă, mai multe responsabilităţi, mai multe promovări. Hustle culture a creat o generaţie de profesionişti mereu „în priză”, dar şi o epidemie de burnout. Conform unui studiu al Deloitte pe care îl citeam în Forbes recent, 77 % dintre profesionişti au declarat că au experimentat burnout la locul de muncă, iar 42 % au părăsit un job tocmai din cauza stării de epuizare asociate burnoutului. În acest context, un nou curent profesional — career minimalism — câştigă teren, în special în rândul milenialilor şi generaţiei Z. Mulţi tineri sunt foarte activi pe LinkedIn pe acest subiect: acesta subliniază în diverse postări că la locul de muncă preferă să se concentreze doar pe sarcinile esenţiale — cele care le aduc valoare şi sens — decât să accepte să “mereu ocupaţi”.

În ţările occidentale, career minimalism prinde teren pe fondul discuţiilor despre work-life. În Europa de Est însă, unde mentalitatea „hard work pays off” e încă foarte prezentă, trendul are o nuanţă diferită: tinerii care îl adoptă sunt uneori priviţi drept leneşi sau neimplicaţi.

Pentru generaţiile mai tinere, această perspectivă vine cu un avantaj major: curajul de a pune întrebări incomode încă de la începutul carierei.

„Câte ore se munceşte de fapt pe zi?”, „Ce fel de echilibru există între viaţa personală şi cea profesională?”, „Cum se raportează compania la sănătatea mentală?” — sunt întrebări care, până nu demult, păreau tabu într-un interviu de angajare. Desigur, mulţi anagajatori încă privesc aceste întrebări ca fiind „neprofesioniste” şi „tipice generaţiei tinere”. Career minimalism este filosofia prin care se elimină din carieră tot ce este excesiv şi se păstrează doar ceea ce îţi aduce valoare reală: un job care susţine sănătatea mentală, un ritm de lucru sustenabil şi obiective aliniate cu valorile personale. Diferenţa faţă de concepte precum quiet quitting este majoră. Dacă quiet quitting este mai degrabă o retragere pasivă din muncă, career minimalism este o alegere activă. Este despre a spune „nu” promovărilor care nu aduc satisfacţie, „nu” proiectelor toxice şi „da” unui parcurs profesional care să lase loc pentru viaţă personală, sănătate şi dezvoltare reală. Un studiu realizat de Future Forum relevă tocmai de ce e important ca anagajaţii să elimine excesele -  s-a ajuns la concluzia că persoanele care au luat parte la cercetare au o capacitate de focalizare redusă cu până la 60 %, iar productivitatea le scade în medie cu 32 %. Aceste cifre arată că excesul de muncă nu mai aduce eficienţă, ci costuri ascunse. Pentru mulţi, career minimalism devine o strategie activă: nu renunţă la carieră, ci o regândesc. Ei stabilesc limite clare (nu răspund la e-mailuri după anumite ore, nu îşi iau laptopul după ei în vacanţă, nu accepta sarcini care nu se regăsesc în fişa postului), refuză “obligaţiile de etichetă” care nu aduc valoare reală şi investesc în abilităţi transferabile, nu doar în titluri pompoase. În ţările occidentale, career minimalism prinde teren pe fondul discuţiilor despre work-life. În Europa de Est însă, unde mentalitatea „hard work pays off” e încă foarte prezentă, trendul are o nuanţă diferită: tinerii care îl adoptă sunt uneori priviţi drept leneşi sau neimplicaţi. Tocmai acest „hard work” e opusul abordării career minimalism: e cultura în care „cine munceşte mult merită respect” şi în care epuizarea e văzută adesea ca dovadă de performanţă.

Întrebarea esenţială pe care o ridică acest curent este simplă: care este nivelul tău de „suficient” la locul de muncă?   

Oana Ioniţă este Social Media Manager, BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium