♦ Prins între fizică şi filosofie, Luca Nahorniac, un absolvent al liceului „Sfântul Sava” din Bucureşti, îşi construieşte parcursul academic într-un mod atipic: după finalizarea studiilor din România, pleacă la Oxford, ghidat de dorinţa de a profesa în domeniul de cercetare.

După terminarea studiilor în România, Luca Nahorniac, un tânăr pasionat de cercetare, student în anul trei la Facultatea de Fizică şi Facultatea de Filosofie, în cadrul Universităţii din Bucureşti, îşi pune în aplicare planul ambiţios de a continua parcursul academic la Universitatea din Oxford, unde a fost acceptat, pe o perioadă de un an de zile, la programul de masterat „Studies in Philosophy of Physics”. Taxa pentru un singur an este în jur de patruzeci şi patru de mii de lire sterline, la care se adaugă şi costurile necesare pentru traiul de zi cu zi. 

„Prima mare piedică e evident, acceptarea, peste care am trecut din fericire. M-au acceptat, am primit şi un colegiu. Sunt foarte mulţumit. Banii sunt în continuare o problemă”, a spus Luca Nahorniac în cadrul emisiunii de business ZF Live.

Tânărul îşi vede viitorul într-o poziţie academică sau în cadrul unui institut de cercetare, iar motivaţia de a face cele două facultăţi, în paralel, a venit din convingerea că cele două domenii sunt profund legate între ele şi că, împreună, oferă o înţelegere mai completă a realităţii.

Pentru Luca, între două domenii există atât o legătură genealogică, cât şi una disciplinară.

„În capul meu, ele ar fi trebuit să fie aceeaşi facultate, pentru că sunt atât de bine legate una de alta. Cum în România nu există aşa ceva, eu am încercat încă de acum 3 ani, să merg în Marea Britanie să fac asta. Din mai multe motive, în mare parte financiare, n-am putut şi am zis să rămân în România, să le fac pe ambele în paralel, să iau ce e mai bun din fiecare şi apoi, cu forţe proaspete, să mă pot relansa peste 3 ani, adică ceea ce se întâmplă acum”, povesteşte Luca Nahorniac.

La nivel licenţă, Luca subliniază că Facultatea de Fizică din România este comparabilă cu cele din străinătate, chiar dacă există diferenţe de nivel şi nu se situează prea sus în clasamente. În schimb, la nivel de master şi doctorat apare o diferenţă mult mai mare, studiile din afară fiind pe o scară complet diferită şi, de multe ori, net superioare faţă de cele din România.

„Pentru că îşi propun alte lucruri, măsoară rezultatele cu alte instrumente, în funcţie de alte criterii, adică sunt pe altă scară efectiv decât suntem noi. În România, am reuşit cât de cât să reuşesc ce mi-am propus, anume să-mi însuşesc formalismul matematic şi limbajul fizicii, necesar pentru a mă orienta după aia în ce direcţie vreau, ceea ce am reuşit.”

Şcoala din România i-a oferit tânărului câteva modele bune de învăţare şi acces la câţiva oameni excepţionali, în special profesori de fizică şi filosofie, care au avut un rol important în formarea lui academică.

„Oamenii care sunt excepţionali, de cele mai multe ori, caracterul lor aparte e lăsat să strălucească, adică vezi dintr-o ochire cine sunt oamenii care te pot ajuta în şcoala românească, de la liceu, la facultate. E foarte uşor să citeşti oamenii sau mie mereu mi-a fost destul de uşor să văd oamenii care mă pot duce mai departe şi cei cu care am ce face.”

Cu toate acestea, tânărul consideră că învăţământul din România este, în multe privinţe, în urmă, în special la nivelul manualelor, şi critică, mai ales, renunţarea la modelul clasic de educaţie în favoarea unor obiective mai superficiale, precum punctajele sau adaptarea rapidă la piaţa muncii pentru următoarele generaţii.

Ce a mai spus la ZF Live Luca Nahorniac, student, Facultatea de Fizică şi Facultatea de Filosofie:

►Astăzi ajungem şi cu tehnologia la nişte limite dincolo de care e clar că trebuie să avansăm cumva teoretic, prin hăţişul de incertitudine. Procesoarele, nanotehnologiile pe care se bazează inteligenţa artificială deja ajung la limita construcţiei lor.

►Baza fizicii teoretice începe din ce în ce mai tare să se clatine şi asta este ceva ce noi nu simţim acum, pentru că pentru noi ştiinţa este acoperită de tehnologie în continuare şi permanent şi nu ne dăm seama de drama care se întâmplă în fundalul fizicii teoretic.

►Eu cred în învăţământul clasic, după modelul lui iluminist frumos de acum 250 de ani.

►Sub tot stratul de creativitate, ingeniozitate, gândire în afara cutiei, fizica teoretică este extrem de conservatoare.