Guvernul premierului italian Giorgia Meloni se uită către aur — şi către valoarea sa aflată în creştere accelerată — pentru a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat, în timp ce membrii coaliţiei sale de dreapta se ceartă pe marginea altor elemente ale bugetului pentru anul viitor, scrie FT. 

Unii parlamentari din coaliţia de guvernare, formată din trei partide, au propus ca Ministerul de Finanţe italian să poată strânge până la 2 miliarde de euro printr-un program care să îi atragă pe cetăţenii ce deţin monede, bijuterii sau lingouri din aur nedeclarat să îşi declare bunurile, să le evalueze şi să plătească o taxă de 12,5% din valoarea acestora.

Multe familii italiene deţin mici rezerve de aur fără dovezi de provenienţă, deoarece sunt moştenite de la părinţi şi bunici care, în mod tradiţional, considerau metalul preţios mai sigur decât lira — moneda Italiei înainte de euro. De asemenea, italianul obişnuia să ofere copiilor şi nepoţilor mici cadouri din aur.

Totuşi, potrivit regulilor actuale, proprietarii sunt descurajaţi să vândă acest aur prin canale legale, deoarece sunt obligaţi să plătească o taxă de 26% din valoarea totală a vânzării dacă nu pot prezenta acte care să dovedească preţul iniţial de achiziţie.

Senatorul Dario Damiani, membru al partidului Forza Italia şi susţinător al propunerii, a declarat că programul urmăreşte să „încurajeze monetizarea aurului deţinut de italieni”.

Un oficial din Ministerul de Finanţe a spus că guvernul analizează această schemă, deşi autorităţile sunt sceptice cu privire la sumele care ar putea fi obţinute. „Este foarte puţin probabil ca această măsură să aducă 2 miliarde de euro”, a transmis purtătorul de cuvânt.

Propunerea legislatorilor din Forza Italia şi Liga vine în contextul în care cele două partide se opun planurilor de a creşte taxele pentru închirierile pe termen scurt în stil Airbnb şi altor măsuri de creştere a veniturilor cuprinse în proiectul de buget al ministrului de finanţe Giancarlo Giorgetti.

Criticii spun că proiectul privind aurul reflectă o căutare disperată de fonduri, menită să permită eliminarea altor măsuri nepopulare din buget şi să finanţeze o reducere de taxe pentru clasa de mijloc.