Înainte de votul moţiunii de cenzură PSD–AUR, care poate îngheţa reformele economice exact în luna în care România mai are de accesat aproximativ 10 miliarde de euro din PNRR, fondatorul celei mai mari companii româneşti de curierat avertizează că „nu mai negociem lucruri simple, care sunt de negociat. Noi acum negociem valori. Noi negociem bun-simţ, ceva ce nu poate fi negociat“. Felix Pătrăşcanu spune că o resetare politică fără un plan de ţară pus la punct este principalul risc pentru investiţiile mediului privat – şi ilustrează cu propria investiţie recentă a companiei de 52 de milioane de euro, care fără infrastructura pe care doar statul o poate construi devine „praf care se scurge printre degete“. Iar paradoxul momentului: tema centrală a moţiunii care se votează astăzi este tocmai opoziţia faţă de listarea la bursă a companiilor de stat – exact instrumentul pe care antreprenorul îl consideră „de departe“ singura soluţie reală de transparentizare.

România votează astăzi, marţi, 5 mai 2026, moţiunea de cenzură depusă de grupurile parlamentare PSD şi AUR – intitulată „STOP Planului Bolojan de distrugere a economiei, de sărăcie a populaţiei şi de vânzare frauduloasă a averii statului“.

Documentul, semnat de 253 de parlamentari (peste pragul de 233 necesar pentru demitere), are ca temă centrală tocmai opoziţia faţă de listarea la bursă a unor companii de stat strategice – CEC Bank, SALROM, Hidroelectrica, Romgaz, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa, Loteria Română, Poşta Română –, operaţiune calificată drept „cea mai amplă înstrăinare de active strategice din ultimele două decenii“. Şansele ca moţiunea să treacă există, iar un eventual guvern interimar ar avea puteri reduse exact în luna în care România trebuie să adopte legi-cheie pentru a accesa ultima tranşă mare din PNRR, până la 31 august 2026. Scenariul optimist al unei crize politice prelungite înseamnă pierderea a aproximativ 3,5 miliarde de euro din fondurile aferente anului 2026.

În acest context, Felix Pătrăşcanu, fondator şi preşedinte al FAN Courier – companie cu o cifră de afaceri de 1,546 miliarde de lei în 2025, volum de colete în creştere cu 15% şi taxe lunare către statul român cifrate de antreprenor la „câteva milioane de euro“ –, a vorbit în emisiunea ZF Mobility ce va fi difuzată joi, 7 mai, de la ora 15.00 pe zf.ro, despre cum se vede din interiorul unui business mare actualul moment politic.

Diagnosticul lui este că „parcă n-am fost niciodată într-o situaţie atât de grea. Când România la un moment dat o ducea mai greu, te uitai că exista o Europă care prospera cumva şi avea creşteri economice destul de importante, Statele Unite care iarăşi ne erau aliat. (…) Uite că lucrurile nu mai sunt deloc aşa.“

Modelul mental cu care fondatorul FAN Courier abordează acest tip de criză este împrumutat de la Nassim Taleb: „De când l-am citit pe Taleb cu «Lebăda Neagră» – lebedele negre care apar tot timpul –, am crezut că lucrurile astea se întâmplă la un anumit număr de ani. În momentul de faţă, va trebui să învăţăm să supravieţuim ca business-uri, să ne dezvoltăm cât se mai poate dezvolta şi să avem o predictibilitate în impredictibilitate“. Diferenţa faţă de pandemii sau războaie, spune el, este că de această dată impredictibilul este produs intern: prin oprirea reformelor şi prin schimbarea guvernelor „fără să punem nimic înapoi, fără un plan la care să te gândeşti“.

