◆ Un juriu din Los Angeles a decis pe 25 martie 2026 că Meta (Instagram) şi Google (YouTube) au fost „neglijente în proiectarea şi operarea" platformelor, obligându-le să plătească 6 milioane de dolari despăgubiri unei tinere de 20 de ani ◆ Cu o zi înainte, un juriu din New Mexico a condamnat Meta la 375 de milioane de dolari penalităţi civile, constatând că a încălcat legile de protecţie a consumatorilor şi a permis exploatarea sexuală a minorilor pe platformele sale ◆ Cele două verdicte sunt primele din Statele Unite în care un juriu stabileşte responsabilitatea directă a companiilor de tehnologie pentru efectele platformelor asupra copiilor - fără a folosi scutul legal al Secţiunii 230 ◆ Meta, Google, Snap şi ByteDance (TikTok) se confruntă cu peste 2.400 de procese centralizate în faţa unui singur judecător federal din California şi alte mii de procese în instanţe statale ◆ Experţii compară momentul cu cel al industriei tutunului din anii '90, când companiile au fost obligate să plătească miliarde de dolari pentru că au minţit publicul despre pericolele produselor lor

Două verdicte pronunţate în 48 de ore în Statele Unite marchează un punct de cotitură în bătălia juridică dintre familii, procurori generali de stat şi giganţii din tehnologie: pentru prima dată, jurii americane au stabilit că Meta şi Google sunt direct responsabile pentru efectele platformelor lor asupra sănătăţii mintale a copiilor şi tinerilor.

„Verdictul trimite un mesaj clar unei întregi industrii: era în care operau fără consecinţe s-a terminat", a declarat avocatul Mark Lanier, care a reprezentat reclamanta în procesul de la Los Angeles, potrivit CNN.

Miza depăşeşte cu mult cele 381 de milioane de dolari acordate în cele două procese: peste 2.400 de cazuri similare sunt deja centralizate în faţa unui singur judecător din California, iar mii de alte procese se desfăşoară în instanţe statale din SUA, potrivit Reuters. Companiile vizate - Meta, Google, Snap (Snapchat) şi ByteDance (TikTok) - susţin că au luat măsuri de protecţie a minorilor şi au anunţat că vor face apel.

Pe 25 martie, după nouă zile de deliberări, un juriu din Los Angeles a constatat că Meta (prin Instagram) şi Google (prin YouTube) au fost „neglijente în proiectarea şi operarea" platformelor lor şi au creat „produse defecte" care au contribuit la depresia şi gândurile suicidare ale reclamantei, identificată drept K.G.M. sau „Kaley", o tânără de 20 de ani care a început să folosească YouTube la 6 ani şi Instagram la 9 ani, potrivit NPR.
Juriul a stabilit despăgubiri totale de 6 milioane de dolari - 3 milioane compensatorii şi 3 milioane punitive -, atribuind 70% din responsabilitate companiei Meta şi 30% companiei Google, potrivit NPR şi ABC News.

Avocaţii reclamantei au prezentat juriului documente interne ale Meta în care CEO-ul Mark Zuckerberg şi alţi directori discutau despre strategia de atragere a minorilor pe platforme. Unul dintre documente spunea: „Dacă vrem să câştigăm la adolescenţi, trebuie să-i aducem pe platformă de pe când sunt pre-adolescenţi". Un alt document intern arăta că utilizatorii de 11 ani aveau de patru ori mai multe şanse să revină pe Instagram decât pe aplicaţii concurente, deşi platforma cere o vârstă minimă de 13 ani, potrivit NPR.
TikTok şi Snapchat au ajuns la înţelegeri extrajudiciare cu reclamanta înainte de proces, ai căror termeni nu au fost făcuţi publici, potrivit NPR şi Al Jazeera.

Cum au spart avocaţii scutul Secţiunii 230: „modul în care livrezi conţinutul e altceva decât conţinutul în sine"

Miza juridică principală a celor două verdicte nu sunt sumele de bani - relativ modeste în raport cu veniturile companiilor -, ci faptul că pentru prima dată un juriu american a stabilit că platformele de social media pot fi tratate ca „produse defecte" pentru modul în care sunt proiectate, nu pentru ce postează utilizatorii pe ele. Această distincţie sparge un scut juridic considerat până acum aproape impenetrabil: Secţiunea 230 din Communications Decency Act, o lege federală americană din 1996.
Secţiunea 230 spune, în esenţă, că „niciun furnizor sau utilizator al unui serviciu informatic interactiv nu va fi tratat ca editor sau autor" al informaţiilor publicate de alţii. Timp de aproape trei decenii, companiile de tehnologie au invocat această prevedere pentru a respinge procesele - dacă un utilizator publica conţinut dăunător, platforma nu era responsabilă, pentru că nu ea era „editorul", potrivit ABC News.

