Reforma pensiilor din Germania prevede creşterea vârstei de pensio­nare gradual de la 67 de ani la 70 de ani. Este o iniţiativă nepopulară greu de implementat care a şubrezit deja coaliţia de guvernare. Şocul unor astfel de reforme constă şi în cât de gradual sunt implementate.

În Germania, gradual înseamnă 30 de ani, la început de la un an la altul, apoi de la lună la lună. În Franţa, pensionarea la o vârstă la care omul încă se mai poate bucura de viaţă este considerată în societate un drept fundamental.

Totuşi, preşedintele Emmanuel Macron se încăpăţânează să lase moş­tenire o reformă prin care vârsta de pensionare este majorată de la 62 de ani la 64 de ani. Fiecare pre­şedinte francez din ultimii 40 de ani a încer­cat să schimbe sistemul de pensii, ceva considerat necesar în con­diţiile unor dinamici demografice adverse, creşterii speranţei de viaţă în Occident, creşterii costurilor cu protecţia socială şi amplificării presiunilor pe buget.

Niciunul nu a reuşit prea mult. Nici Macron. Unul din noile sale gu­verne a fost nevoit să amâne imple­mentarea reformei pentru a supra­vie­ţui. Atât de mare este presiunea din societate. Mulţi se tem că acesta ar fi abia începutul, că peste câţiva ani se vor trezi că sunt obligaţi să mun­cească şi la 70 de ani.

Franţa şi Germania sunt cele mai mari economii din Uniunea Euro­pea­nă şi nu sunt nici pe departe săra­ce. Şi au astfel de probleme. O anali­ză recentă a OCDE arată că jumăta­te din cele 38 de ţări studiate au decis deja să majoreze vârsta de pen­sionare.

Ca o medie, viitorii pensionari au în faţă o vârstă de pensionare cu doi ani mai mare decât cea din prezent. Reformele sunt, în parte, reacţii la tendinţe demografice fără precedent. În următorii 25 de ani, populaţiile statelor care fac parte din OCDE vor îmbătrâni de două ori mai repede decât în ultimii 25 de ani, se arată în analiza citată.

Pe de altă parte, proiecţiile ante­rioare au supraestimat sistematic ratele de fertilitate, şi chiar şi cele mai recente estimări sunt construite pe presupunerea că ratele de fertilitate se vor stabiliza în medie la actualele niveluri.

De asemenea, creşterea speran­ţei de viaţă este estimată a fi mai lentă decât între mijlocul anilor 1990 şi începutul anilor 2010, când au fost excepţional de puternice (în statele din OCDE, la persoanele care în pre­zent au vârsta de 65 de ani speranţa de viaţă este de peste 85 de ani).

Analiza dezvăluie şi o imagine descurajantă pentru pensionari: sără­cia este semnificativ mai comună în rândul celor cu vârste de peste 65 de ani, în timp ce în multe ţări mulţi bătrâni muncesc deja de nevoie.

Având în vedere tendinţele de­mo­grafice, nu sunt şanse mari ca situaţia să se îndrepte. Femeile par să fie avantajate deoarece în multe state se pot pensiona în condiţii mai favorabile decât bărbaţii, însă din această cauză şi pensiile tind să fie mai mici.

Sără­cia este semnificativ mai comună în rândul celor cu vârste de peste 65 de ani, în timp ce în multe ţări mulţi bătrâni muncesc deja de nevoie