Aici se află, de fapt, miza reală a momentului – şi asimetria fundamentală pe care antreprenorii o reclamă de mai mulţi ani. Pe de o parte, mediul privat îşi planifică investiţiile pe orizonturi de minim 5–10 ani: investiţia FAN Courier de 52 de milioane de euro în e-fulfillment, ca şi cele 35 de milioane anunţate pentru 2026, presupun cicluri de amortizare lungi, decizii de finanţare bancară pe termen lung şi angajamente faţă de furnizori, parteneri şi clienţi care depăşesc cu mult ciclurile electorale. Pe de altă parte, ciclurile politice româneşti au devenit din ce în ce mai scurte: actualul Guvern Bolojan se află la doar 10 luni de la instalare, iar moţiunea care se votează astăzi nu este nici prima, nici singura depusă împotriva sa. În acest decalaj de orizonturi se pierd, conform fondatorului FAN Courier, „investiţii mari, locuri de muncă, salarii, creşteri salariale asupra investiţiilor multinaţionale“. Pentru cel care este preşedintele unei companii cu aproape 10.000 de angajaţi votul de astăzi este doar simptomul unei probleme structurale mai grave – absenţa unui proiect naţional de care antreprenorii să se poată ancora când iau decizii de investiţii pe termen lung.

„Vrem pe cineva jos. Dar pe noi ne interesează ce vine în schimb“

Întrebat cum a fost privită din interiorul unui business mare cum este FAN Courier perspectiva unei moţiuni de cenzură, Felix Pătrăşcanu spune că problema reală nu este resetarea politică, ci absenţa unui plan ulterior.

„Mâine avem o moţiune de cenzură (azi, marţi – n.red.). O să vedem dacă va fi acceptată sau nu. Dar moţiuni de cenzură au mai fost, vor mai fi. Problema e: când există o resetare, încotro mergem? Continuăm reforme începute, chinuite, sau ne oprim şi venim cu un alt plan? Dar planul ăla nu există. Asta ne înspăimântă cel mai mult“, spune Felix Pătrăşcanu.

Antreprenorul aminteşte că România a avut, până acum, trei mari planuri de ţară – aderarea la NATO (2004), aderarea la Uniunea Europeană (2007) şi parcursul OECD – dar niciunul „n-a fost al nostru“. „Să spunem că şi noi am avea un plan de ţară pe care l-am pune“, completează el.

Listarea companiilor de stat: „transparentizarea, de departe, e listarea la bursă“

Pentru Felix Pătrăşcanu, povara fiscală suplimentară pusă pe mediul privat în ultimii ani derivă direct din „managementul slab al companiilor de stat“, o problemă neglijată „de 30 şi ceva de ani“.

„Sunt anumite domenii în care statul trebuie să fie majoritar, dar totuşi nu putem să ne uităm şi să privim atât de mult timp la pierderile astea. Iar transparentizarea, de departe, pentru mine cel puţin, e listarea la bursă“, spune fondatorul FAN Courier.

El consideră că naraţiunea conform căreia listarea ar însemna „vânzarea ţării“ este una de faţadă: „Acţionarii sunt români în mare parte. Deci nu se vinde nimănui ţara. Când se spune că noi vindem ţara şi nu trebuie să listăm companiile de stat, eu cred că se acoperă alte lucruri.“

„Vrem să mergem către Occident folosind tool-uri din perioada comunistă“

Felix Pătrăşcanu explică faptul că aparatul de stat este supraaglomerat şi operează cu instrumente depăşite. „Sunt comune întregi cu câteva sute de locuitori şi care au în schema de personal o mulţime de angajaţi care nu ştiu dacă îşi mai au sensul în momentul de faţă“, spune el.

Mai grav este faptul că România „are o contabilitate veche din perioada anilor comunismului“ – motiv pentru care multinaţionalele sunt nevoite să ţină dublă contabilitate, una românească şi una IFRS. „Adică noi vrem să mergem către Occident şi către bunăstarea occidentală folosind tool-uri din perioada comunistă. Lucrurile astea trebuie rezolvate“, spune antreprenorul.

Reforma administrativă, „firavă“ în acest moment, era aşteptată „cu sufletul la gură“ de mediul de afaceri, iar oprirea ei la primul şoc politic ar însemna, spune el, suspendarea concomitentă a investiţiilor în infrastructură. „S-au oprit şi acele investiţii pe care, iată, le avem în infrastructură. Slavă cerului că se întâmplă în ultima perioadă şi că te simţi cumva mândru.“

Promisiunile politice neonorate şi pensiile speciale

Felix Pătrăşcanu a oferit şi un exemplu concret de promisiune publică încălcată. La un summit Romanian Business Leaders, un fost premier, întrebat direct de antreprenor, ar fi promis în faţa a „două, trei sute de antreprenori“ că va rezolva problema pensiilor speciale.