Avocaţii reclamanţilor au ocolit acest scut printr-o strategie nouă: în loc să dea vina pe conţinut, au argumentat că prejudiciul vine din modul în care platformele sunt construite - din „arhitectura informaţională", din funcţionalităţile proiectate deliberat pentru a crea dependenţă. Concret, au vizat defilarea infinită (scroll fără sfârşit, care face imposibilă oprirea), notificările calibrate să genereze anxietate, redarea automată a videoclipurilor, sistemele de recompensă variabilă care funcţionează pe principiul aparatelor de tip slot-machine, filtrele de înfrumuseţare şi absenţa unor controale parentale eficiente, potrivit The Conversation.

Judecătoarea Carolyn Kuhl de la Curtea Superioară din California a emis o decizie crucială în noiembrie 2025, respingând cererea Meta de a închide procesul înainte de a ajunge în faţa juriului. Kuhl a stabilit o distincţie care ar putea redefini dreptul tehnologiei: funcţionalităţile legate de publicarea conţinutului pot fi protejate de Secţiunea 230, dar funcţionalităţile legate de proiectarea produsului - cum sunt cele enumerate mai sus - ar putea să nu fie. Judecătoarea a instruit juriul că „modul în care este livrat conţinutul este o chestiune separată de ceea ce este conţinutul", potrivit The Conversation.

Aceasta este distincţia pe care o numesc juriştii „conduct versus content" - conduita companiei versus conţinutul terţilor. Ideea centrală: atunci când o companie ia decizii deliberate de proiectare a unui produs - de exemplu, introduce defilarea infinită sau elimină limitele de timp pentru minori - acelea sunt deciziile companiei, nu ale utilizatorilor care postează. Şi pentru propriile decizii, compania poate fi trasă la răspundere.
„Instanţele încearcă din ce în ce mai mult să distingă între reclamaţiile legate de funcţionalitatea sau conduita platformei şi cele care ar impune, de fapt, răspunderea pentru discursul terţilor", a explicat Gregory Dickinson, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Nebraska, citat de Reuters.
„Acest proces testează dacă companiile de social media pot fi trase la răspundere pentru modul în care platformele lor sunt proiectate, nu doar pentru conţinutul terţilor", a scris Mofe Koya de la University of Cincinnati Law Review, citat de TechPolicy.Press.

„Dacă reclamanţii câştigă, ar slăbi serios domeniul de protecţie al Secţiunii 230, creând o excepţie pentru reclamaţiile bazate pe proiectarea produsului şi pe conduita companiei."
Clay Calvert, cercetător la American Enterprise Institute, a avertizat că o victorie a reclamanţilor „ar schimba fundamental modul în care platformele de social media livrează conţinut minorilor", potrivit TechPolicy.Press.

Până acum, mai multe instanţe de fond au ajuns la concluzia că deciziile de proiectare ale platformelor nu sunt protejate de Secţiunea 230, dar nicio instanţă de apel nu s-a pronunţat încă. Apelurile din ambele cazuri sunt aproape sigure, iar ele vor pune pentru prima dată această distincţie în faţa unor judecători ale căror decizii vor avea consecinţe şi în alte instanţe, potrivit Reuters.
În ambele procese, Meta şi Google au cerut respingerea acţiunilor invocând Secţiunea 230. Judecătorii au refuzat. Google a încercat şi o altă strategie de apărare, argumentând că YouTube nu este o reţea socială, ci „o platformă de streaming construită responsabil" - un argument pe care juriul nu l-a acceptat, potrivit Al Jazeera.

Cu o zi înainte, pe 24 martie, un alt juriu, în Santa Fe, New Mexico, a condamnat Meta la plata a 375 de milioane de dolari în penalităţi civile - maximul prevăzut de lege, respectiv 5.000 de dolari per încălcare -, constatând că a încălcat legile statului de protecţie a consumatorilor, a indus în eroare utilizatorii cu privire la siguranţa platformelor şi a permis exploatarea sexuală a copiilor pe Facebook, Instagram şi WhatsApp, potrivit CNBC şi NBC News.

