♦ „Procentul de depreciere se duce mult mai repede în preţuri, cam o treime. Procentul de apreciere aproape că nu se observă, nu e credibil sau nu pare să fie credibil. Aşa a ieşit din calculele noastre“.

Atunci când cursul valutar creşte, un procent de depreciere se duce mult mai repede în preţuri, cam o treime, în timp ce procentul de apreciere aproape că nu se observă, astfel că preţurile nu mai revin când cotaţia scade şi moneda naţională se apreciază. Astfel, „dacă un ne­gustor apucă să majoreze preţul, nu se uită apoi că s-a întărit cursul“, după cum a declarat ieri Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, indicând practic cum propagă retailerii creşterea cursului valutar asupra inflaţiei.

Această concluzie a reieşit dintr-un calcul realizat de Banca Naţională, care a evaluat care ar fi influenţa unui procent de depre­ciere atunci când cursul valutar creşte şi a unui procent de apreciere asupra preţurilor, asupra inflaţiei. „Am făcut un calcul: care ar fi influenţa unui procent de apreciere şi a unui procent de depreciere? Procentul de depreciere se duce mult mai repede în preţuri, cam o treime. Procentul de apreciere aproape că nu se observă, nu e credibil sau nu pare să fie credibil.

Dacă un negustor apucă să majoreze preţul, nu se uită el apoi că s-a întărit cursul. Aşa a ieşit din calculele noastre. Se mai poate discuta“, a declarat ieri Isărescu la prezentarea Raportului trimestrial asupra inflaţiei.

Aceste declaraţii vin în contextul amplifcării fluc­tua­ţiilor cursului valutar în această lună, ca urmare a crizei politice interne, dar şi pe fondul persistenţei inflaţiei.

Inflaţia a urcat în aprilie spre 11% (10,7%), conform celor  recente date de la Institutul de Statistică.

Iar pe piaţa valutară, ieri, cotaţia a revenit peste 5,22 lei/euro, cursul valutar oficial anunţat la ora 13.00 de BNR fiind de 5,2270 lei/euro.

Pe parcursul săptămânii trecute cursul valutar a fost pe o pantă de scădere de la o zi la alta, închizând săptămâna la BNR la 5,2088 lei/euro, cu toate că tensiunile politice au continuat, nu avem încă un nou guvern votat, iar economia este în recesiune.

Aceste scăderi au venit după ce în prima săptămână din luna mai, pe vârf, cursul oficial urcase la un maxim istoric de aproape 5,27 lei/euro (5,2688 lei/euro pe 6 mai).

Deprecierea leului, respectiv creşterea cursului leu/euro aduce inflaţie importată, având în vedere că România are importuri mai mari decât exporturile, iar inflaţia este deja destul de mare.

Totodată, ne amintim cum şi taxele mai mari sunt propagate de retaileri în inflaţie, aceste taxe majorate regăsindu-se în preţuri mai mari, în inflaţie mai mare. Odată cu creşterea TVA şi a accizelor din a doua parte a anului trecut, povara acestor majorări de taxe a căzut în cele din urmă tot pe umerii consumatorilor, în condiţiile în care majoritatea producătorilor şi retailerilor nu au absorbit majorarea TVA, ci au transferat-o direct în preţuri, firmele nefiind dispuse să îşi micşoreze marjele. Astfel, am văzut cum consumul a intrat în declin.

Şi evaluările BNR au indicat faptul că majorarea cotelor de TVA a fost transfe­rată aproape integral asupra preţurilor de consum.

Revenind la cursul valutar, ieri guvernatorul BNR a avut o primă reacţie după fluctuaţiile cotaţiei în contextul crizei politice interne – până la un maxim istoric de aproape 5,27 lei/euro şi apoi în jos spre 5,21 lei/euro - el dezvăluind faptul că intervenţiile BNR au fost acum „mult, mult, mult“ mai mici decât au fost în 2025. Iar cursul de schimb pare că şi-a găsit un nivel de echilibru.

„Legat de nivelul actual, de regula nu comentăm intervenţiile în piaţă. Dar, pentru că se discută de dimineaţa până seara sub diverse forme, trebuie să vă spun că spre deosebire de aprilie-mai anul trecut intervenţiile BNR au fost mult mai mici acum, pot să pun şi trei de <mult>, mult, mult, mult mai mici decât au fost în 2025. Şi cursul de schimb se pare că şi-a găsit un nivel de echilibru. Este posibil să fie aici. Pieţele pot să greşească şi ele. Există un curs de piaţă care poate fi nealiniat cu fundamentele economice, se întâmplă, şi atunci calculăm şi un curs de schimb real efectiv; mai trebuie să te bazezi şi pe informaţii şi pe inspiraţie. Se pare că la nivelul actual ne putem permite o flexibilitate mai mare a cursului de schimb pentru că rezervele valutare sunt la un nivel adecvat“, a explicat guvernatorul BNR.