„Răspunsul: «Eu, aici, în faţa voastră, declar că voi rezolva pensiile speciale». Următorul meu îndemn: «Domnule prim-ministru, vedeţi că aici suntem două, trei sute de antreprenori, mari, mici, care au ascultat. Avem şi înregistrare». «Eu mă ţin de cuvânt şi voi rezolva problemele astea». Cum poţi să ai încredere în continuare în oameni de acest gen?“, relatează Felix Pătrăşcanu.

El reaminteşte, pe baza informaţiilor primite prin taskforce-urile mediului de afaceri, că la întâlnirile cu Comisia Europeană şi cu agenţiile de rating mesajul transmis României a fost dur: „Voi nu că n-aţi făcut nimic. Voi aţi minţit îngrozitor. Şi acum veniţi să vă păsuim“. Riscul declasificării ratingului României în categoria „junk“ a fost, spune el, principala motivaţie pentru reformele austere recente.

„1% pe cifra de afaceri se negociază la 0,5%, după care îl pun înapoi“

Antreprenorul a oferit şi un exemplu concret privind modul în care înţelegerile din coaliţie sunt încălcate. Impozitul de 1% pe cifra de afaceri – „năucitor pentru orice companie“, care raportat la profitabilitate reprezintă o cotă „de până la 30 şi ceva la sută“ – urma, conform negocierilor, să fie eliminat.

„Cealaltă parte spune da, e de acord, iese în târg în faţa mulţimii şi spune «am făcut un lucru foarte interesant», după care îl pun înapoi. «Am făcut un lucru foarte bun pentru antreprenori, pentru că ei sunt cei care aduc venituri statului», după care îl pun înapoi. Şi într-un sfârşit se ajunge la 0,5%“, descrie Felix Pătrăşcanu mecanismul.

Mai grav, spune el, este modul în care înţelegerile sunt uitate de la o zi la alta: „Discuţia care astăzi s-a parafat, mâine nu mai are nicio valabilitate. Şi mai mult, peste a treia zi, când se întâlnesc cei doi oameni care au bătut palma pe chestia asta, e ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic“.

Costul real al acestei inconsecvenţe, conform antreprenorului: „Am pierdut investiţii mari, locuri de muncă, salarii, creşteri salariale asupra investiţiilor multinaţionale. Impactul a fost uriaş al acestui impozit“.

Investiţia de 52 de milioane de euro, susţinută de infrastructură

Pentru a ilustra cum lipsa investiţiilor publice anulează efectul investiţiilor private, Felix Pătrăşcanu a oferit ca exemplu investiţia FAN Courier în e-fulfillment.

„Am făcut o investiţie în e-fulfillment în ultima perioadă de 52 de milioane de euro. Imensă. Poate un pic cam mare pentru posibilităţile noastre. Dar nu-mi pare rău absolut deloc“, spune antreprenorul. Logica investiţiei este dată de potenţialul pieţei: e-commerce-ul reprezintă în România, conform datelor invocate de Felix Pătrăşcanu, doar 10–12% din retail, comparativ cu 40% în Marea Britanie, 30% în Franţa şi Germania şi 20% în Polonia.

Investiţia privată nu poate fi însă valorificată fără investiţii publice corespunzătoare. „Degeaba îţi faci benzi de sortare care sortează câte 40 de mii de colete pe oră şi care costă câteva zeci de milioane de euro şi care îţi aduc un avantaj de două, trei ore – adică camioanele toate, în loc să plece la 12 noaptea, să plece la 9 seara, la 10 seara –, atâta timp cât nu e dublată de o investiţie a statului în infrastructură“, explică el.

Exemplul concret: „Pe Valea Oltului, de două ori pe săptămână cel puţin, un TIR se pune de-a curmezişul. Accidente, au căzut pietre din munte şi aşa mai departe. Şi tu ai pierdut, toată investiţia asta este praf care ţi se scurge printre degete, atâta timp cât nu există infrastructură“.