New Mexico este primul stat din SUA care obţine un verdict favorabil într-un proces împotriva unei companii majore de tehnologie pentru prejudicii aduse copiilor, potrivit Departamentului de Justiţie din New Mexico.
Procesul a fost iniţiat de procurorul general al statului, Raúl Torrez, care a dat în judecată Meta în 2023, după o operaţiune sub acoperire în care un profil fals al unei fete de 13 ani „a fost pur şi simplu inundat cu imagini şi solicitări din partea abuzatorilor de copii", potrivit CNBC.

Mark Zuckerberg a depus mărturie în timpul procesului, declarând că este „foarte dificil" să impui restricţiile de vârstă pe Instagram, potrivit TechCrunch.
O a doua fază a procesului, fără juriu, va începe pe 4 mai, când un judecător va decide dacă Meta a creat o „problemă publică" şi dacă trebuie să finanţeze programe publice menite să remedieze daunele, potrivit CNBC.

Meta a transmis într-un comunicat: „Respectăm verdictul, dar nu suntem de acord şi vom face apel", potrivit NBC News.
Cele două verdicte au fost comparate pe scară largă cu procesele din anii 1990 împotriva industriei tutunului, când companiile producătoare de ţigări au fost obligate să plătească miliarde de dolari după ce s-a dovedit că ştiau despre efectele nocive ale nicotinei şi au minţit publicul.

„Acesta este «momentul Big Tobacco» al reţelelor sociale - prejudiciul pe care aceste companii îl cauzează în mod intenţionat copiilor a fost dovedit într-o instanţă de judecată", a declarat Sarah Gardner, directoarea organizaţiei Heat Initiative, potrivit CNN.
Alvaro Bedoya, fost comisar al FTC (Comisia Federală pentru Comerţ, echivalentul american al agenţiei de protecţie a consumatorilor), a scris că „un juriu de oameni obişnuiţi a reuşit să facă ceea ce nici Congresul, nici legislativele statale nu au reuşit: să tragă la răspundere Meta şi Google pentru faptul că fac tinerii dependenţi de produsele lor", potrivit CNN.

Un lector de la Universitatea Harvard a caracterizat verdictele drept „un eveniment-reper major" care „reprezintă o schimbare importantă în modul în care americanii percep Big Tech", potrivit CNBC.
Anna Lembke, profesor de psihiatrie la Stanford şi martor expert al reclamanţilor, a depus mărturie că „defilarea compulsivă a conţinutului şi jocurile activează aceleaşi circuite de recompensă ca drogurile, prin intermediul dopaminei", iar „stimularea repetată desensibilizează aceste căi neuronale şi slăbeşte cortexul prefrontal, care guvernează planificarea şi autocontrolul", potrivit Fortune.

Apelurile urmează aproape sigur, iar experţii juridici spun că ar putea ajunge până la Curtea Supremă a SUA, potrivit Reuters. Curtea Supremă a manifestat deja deschidere pentru a examina domeniul de aplicare al Secţiunii 230: în 2023, a analizat un caz legat de YouTube (Gonzalez v. Google), dar a evitat în cele din urmă să se pronunţe. În 2024, a refuzat să audieze un caz privind protecţia minorilor pe Snapchat, dar doi judecători conservatori - Clarence Thomas şi Neil Gorsuch - au protestat, scriind că „platformele de social media au folosit din ce în ce mai mult Secţiunea 230 ca un bilet gratuit de ieşire din închisoare", potrivit Reuters.

Dincolo de reţelele sociale, o eventuală decizie de apel ar putea afecta şi alte platforme online care găzduiesc conţinut utilizat de copii: peste 130 de procese sunt deja în curs în instanţe federale împotriva Roblox Corporation, acuzată că nu a protejat utilizatorii de exploatarea sexuală, potrivit Reuters. „Cred că internetul este cel judecat, nu reţelele sociale. Dacă teoriile juridice funcţionează, vor fi aplicate şi în alte domenii", a declarat Eric Goldman, co-director al High Tech Law Institute de la Universitatea Santa Clara, citat de Reuters.