Întrebat când ar putea să scadă cursul valutar, Isărescu a dat un răspuns scurt spunând că „piaţa va spune“ dacă e în sus sau în jos. „După calculele noastre se pare că e unde trebuie, dar sunt calcule. Piaţa înseamnă sute, mii de operatorii, de vânzători.“

Guvernatorul BNR a mai adăugat că nu spune că trebuie să ne obişnuim cu nivelul actual al cursului, ci spune că „e un curs de piaţă“.

Deşi cursul pare să fie echilibrat pe piaţă, evoluţia acestuia depinde însă şi de continuarea corecţiei fiscale şi de stabiitatea politică, a atenţionat Isărescu. „Depinde şi de continuarea corecţiei fiscale. Şi de stabiitatea politică. Pieţele sunt foarte sensibile la ambii factori: stabilitatea politică - adică să avem un guvern - şi corecţia fiscală să continue“.

De multe ori nu numai faptele strică, ci şi vorbele, a menţionat Isărescu, amintind că au fost momente în istoria financiară când vorbele spuse aiurea sau în momente nepotrivite au fost mai tari.

În timp ce alţii şi-au permis să aibă un curs valutar mai flexibil, noi nu putem să facem asta, a adăugat guvernatorul BNR, amintind că avem deficite fiscale mari, deficite comerciale mari, precum şi această particularitate a României, a populaţiei, că se uita la cursul valutar ca la un indicator de încredere. „Şi mişcările prea violente nu fac bine“.

Ce a declarat guvernatorul BNR Mugur Isărescu despre:

PIB ŞI REFORME FISCALE – „Varianta să facem corecţie fiscală şi, în acelaşi timp, să sporim consumul, veniturile, nu funcţionează pentru că sunt măsuri conflictuale. Dar investiţiile funcţionează”

► Diminuarea salariilor nete reale, volumul în descreştere al împrumuturilor şi încrederea scăzută a consumatorilor au imprimat o tendinţă descrescătoare cererii de consum.

► Deviaţia PIB e puternic negativă, indică o restrângere a activităţii economice. Partea bună e că ne ajută la inflaţie, temperează cererea, dar să vedem cum putem să o calibrăm mai bine ca să fie şi suportabilă  social. Se observă şi în aşteptările privind evoluţia economiei care nu sunt optimiste, dar nici dezastros de pesimiste; sunt realiste aceste aşteptări privind evoluţia economiei.

► Varianta să facem corecţie fiscală şi, în acelaşi timp să sporim consumul, veniturile, nu funcţionează pentru că sunt măsuri conflictuale. Dar investiţiile funcţionează.

► Este adevărat că investiţiile au o pondere mică în PB şi ele trebuie să crească de câteva ori mai mult decât scăderea consumului.

Consumul are ponderea cea mai mare în PIB, dar zona investiţiilor este zona în care putem să acţionăm pentru a tempera scăderea activităţii economice în România şi revenirea pe o creştere sustenabilă, creştere de durată şi neinflaţionistă şi fără să ne creeze probleme cu creditorii externi şi cu deteriorarea fiscală.

► Investiţiile au crescut în T3 şi T4/2025, posibil şi în T1/2026, dar evoluţia viitoare va depinde de finanţarea din surse externe şi are nevoie de continuitate politică.

► Corecţia fiscală este o necesitate. Altfel, pieţele ne vor penaliza şi vom fi nevoiţi să strângem cureaua mult mai mult.

► De noi taxe nu cred că avem nevoie, trebuie să continuăm ceea ce este în prezent.

► Este nevoie de menţinerea nivelului actual de taxe şi nu se pot face reduceri de impozite, sub nicio formă, până când nu ne atingem obiectivele. Ar crea în primul rând o problemă de credibilitate a României în faţa creditorilor externi.

► România trebuie să continue programul  economic actual, aprobat cu Comisia Europeană. Nu e nevoie de un program cu FMI. Nu ne permitem reducerea TVA şi indexarea pensiilor acum. Sub nicio formă.

► Să continue actuala direcţie poate să însemne şi să menţii o anumită linie de austeritate în ceea ce priveşte creşterile viitoare de salarii. Cu toate că aici am rezerve. Orice reformă fără suport social nu funcţionează. Fără protecţie socială nu poţi face reforme pe termen lung, zicea şi FMI.

► Eventual la continuarea reducerilor de cheltuieli, cred că mai e loc, într-adevăr, dar cu mare atenţie.