„O culoare politică“: singura presiune din partea statului în 27 de ani

Felix Pătrăşcanu spune că, în cei 27 de ani de existenţă a FAN Courier, compania nu a fost niciodată direct presată politic – cu o singură excepţie.
„O singură dată, acum mulţi ani în urmă, am fost întrebaţi la un control de la Garda Financiară – noi, ANAF atunci – şi ni s-a spus că ar trebui cumva să avem şi noi «o culoare politică». Că e mai bine aşa. Ni s-a sugerat. Niciodată n-a mai venit nimeni să facă push pe ideea asta“, povesteşte fondatorul FAN Courier.

El compară situaţia cu cea din alte state din regiune: „Am văzut la nişte colegi de-ai noştri care au ieşit, iată, în Ungaria pe vremea lui Orban, cărora li s-a spus «vinzi compania pe 10 milioane». «Păi, da, compania mea face 100 de milioane». «Nu, vinzi pe 10 milioane, pentru că s-ar putea să nu mai vinzi deloc, să dispari de aici»“.

Apărarea democraţiei

Felix Pătrăşcanu a vorbit şi despre fractura socială apărută după alegerile din 2024, pe care o consideră „înspăimântătoare“ pentru mediul de afaceri.
„Ne-am scindat foarte tare şi nu mai acceptăm niciun fel de... oricât de evidente par lucrurile, realizări, chiar şi nerealizări – le ducem în derizoriu, adică să nu le mai recunoaştem“, spune antreprenorul. Mai mult, „se contestă valori clare, valori clare. Cuvinte, expresii, comportamente“.
În opinia sa, o democraţie fragilă – cum este cea românească – depinde de instituţii puternice, iar instituţiile puternice depind de „oameni de stat“, nu de „politicieni“. „Sunt foarte mulţi politicieni la noi, dar oameni de stat foarte puţini.“

De ce ezită antreprenorii să intre în politică

Cazul fostului vicepremier Dragoş Anastasiu şi valul de „hate“ primit de Oana Gheorghiu, fondatoarea Asociaţiei Dăruieşte Viaţă, sunt, pentru Felix Pătrăşcanu, ilustrarea exactă a motivelor pentru care antreprenorii ezită să intre în politică.
„Ce au încercat unii dintre noi... Dacă vrei să dau un exemplu al vicepremierului Anastasiu, care a fost şi aşa ni s-a arătat un pic beţişorul acolo, degetul, şi ni s-a spus «ăsta e terenul nostru de joacă», sau cel puţin aşa am interpretat noi atunci. «Căutaţi-vă de business-urile voastre, politica o facem noi»“, spune antreprenorul.
Antreprenorii sunt obişnuiţi cu negocieri directe, mai spune el, dar se descurcă greu în jocurile politice unde „trebuie întotdeauna să te uiţi şi în spate. Şi vii pe filiere – «de al cui eşti, din partea cui eşti, ce gânduri ai, pe cine reprezinţi» –, nu ceea ce cunoşti, ceea ce vrei să faci“.
Soluţia pe care o vede: intrarea în grup, nu individual. „Eu cred că dacă oamenii de afaceri vor să intre în politică, ar trebui să o facă în grup. Să o facă în echipă. Nu poţi să te duci de unul singur, pentru că eşti secerat repede.“

„Negociem bun-simţul şi valorile“

În final, Felix Pătrăşcanu sintetizează miza momentului într-o frază: problema fundamentală nu mai este economică, ci valorică.
„Începem să discutăm – noi nu mai discutăm acum, noi nu mai negociem lucruri simple, care sunt de negociat. Noi negociem valori. Noi negociem bun-simţ. Noi în momentul de faţă negociem bun-simţul şi valorile. Asta negociem noi acum. Şi eu nu pot să trec peste chestia asta. Asta nu se negociază niciodată.“

Antreprenorul rămâne însă optimist – „dar optimist şi cu un pic de management al riscului“, atrage el atenţia.