Guvernul a oferit noi explicaţii despre majorările de taxe locale care au intrat în vigoare în 2026. Executivul arată că România era în situaţia de a pierde bani europeni şi că nivelul impozitării pe proprietate era printre cele mai mici din Uniunea Europeană.

Potrivit Guvernului, România încasa numai 0,55 % din PIB din impozitele pe proprietate, în timp ce media Uniunii Europene este de 1,85 %. În plus, existau diferenţe mari între localităţi, iar aproximativ o treime din impozite nu era încasată.

Executivul susţine că măsurile asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, dar şi în negocierile cu Comisia Europeană pentru reducerea deficitului bugetar, fuseseră amânate în repetate rânduri. Lipsa deciziilor risca blocarea unor tranşe importante de fonduri europene, inclusiv cererile de plată patru şi cinci din PNRR, evaluate la câteva sute de milioane de euro.

În comunicatul Guvernului se mai arată că adoptarea actelor normative la final de an a comprimat calendarul de implementare. Astfel, autorităţile locale au avut foarte puţin timp să actualizeze sistemele şi să decidă noile cote. Asta explică problemele apărute în primele zile ale anului, inclusiv erori în deciziile de impunere, diferenţe între localităţi şi defecţiuni pe platforma ghişeul punct ro.

Oficialii spun că sistemele sunt acum actualizate treptat şi că disfuncţionalităţile vor fi remediate.

1. Eliminarea coeficienţilor de reducere (efect direct asupra bazei)

Valoarea impozabilă nu mai este diminuată cu:

până la 50% pentru clădiri foarte vechi (peste 100 de ani);
30% pentru clădiri între 50–100 ani;
10% pentru clădiri între 30–50 ani;
plus reducerea suplimentară de 0,10 a coeficientului pentru blocuri mari (cu regim de înălţime mai mare de 3 etaje şi peste 8 apartamente).
Practic, o clădire care anterior beneficia de reduceri cumulate importante ajunge să fie impozitată la o bază mult mai apropiată de valoarea standard, ceea ce explică o creştere peste nivelul mediu de ~70%.

2. Efectul cumulativ cu actualizarea bazei de calcul

Legea nr. 239/2025 a introdus:

valori de referinţă actualizate asupra bazei impozabile;
o bază de calcul recalibrată la realitatea economică.

3. Majorarea cotei de impozitare de către UAT (efect de multiplicare)

• autorităţile administraţiei publice locale pot stabili cota de impozitare în intervalul 0,08% – 0,2%, în cazul clădirilor rezidenţiale.

Cât priveşte impactul bugetar, Guvernul estimează încasări suplimentare de 3,7 miliarde de lei în 2026, o creştere de peste 30 % faţă de anul trecut. Toate sumele rămân la bugetele locale, iar bugetul de stat nu va mai suplimenta transferurile din cauza deficitului.

Pentru clădiri şi terenuri, baza de calcul a fost actualizată şi crescută cu aproximativ 70 %. Sunt eliminate scăderile aplicate până acum clădirilor vechi, iar administraţiile locale pot stabili cote între 0,08 şi 0,2 %, în funcţie de propriile decizii. În unele cazuri, impactul cumulat poate depăşi creşterea medie menţionată, mai ales acolo unde cotele locale erau la minimum.

Măsurile au fost decise de Guvern pentru ridicarea condiţionalităţii macroeconomice şi validarea jaloanelor, iar intrarea lor în vigoare a avut loc cu întârziere, ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale din luna decembrie, a atacurilor formulate de opoziţie şi a procedurilor legale subsecvente. Aceste aspecte au

Aceste aspecte au întârziat depunerea cererii de plată numărul 4, precum şi încasarea fondurilor europene.

Adoptarea actului normativ la data de 15 decembrie 2025, cu un termen foarte scurt pentru intrarea în vigoare, a impus modificări suplimentare pentru a permite autorităţilor administraţiei publice locale să adopte hotărârile de consiliu local necesare stabilirii cotelor şi a elementelor de competenţă locală, de îndată, prin scurtarea termenelor privind etapele de transparenţă decizională. Acest calendar comprimat a redus semnificativ timpul de pregătire la nivelul autorităţilor publice locale şi a generat sincope în implementare (probleme la platforma ghişeul.ro, erori de calcul a deciziilor de impunere, diferenţe de aplicare între UAT-uri).

În prezent, autorităţile statului lucrează pentru remedierea acestor disfuncţionalităţi, se arată în document.

În privinţa autoturismelor, sistemul rămâne legat de cilindre, dar valorile sunt diferenţiate în funcţie de norma de poluare. Vehiculele mai vechi plătesc mai mult, iar cele cu emisii reduse au creşteri moderate. Pentru maşinile hibride, bonificaţiile se aplică doar atunci când emisiile sunt sub 50 grame de CO două pe kilometru, aşa cum solicită Comisia Europeană.

Prin această abordare, vehiculele încadrate în norme Euro mai vechi suportă valori mai ridicate pe fracţiune, în timp ce vehiculele conforme cu standarde Euro recente beneficiază de valori mai reduse sau de creşteri temperate ale impozitului. Diferenţierea este bazată pe criterii obiective, armonizate la nivel european şi uşor verificabile, fiind compatibilă cu cerinţele de politică publică asumate prin PNRR.

În acest mod, sistemul fiscal transmite un semnal economic coerent, urmărind internalizarea costului de mediu şi orientarea comportamentului de consum către vehicule mai puţin poluante, fără introducerea unei taxe noi şi fără riscuri administrative.

Referitor la impozitarea autoturismelor hibrid – Comentariile Comisiei au clarificat că o diferenţiere bazată exclusiv pe categoria „hibrid” nu este suficientă, iar ajustarea criteriilor în funcţie de pragul de CO₂ a fost necesară pentru validarea jalonului din PNRR. Jalonul M59, în accepţiunea COM, vizează internalizarea costului de mediu şi orientarea fiscalităţii către emisii reale. În această logică, categoria generică „vehicul hibrid” nu este acceptată automat ca proxy pentru emisii scăzute, ci trebuie să ai un nivel de noxe emise sub 50 g/km CO2, se arată în comunicat.

Guvernul spune că această reformă întăreşte autonomia locală, aduce mai mulţi bani în comunităţi şi îndeplineşte angajamentele asumate cu Uniunea Europeană.

Ceea ce Guvernul pare că nu a aflat încă, este că deşi România se afla printre ţările cu un nivel mai mic al impozitării, diferenţa clară a fost susţinută şi justificată de venitul mediu al ţărilor cu un nivel mare al impozitării, precum Franţa, Spania, Grecia, Eleţia, Belgia, Regatul Unit, Danemarca, Portugalia şi Italia (ţări cu venituri net superioare),

De remarcat că Germania are o pondere semnificativ mai mică, de 1%, faţa de 3,7%, 3,2%, 2,5%, sau cu 2,7% cum au ţările mai sus menţionate.