► Nu vrem sub nicio formă să trecem sub tăcere dificultăţile pe care le presupune orice corecţie fiscală, austeritate, strângerea curelei. Dar nicio ţară cu un asemenea deficit nu a găsit altă cale decât să facă corecţie fiscală cu măsurile necesare. În Grecia a durat 7 ani corecţia fiscală. Portugalia, Spania au avut şi ele. Încercăm să păstrăm un minim de răbdare, dar ne trebuie şi stabilitate politică şi să continuăm, poate cu retuşurile necesare – nu le facem noi, ci Guvernul. Ideea generală e să continuăm cu ajustarea fiscală, ca să putem să avem finanţare şi astfel ajustarea să fie rezonabilă, acceptabilă. O ajustare făcută de pieţe nu e nici rezonabilă, nici acceptabilă, ci poate să fie super brutală. Noi ne-am chinuit să reducem deficitul bugetar cu două procente.

INFLAŢIE – „Am zis că e «o cocoaşă» şi că o să stăm cu ea 12 luni. În vară dispare cocoaşa.”

► Noua prognoză a BNR pentru rata anuală a inflaţiei IPC este de 5,5% în decembrie 2026 (Ă1,6 pp faţă de raportul anterior) şi de 2,9% în decembrie 2027 (similar raportului precedent).

► Proiecţiile de inflaţie sunt condiţionate de ipoteze legate de conflictul din Orientul Mijlociu şi revenirea la un minim de stabiitate politică şi guvernamentală, adică să avem guvern

► Aceasta este prognoza noastră refăcută şi discutată în mai multe şedinţe ale Comitetului de Politică Monetară. Avem uşoare presiuni inflaţioniste, care au fost amplificate. S-a amplificat ideea că BNR prognozează creşterea inflaţiei, când, de fapt, fraza următoare era clară: inflaţia scade la jumătate, de la aproape 11% la circa 5%. Faptul că va creşte în mai şi iunie, cu 0,1 - 0,3 puncte procentuale, s-a amplificat la nivelul societăţii. Va creşte până prin iulie, probabil se duce spre 11%, dar creşterile sunt mici, pentru că apoi, în septembrie, vom avea deja o inflaţie în jur de 6%, iar spre final de an, de 5% şi ceva.

► Se spune că e doar o corecţie statistică, scăderea inflaţiei. Păi da, că dispar creşterile de preţuri din vara anului trecut, majorarea TVA, liberalizarea preţurilor la energie şi accizele. Şi când s-a dus la 10% inflaţia şi a rămas acolo tot statistic a fost.

► Am zis că e “o cocoaşă” şi că o să stăm cu cocoaşa 12 luni. În vară dispare cocoaşa.

► Traiectoria descendentă a ratei anuale a inflaţiei din primele două luni ale anului s-a inversat în martie, ca urmare a izbucnirii conflictului din Orientul Mijlociu.

► Atât tendinţa de atenuare a variaţiei anuale a inflaţiei din ianuarie-februarie, cât şi creşterea ulterioară au fost imprimate de componenta energetică a coşului de consum.

► Blocarea Strâmtorii Ormuz a generat un şoc amplu la nivelul pieţelor de petrol şi gaze naturale, cu reverberaţii şi pe alte pieţe (de exemplu, îngrăşăminte şi alte produse chimice, materii prime agricole, aluminiu).

► E posibil ca şi în Europa nivelul inflaţiei să crească şi s-ar putea să nu mai fim în toamnă campioni la inflaţie. Ne dorim acest lucru, dar nu depinde numai de noi.

► CORE2 ajustat a decelerat uşor în T1/2026, pe fondul reducerii cererii de consum şi al scăderii dinamicii costurilor cu forţa de muncă (ULC);

► Saltul cotaţiilor pe pieţele afectate de conflict generează însă presiuni asupra inflaţiei de bază începând din aprilie.

► Dinamica anuală a costurilor unitare cu forţa de muncă a continuat să se tempereze, companiile optimizând cheltuielile de personal, în contextul slăbirii activităţii economice.

► Aşteptările privind inflaţia pe termen scurt au reacţionat la declanşarea conflictului din Orientul Mijlociu; Inflaţia anticipată peste doi ani rămâne, totuşi, în intervalul ţintei.

