Nu ştiu cine a inventat liniile roşii în politica românească, dar din cauza liderilor politici, care tot anunţă linii roşii în fiecare zi, vom ajunge într-o criză politică, socială, ca să nu mai zic economică şi financiară, fără precedent, cel puţin pentru ultimul deceniu.

Preşedintele Nicuşor Dan a trasat propriile linii roşii - fără guvern cu AUR, partidul care mai are puţin şi face singur 51% din voturile electoratului, fără Sorin Grindeanu, liderul PSD, cel mai mare partid din Parlament, ca prim-ministru.

PNL, mai precis preşedintele Ilie Bolojan, care până la venirea unui alt premier a rămas prim-ministru la Palatul Vitoria, spune că nu mai face nicio alianţă cu PSD.

PSD spune că nu mai vrea alianţă cu Bolojan, cu persoana lui, nu cu partidul lui şi, sub nicio formă, nu mai vrea să stea într-o alianţă cu USR.

Sorin Grindeanu, ca părere personală, nu vrea să facă alianţă cu AUR, cu toate că mai mult de jumătate din partid ar vrea să se alieze la guvernare cu AUR.

USR nu mai vrea să stea într-o alianţă cu PSD şi nici cu AUR. Şi probabil nici cu disidenţii din PNL.

UDMR nu vrea să facă nicio alianţă cu AUR, dar nici cu disidenţii din PNL (dacă UDMR ar fi dat voturile, guvernul Veştea, format din disidenţii din PNL, ar fi trecut).

Am ajuns ca actuala scenă politică să fie blocată numai de linii roşii, ceea ce menţine criza politică şi nu dă nicio şansă economiei şi businessului să revină pe creştere.

Economia, businessul, companiile, consumatorii, adică populaţia, fac eforturi destul de mari să-şi menţină capul la suprafaţă, având în vedere valurile de care sunt loviţi.

După două luni de scădere, de la 10,4% la 6,2%, din acuza creşterii preţurilor la energie inflaţia va reveni din nou pe creştere în septembrie şi nu se ştie cum va închide anul.

Cursul valutar leu/euro este presat din toate părţile, ieşirile de valută sunt mai mari decât intrările, iar BNR face eforturi să controleze creşterea cursului, astfel încât să nu ne trezim peste noapte cu 5,5 lei pentru un euro, iar apoi, până la 6 lei pentru un euro nu mai sunt decât doi paşi.

La ultima ofertă a statului de vânzare de titluri de stat Fidelis, peste trei sferturi din ofertă, mai precis 77% din 1,3 miliarde de lei, cât s-au strâns, s-au plasat în titluri de stat în euro, ceea ce arată că românii au devenit mult mai precauţi şi încearcă să-şi protejeze banii plasându-i mai mult în euro.

Având în vedere tensiunile externe, este puţin probabil să ne aşteptăm la o scădere a preţului petrolului, la o reluare normală a fluxurilor de aprovizionare.

Problema este că în acest moment se înregistrează fluctuaţii mari în aprovizionarea cu motorină având în vedere întreruperea activităţilor unor rafinării din Golf şi Orientul Mijlociu şi chiar Rusia, din cauza bormbardamentelor. Acesta este şi motivul pentru care lipsa de motorină, nu de petrol, l-a pus pe Donald Trump în situaţia de a-l suna pe Putin să cumpere motorină de la ruşi.

Pieţele financiare sunt din ce în ce mai tensionate, dobânzile cresc peste tot, iar acum, în Europa, Franţa a devenit peste noapte o ţară cu probleme – datorie publică mare, fragilitate guvernamentală, studenţii în stradă, iar alegerile prezidenţiale din 2027 s-ar putea să aducă o aducă la putere pe Marie Le Pen, ceea ce pentru investitori ar fi un dezastru.

Situaţia economică din România nu este atât de proastă pe cât o zugrăvesc liderii PSD ca să-l dea jos pe Bolojan de la Palatul Victoria.

În august, după un an de la creşterea taxelor, consumul a început să-şi revină, industria dă câteva semne de redresare conform indicelui BCR PMI, agricultura va consemna un an foarte bun, construcţiile publice merg din plin, susţinând revenirea economică. Nu avem un sector economic care să scadă dramatic.

Dacă nu am fi avut această criză politică care ţine de cinci luni, dacă am fi avut un preşedinte mai hotărât şi lideri politici mai responsabili, fără linii roşii tatuate pe piept ca să le vadă toată lumea, cum se poartă acum, am fi înfruntat puţin mai bine valurile geopolitice care lovesc din toate părţile.

Cât de cât, ministrul finanţelor a ţinut deficitul bugetar şi bugetul într-un echilibru fragil, dar totuşi echilibru, cu toate că dobânzile la care România se împrumută au crescut exponenţial.

În acest moment există probleme de finanţare a bugetului, având în vedere creşterea dobânzilor peste tot în lume şi mai ales a ieşirii investitorilor străini de portofoliu de pe piaţa titlurilor de stat româneşti. Ministerul Finanţelor şi BNR încearcă să nu ajungă în situaţia în care să plătească orice dobândă pentru a face rost de bani pentru buget.

Indiferent cine va veni la Palatul Victoria acum, sau, cine ştie, la anul, după alegerile anticipate, va găsi aceeaşi situaţie, pur şi simplu nu va avea bani să plătească nu promisiunile electorale, ci cheltuielile curente.

Dacă pică şi guvernul Luca Niculescu, vom ajunge în ultimele trei luni ale anului într-o situaţie mai dificilă, cu multe semne de întrebare privind viitorul politic al României,  ceea ce va nu-i va afecta pe Nicuşor Dan, Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan etc., ci va lovi în plin economia, businessul, companiile, şi nu în ultimul rând îi va lovi pe români.

Cu o economie lovită de creşterea preţurilor la motorină şi benzină (să sperăm că nu vor fi probleme de aprovizionare), cu un curs valutar unde 5,5 lei se vede la orizont, asta dacă nu chiar 6 lei pentru un euro, cu dobânzi la lei de peste 8%, cu o inflaţie care se întoarce înapoi spre 8-9%, cu o reducere pentru încă un an a puterii de cumpărare având în vedere că nu există resurse pentru creşterea salariilor care să acopere inflaţia, cu o populaţie extrem de tensionată şi nemulţumită, cu o datorie  publică în creştere accelerată, cu un acces mai scump pe pieţele financiare, vom ajunge să pierdem tot ce am câştigat.

Liniile roşii ale liderilor politici ne vor îngropa.