Verdictele americane vin într-un context global în care reglementarea reţelelor sociale pentru minori se accelerează. Uniunea Europeană a adoptat în 2024 Digital Services Act (DSA, Legea serviciilor digitale), care - spre deosebire de Secţiunea 230 americană - impune platformelor obligaţia de a lua măsuri active pentru protecţia minorilor, sub sancţiunea unor amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală. În decembrie 2025, Comisia Europeană a aplicat prima amendă majoră sub DSA: 120 de milioane de euro pentru platforma X (fostul Twitter), potrivit Comisiei Europene.

Australia a devenit în decembrie 2025 prima ţară care a interzis accesul la reţelele sociale pentru copiii sub 16 ani, o lege care vizează YouTube, Instagram, TikTok, Facebook, Snapchat, Reddit şi Twitch, sub ameninţarea unor amenzi de până la 49,5 milioane de dolari australieni (circa 30 de milioane de euro) pentru platformele care nu respectă interdicţia, potrivit eSafety Commissioner.

În Franţa este în dezbatere interzicerea accesului la reţele sociale pentru minorii sub 15 ani, potrivit presei franceze.

În Statele Unite, cele mai mari redacţii au tratat verdictele ca pe un punct de cotitură. Reuters a scris că deciziile „pregătesc o luptă care ar putea remodela modul în care legea americană protejează companiile de tehnologie de procese".

CNBC a descris evenimentul drept „un reper major" şi a notat „orbirea Meta faţă de sentimentul publicului", citând un analist care a spus că „miliardele de utilizatori zilnici nu echivalează cu satisfacţia reală - părinţii detestă efectele dependenţei de ecran asupra copiilor, votanţii resping rolul platformei în polarizare, iar utilizatorii nu pot rezista designului adictiv chiar şi când nu le place experienţa".

CNN a publicat mai multe materiale dedicate - unul cu titlul „1 down, 1000s to go" (unul gata, mai sunt mii) - în care a notat că „însăşi proiectarea aplicaţiilor de social media - şi a internetului în sine - ar putea fi acum pusă sub semnul întrebării". Un alt material CNN l-a citat avocatul Joseph VanZandt: „Verdictul de astăzi este un referendum - de la un juriu, pentru o întreagă industrie - că responsabilitatea a sosit".

Bloomberg a avertizat că „Meta şi Google riscă un efect de tip Big Tobacco după procesul de dependenţă". Fortune a mers mai departe, scriind că „o instanţă tocmai a decis că dependenţa de tehnologie este reală - şi periculoasă" şi că verdictul „pune greutate juridică pe un termen pe care Big Tech a încercat ani de zile să-l respingă: dependenţa de tehnologie".

Într-un editorial separat, Fortune a caracterizat cele două înfrângeri consecutive ale Meta drept „un reality check devastator pentru o aroganţă delirantă". Washington Post, NPR, NBC News, PBS şi ABC News au calificat toate verdictul drept „istoric".
Avocatul principal al reclamantei, Mark Lanier, a spus, potrivit NBC News, că acesta a fost „cel mai dificil proces din cei 42 de ani de carieră", adăugând că juraţii au deliberat aproape 44 de ore. Un membru al juriului a declarat, anonim, că „am vrut ca ei să simtă" şi „să realizeze că acest lucru este inacceptabil", potrivit NPR. Avocaţii reclamanţilor au comparat companiile de social media cu „un leu care vânează cele mai vulnerabile gazele din turmă" - vizând utilizatorii cei mai slabi, nu pe cei mai rezistenţi, potrivit Irish Times.

TechCrunch a observat, încă de marţi seara, după verdictul din New Mexico: „New Mexico tocmai i-a oferit companiei Meta prima înfrângere în instanţă pe siguranţa copiilor, iar restul ţării priveşte".

Presa europeană a preluat subiectul la aceeaşi intensitate. The Irish Times din Dublin a întrebat direct în titlu: „Este acesta «momentul Big Tobacco» al reţelelor sociale?" şi a scris că verdictul „este considerat de unii observatori juridici ca fiind similar cu cel obţinut împotriva industriei tutunului în 1998, care a dus la costuri de miliarde şi la schimbări uriaşe". În Belgia, La DH/Les Sports+ a descris deciziile drept „o lovitură de trăsnet pentru reţelele sociale".