RISCUL CA ROMÂNIA SĂ INTRE ÎN IMPOSIBILITATE DE PLATĂ: „Sub nicio formă nu suntem în situaţia să încetăm plăţile externe. Iar pe plan intern «un stat se descurcă», mai strânge cureaua”

► România nu este în situaţia să ajungă în incapacitate de plată privind achitarea obligaţiilor externe, având în vedere şi nivelul adecvat al rezervelor internaţionale, iar pe plan intern „un stat se descurcă”, chiar dacă apar probleme şi veniturile nu se realizează sau plăţile sunt mai mari

► Nu suntem aici, nu împărtăşesc acest punct de vedere - este catastrofic şi nu ne face bine. În general, încetarea de plăţi este atunci când nu plăteşti obligaţiile externe. Nu avem situaţia aceasta. Există un nivel adecvat al rezervelor internaţionale. Sub nicio formă nu suntem în situaţia să încetăm plăţile externe.

► Atunci când se fac comparaţii nu se compară datoria totală cu nivelul rezervelor internaţionale, pentru că nu toată datoria ajunge la scadenţă, iar o parte se refinanţează.

► Pe plan intern avem deficit bugetar – dacă încasările de venituri nu se realizează sau dacă plăţile sunt mai mari e posibil să apară probleme, dar pe plan intern <un stat se descurcă, se împrumută, mai strânge cureaua>, nu văd probleme deosebite. Unde e problema? A spus şi preşedintele Consiliului Fiscal, este vorba de cheltuielile bugetare rigide fixe: cele cu pensii, salarii bugetari, plata dobânzilor şi a datoriei externe.

Nu ai cum să umbli la ele, trebuie să te duci în altă parte, se sacrifică câte ceva. Investiţiile se sacrifică. Nu taie nimeni pensii şi salarii. Nu aţi văzut ce greu e să dai afară 10 inşi dintr-o structură: vin hotărâri judecătoreşti şi plăteşti de 3 ori cât ai vrut să economisteşti”.

PREMIER TEHNOCRAT – Este o soluţie pentru România, acum? „Nu neapărat”

Jobul de premier este „greu”, „extrem de solicitant” iar un premier tehnocrat nu este neapărat soluţia pentru România, acum, după cum spune Mugur Isărescu, care este guvernator al BNR de peste trei decenii şi a fost şi premier tehnocrat în perioada 1999-2000. El a sugerat faptul că nu ar fi uşor pentru un premier tehnocrat, mai ales venit din exterior, să intre în probleme rapid şi mai ales să îi influenţeze pe membrii guvernului, susţinând că trebuie să aibă şi credibilitate. După ce guvernul Bolojan a căzut prin moţiune de cenzură în Parlament, preşedintele Nicuşor Dan a început consultările cu liderii partidelor politice în încercarea de a face un nou Guvern, care să fie şi votat. „Nu ştiu cât de uşor ar fi pentru un tehnocrat, mai ales venit din exterior, să intre în probleme mai rapid şi mai ales să îi influenţeze pe membrii guvernului. Trebuie să ai o credibilitate, să îi cunoşti pe cei din Guvern, să te cunoască şi ei, altfel vorbeşti în gol, în deşert. Spre sfârşitul mandatului meu, vorbeam şi eu singur. Cu preşedintele Constantinescu (Emil Constantinescu, preşedintele României – n. red.) mai aveam dialog. Număram ca un deţinut câte zile mai am până când plec de la Palatul Victoria”, a spus Isărescu, rememorând faptul că atunci când a fost el premier tehnocrat erau alte condiţii, iar până când să ajungă premier el participase la aproape toate şedinţele de guvern - că nu erau bani şi toată lumea se uita la BNR -, astfel că a cunoscut toată clasa politică - şi de stânga, şi de dreapta şi de centru – şi, în plus, a negociat alături ei şi acordurile cu FMI, şi nu i-a fost greu să „intre în temă”.

Isărescu a amintit şi de o întrebare de la finalul mandatului de premier, dacă e mai greu să fii guvernator sau premier, spunând că „e un job greu” să fii premier. „La plecare m-a întrebat o doamnă jurnalistă: unde este mai greu – ca guvernator sau ca premier? Ce să-i răspund? Ca premier îţi trebuie să ai ochi nu numai în faţă, ci şi în stânga, în dreapta şi mai ales în spate ca să vezi cine te înjunghie pe la spate sau cel puţin să poţi să te fereşti. E mult mai greu să fii premier, e un job extrem de solicitant”.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: „Se pare că la nivelul actual, ne putem permite o flexibilitate mai mare a cursului de schimb pentru că rezervele valutare sunt la un nivel adecvat. Legat de nivelul actual, de regula nu comentăm intervenţiile în piaţă. Dar, pentru că se discută de dimineaţa până seara sub diverse forme, trebuie să vă spun că spre deosebire de aprilie-mai anul trecut intervenţiile BNR au fost mult mai mici acum, pot să pun şi trei de «mult», mult, mult, mult mai mici decât au fost în 2025. Şi cursul de schimb se pare că şi-a găsit un nivel de echilibru. E posibil să fie aici.“